TRATAMET AMBULATORIU ÎMPOTRIVA SĂRĂCIEI
Sărăcia din mediul rural reprezintă o boală acută, cronică şi are caracter contagios în România. Această boală a afectat toate categoriile sociale de la sat şi a început să contamineze serios şi mediul urban.
Acest fenomen a fost constatat şi în documentele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică şi prezentat periodic publicităţii. Pentru a combate focarele acestei boli, "medicii guvernanţi" au consimţit să aplice procedurile specifice pentru eutanasierea unei bune părţi a colectivităţilor umane din mediul rural. Astfel, au purces la demararea unui program serios de investiţii pentru amenajarea de săli de sport în acele sate unde şcolile s-au închis, iar populaţia majoritară este bine încadrată în rândul persoanelor de vârstă a III-a, mulţi dintre ei având foarte grave dificultăţi chiar de deplasare în incinta propriei gospodării.
Un alt "program ambiţios" de investiţii s-a derulat pentru construirea de parcuri în mediul rural, mai precis în acele sate unde copii pierd între 1 şi 3 ore cu naveta între şcoală şi satul de reşedinţă, iar populaţia aptă de muncă în cea mai mare parte este plecată la muncă în străinatate.
Deoarece prima prescripţie medicală de eutanasiere lentă a satului românesc nu a dat rezultatele mult aşteptate, tratamentul a devenit mai consistent, astfel au fost desfinţate toate spitalele săteşti, asistenţa medicală din dispensarele rurale a fost aproape suprimată, iar siguranţa cetăţeanului a fost grav afectată prin desfiinţarea numeroaselor posturi de poliţie. Toate aceste decizii au fost luate de „medicii guvernanţi” sub motivaţia că statul nu mai are bani din cauza gravei crize mondiale care a afectat serios România.
Întrucât populaţia rurală nu a răspuns cum au anticipat "medicii guvernanţi” la aceste "proceduri medicale”, suntem permanent informaţi pe diferite canale oficiale că regimul de austeritate promovat de actuala coaliţie politică va continua încă cel puţin 3 ani, perioadă în care este de aşteptat să se adopte şi alte măsuri radicale.
Ne punem întrebarea firească: Statul român chiar nu mai are bani? Iar dacă acesta reprezintă un adevăr de necontestat, atunci cum de s-a ajuns în această situaţie?
Pentru a verifica aceste afirmaţii trebuie să vedem cât pierde statul român prin refuzul permanent de a stimula promovarea unor programe care ar putea revitaliza mediul economic. În acest sens vom încerca să analizăm pierderile suferite la bugetul statului prin dezinteresul guvernanţiolor de a stimula mica producţie agricolă, iar ca să fim mai concreţi ne vom referi la exemplul cu promovarea producţiei de tomate în sere de mică capacitate care urmează a se amplasa în incintele curţilor gospodăriilor din mediul rural.
După cum se cunoaşte, statul român asigură (sau ar trebui să asigure) pentru toate persoanele nevoiaşe (fără venituri, şomeri etc.) un ajutor de stat, sau un venit minim garantat de 350 lei/lună pentru o persoană adultă, ceea ce ar reprezenta circa 85 Euro/lună/om. Majoritatea acestor categorii de persoane locuiesc în mediul rural. Pentru o familie compusă din 4 persoane adulte, fără alte categorii de venituri, statul alocă circa 341 Euro/lună, respectiv 4.098 Euro/an/familie. Dacă am raporta această sumă de bani la cele 120.000 de familii (sau 480.000 de persoane), care din analiza anterioară ar trebui să lucreze în micro-serele din incintele gospodăriilor individuale, ar rezulta că statul ar trebui să aloce pentru acestea circa 491.707.317 Euro/an.
În condiţiile în care aceste persoane s-ar integra în programul de investiţii prezentat anterior, această sumă de bani nu ar mai trebui fi alocată de la bugetul de stat pentru efectuarea acestor plăţi, ci ar putea fi redirecţionată către alte domenii considerate prioritare. Mai mult, din analiza anterioară a rezultat că aceste persoane pot aduce la bugetul statului un venit minim de 83.628.571 Euro/an din taxa pe valoarea adăugată (TVA) numai din comercializarea tomatelor, apoi 169.489.323 Euro/an din impozite şi taxe rezultate din practicarea acestor activităţi, toate aceste două surse de bani însumând minim 253.117.894 Euro/an. Aceşti bani pot intra cu regularitate şi în mod sigur la bugetul statului în condiţiile în care s-ar asigura un sistem ordonat de colectare. Dacă la această valoare am mai adăuga şi economia de bani care s-ar putea face din eliminarea celor 480.000 de ajutoare sociale, rezultă o sumă apreciată la minim 744.825.211 Euro/an (!!! aproape un miliard de Euro), bani care pot ajunge la bugetul statului chiar din primul an de la promovarea acestui proiect, în condiţiile în care nu ar mai fi nevoie să se aplice noi disponibilizări de locuri de muncă, diminuări de salarii, reduceri de pensii, de ajutoare sociale, sau diminuări ale îndemnizaţiilor pentru creşterea copiilor etc., nemaifiind nevoie să se crească valoarea TVA-ului, a impozitelor şi taxelor etc.
Ca să se poată ajunge la crearea acestor noi valori este nevoie de o investiţie maximă de 5.000 Euro/seră, care, raportată la cele 120.000 de microsere, ar presupune asigurarea unei sume totale de circa 600.000.000 Euro, bani pe catre ţăranul român în prezent nu îi are disponibili, iar prin eforturi proprii nici nu îi poate procura. Atunci se pune întrebarea: cum poate fi realizabil acest proiect astfel ca el să nu reprezinte o utopie?
La această întrebare fundamentală există mai multe soluţii pe care încercăm să le prezentăm pentru a fi analizate de dumneavoastră, astfel ca, în cel mai scurt timp, să putem lua o decizie prin care să demarăm procesul de eradicare a sărăciei care ne afectează pe toţi.
Dacă acum o sută şi ceva de ani s-ar fi ridicat această problemă, ea ar fi fost soluţionată imediat. Fac apel la istorie, prin care vă reamintesc că în jurul anului 1900, regele Carol I a impus prin lege înfinţarea Băncii Agricole Române care avea ca principal scop să asigure finanţarea necondiţionată a lucrărilor agricole din câmp şi din gospodăriile ţărăneşti fără a percepe nici un fel de dobândă. Rezultă că atunci, statul românesc, aşa de tânăr şi sărac cum era, se implica în modul cel mai serios pentru a găsi soluţii de impulsionare pentru dezvoltarea economiei agrare, iar politicul din acea vreme a sprijinit din plin acest demers. Ce ne împiedică ca să procedăm şi noi astăzi ca predecesorii noştri şi să găsim acele formule care se pot înscrie în contextul actual al vieţii financiar-bancare? Răspunsul este simplu: "doar actul de voinţă reală a întregii clase politice, la care trebuie să se asocieze şi în parteneriat sau chiar pe cont propriu, întreaga societate civilă”. Pornind de la această idee, se desprind câteva soluţii (fără a avea pretenţia epuizării întregii palete de soluţii sau de alternative la acestea).
Mişcarea Euro-Civică Română, prin membrii săi, poate să solicite Guvernului României, ca în baza unei analize detaliate pentru fiecare aşezare rurală în parte, prin care ţăranul român care îndeplineşte condiţiile favorabile enumerate anterior, să aibă acces la un împrumut bancar cu dobândă subvenţionată de stat pentru suma de 5.000 Euro, destinată pentru achiziţionarea unei sere performante cu suprafaţa de 500 m2, împrumut care va trebui rambursat în două tranşe egale, eşalonate pe parcursul a doi ani, respectiv după o perioadă care include două cicluri de cultură. În condiţiile în care această soluţie ar fi promovată de oricare guvern, indiferent de culoarea sa politică, ar rezulta:
- Dacă actualele instituţii bancare ar percepe o dobândă maximă de 10% pentru acordarea împrumutului de 5.000 Euro/seră pentru o perioadă de 2 ani, statul român ar trebui să returneze băncilor la finalul celor doi ani, suma de 60.000.000 Euro, în condiţiile în care la bugetul de stat ar intra în primul an minim 684.825.211 Euro, pentru ca în cei 2 ani, suma colectată de la aceşti cultivatori la bugetul de stat, să se ridice la valoarea minimă de 1.369.650.422 Euro. După această perioadă de doi ani, statul Român urmează să încaseze la bugetul de stat, în fiecare an, o sumă minim garantată de 744.825.211 Euro numai din această activitate cu caracter secundar pentru agricultura românească. Această investiţie ar prezenta o rată considerabilă a profitului care poate fi de minim 23 de ori mai mare faţă de valoarea dobânzilor subvenţionate de stat pentru micii cultivatori de tomate;
- Micii cultivatori de tomate ar putea câştiga în primii doi ani de actvitate, pe fiecare ciclu de cultură, o sumă sigură şi minimă de 5.145 Euro, însumând la nivelul celor doi ani minim 10.290 Euro până la data achitării integrale a împrumutului bancar, după care, aceşti cultivatori vor câştiga minim 7.645 Euro pe fiecare ciclu de cultură al tomatelor în fiecare an;
- Populaţia României şi în mod special populaţia urbană va putea să-şi procure din pieţe, la un preţ rezonabil şi în sistem organizat, încă din primul an al declanşării acestui proiect, întreaga cantitate de tomate necesară la nivelul unui an, fiind vorba despre tomate proaspete, crescute în sistem natural, a căror calitate va fi superioară faţă de roşiile din import, fără a mai pune astfel în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.
Rezultă că în varianta în care Guvernul României ar accepta să pună în practică această propunere a Mişcării Euro-Civice Române, toţi factorii interesaţi ar fi într-un câştig real, existând posibilitatea ca acest proiect să se extindă de la an la an, aducând prin aceasta prosperitate atât la bugetul de stat, la micii cultivatori de tomate din mediul rural, cât mai ales la nivelul întregii populaţii din România, întrucât preţul de comercializare al tomatelor va fi controlat de către stat şi va avea o valoare cu mult mai mică faţă de tomatele procurate astăzi în cea mai mare parte din import.
În condiţiile în care Guvernul României, din diferite motive, va refuza să sprjine această iniţiativă care este aducătoare de prosperitate, ceea ce nu ar reprezenta o surpriză pentru nici un român, care din păcate s-a familiarizat cu discreditarea de care beneficiază zilnic din partea guvernanţilor, realizarea acestui program va depinde numai de voinţa societăţii civile româneşti.
Astfel, Mişcarea Euro-Civică Română, care consideră pe drept cuvânt că "SOCIETATEA CIVILĂ REPREZINTĂ PRIMA PUTERE ÎN STAT", prin membrii săi şi mai ales cu largul sprijin manifestat de dumneavoastră, va putea trece la realizarea acestui program, apelând la forme de subscripţie publică pentru asigurarea procurării micro serelor performante, parcurgând în principal următoarele etape:
- membrii Mişcării Euro-Civice Române vor intra în dialog cu autorităţile administraţiei publice locale ale primăriilor celor 4.000 de comune din România pentru a identifica cel puţin 30 de gospodării individuale din fiecare sat, care îndeplinesc condiţiile descrise anterior;
- pentru fiecare gospodărie individuală se va lua un acord de principiu referitor la capacitatea şi angajamentul familiei respective de a se înscrie în acest program;
- în urma acestui inventar de informaţii se va întocmi un raport de situaţie pentru fiecare comună în parte care va fi dat publicităţii, acesta stând la baza întocmirii şi a listelor de subscripţie publică;
- subscripţia presupune ca fiecare cetăţean român cu domiciliul în ţară sau în străinătate să poată depune într-un cont bancar o anumită sumă de bani care va fi returnată contributorului în maximum 2 ani;
- administrarea contului va fi asigurată de Mişcarea Euro-Civică Română, iar toate evidenţele financiar contabile vor fi publice;
- pentru efortul financiar al deponenţilor, aceştia vor avea dreptul în baza contractului de finanţare, să achiziţioneze proporţional cu suma de bani depusă, întreaga cantitate anuală de tomate (sau de alte legume) la preţul de producţie din seră, respectiv la valoarea de 2,58 lei sau 0,63 euro pentru fiecare kg de tomate timp de 5 (cinci) ani începând cu primul ciclu de producţie;
- pentru fiecare comună în parte, Mişcarea Euro-Civică Română se va implica în mod gratuit pentru a sprijini constituirea asociaţiilor micilor cultivatori de legume. Acestea din urmă vor supraveghea programul de investiţii, de asigurare a asistenţei tehnice privind montarea şi exploatarea serelor performante de mică capacitate (S = 500 m2), de asistenţă tehnică prin personal calificat pentru cultura legumelor în sere, pentru controlul calităţii legumelor produse, de preluare, transport, conservare şi comercializare a legumelor, de evidenţă financiar-contabilă şi de efectuare a tuturor plăţilor către cultivatori, contributori şi stat;
- Mişcarea Euro-Civică Română se va implica în mod gratuit în sprijinirea asociaţiilor de legumicultori pentru procurarea la cele mai avantajoase preţuri a serelor performante, împreună cu toate echipamentele auxiliare;
- la solicitarea asociaţiilor de legumicultori, sau al autorităţilor publice locale, Mişcarea Euro-Civică Română, prin membrii săi, se va implica gratuit în asigurarea pe bază contractuală cu autorităţile publice din mediul urban, a cadrului legal şi de protecţie, necesar în vederea comercializării produselor legumicole în condiţii civilizate şi mai ales în folosul cetăţeanului cumpărător.
Aceşti primi paşi reprezintă numai o iniţiativă sumară (fără a considera că s-au epuizat toate elementele specifice de acţiune), dar care evidenţiază că dacă se doreşte cu adevărat să întreprinzi ceva pozitiv, cu puţină iniţiativă, dar mai ales cu un puternic sprijin din partea tuturor cetăţenilor care doresc o viaţă mai bună, acest lucru se poate realiza.
Interesant este de analizat ce poate pierde bugetul de stat în condiţiile în care Guvernul României ar refuza să se asocieze şi să sprijine acest proiect:
1. în condiţiile în care valoarea minimă de participare cu bani pentru un contributor ar fi de 100 Euro, pentru achiziţionarea celor 120.000 de sere, va fi necesar să se apeleze la circa 6.000.000 de contributori, aceştia având timp de 5 ani dreptul de a achiziţiona la preţ de seră o cantitate anuală totală de 547.500 t roşii/an (fără TVA şi alte categorii de taxe şi impozite);
2. producţia de tomate proaspete realizată în microsere (ce se vor amplasa în gospodăriile individuale din mediul rural) şi care va fi destinată pieţei, se va diminua corespunzător, ajungând la circa 1.208.700 t/an, fenomen care se va resimţi pentru o perioadă de cinci ani;
3. fiind vorba despre o cantitate mai mică de tomate care se va comercializa în pieţele din oraşe, valoarea rezultată din colectarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) se va micşora. De altfel este de aşteptat ca şi celelalte taxe şi impozite să se diminueze, bugetul statului pierzând în medie pe an circa 78.910.174 Euro/an, sau 394.550.868 Euro pentru toată perioada de 5 ani luată în calcul.
Din acest exemplu se poate concluziona că dacă Guvernul României nu se va implica în sprijinirea şi promovarea acestui proiect propus de Mişcarea Euro-Civică Română, va da dovadă nu numai de lipsă de viziune economică, dar mai ales de o atitudine politică, evidenţiată printr-un dispreţul total faţă de cetăţean şi mai ales faţă de binele României, fapt care va trebui să fie sancţionat drastic de către electorat.
În ultimul episod al acestui serial vom încerca să exemplificăm impactul acestei iniţiative, propusă de Mişcarea Euro-Civică Română, analiză care se va realiza într-un context integrat, demonstrând că pentru a face politică în general, trebuie să stăpâneşti foarte bine sistemele multicriteriale de evaluare, pe baza cărora se vor putea formula priorităţile programelor politice, care trebuie raportate în primul rând la cerinţele cetăţeanului, respectiv la cerinţele întregii societăţi civile, care pe drept cuvânt trebuie să reprezinte "PRIMA PUTERE ÎN STAT".
(Va urma)
Mircea Vintilescu Constantin Codreanu-Vanderdi
No comments:
Post a Comment