Memorabil!

"Iau un Cod Penal cu trihotomia, tripartita diviziune a infractorilor: crime, delicte şi contravenţii. Definesc crimele pe rând, delictele pe rând şi contravenţiile pe rând şi scriu dedesubt: comunismul e infractor la ordinea universală, naturală, prezentă în acest integral Cod Penal."  Petre Ţuţea

Wild Carpathia – filmul subtitrat

Tupeul Bolşevicului - Episodul 1

LA VREMURI NOI VĂ ÎMBULZIŢI TOT VOI?

Election

S-a intrat în linie dreaptă privind campania electorală pentru alegerile diferitelor funcţii în administraţiile locale din România. Guvernul a stabilit calendarul alegerilor, a modificat şi legea privind desfăşurarea unui singur tur de scrutin, a revizuit bugetele pentru acordarea mitelor electorale, a pregătit aparatul de protecţie pentru unii candidaţi etc., urmând să mai desăvârşească încă multe lucruri pe care nici o minte sănătoasă încă nu le poate înţelege.

caricaturi-alegeri-01

La nivelul partidelor politice se dau lupte înverşunate între „greii fruntaşi politici” pentru a fi desemnaţi candidaţi pe diverse funcţii cum ar fi: preşedinţi de consilii judeţene, vicepreşedinţi, consilieri, primari, consilieri ai primăriilor etc. Fiecare post se analizează atent de către conducerea partidelor prin prisma sumelor licitate de către fiecare candidat. Se fac şi se refac liste. Se discută despre şanşele reale ale fiecăruia. Se fac sondaje şi apoi se decide: CINE A FURAT MAI MULT ŞI DĂ PARTIDULUI CEA MAI MARE SUMĂ DE BANI, ĂLA ESTE DESEMNAT.

Pe nimeni din stuff-ul partidelor politice nu interesează dacă respectivul candidat are studiile necesare, dacă se pricepe la problemele administraţiei locale, dacă este valid din punct de vedere juridic, dacă a manifestat performanţă în munca anterioară, sau dacă eventual cunoaşte problemele stringente ale comunităţii de la care va cere mandatul de investitură. Contează prioritar dacă are banii necesari pentru mita electorală şi mita pentru partid, dacă poate să-şi facă o echipă personală de campanie, pe care să o finanţeze din buzunarul propriu şi, foarte important, dacă are cunoştinţe de persoane sus-puse, pentru a se putea face matrapazlâcurile necesare la urnele şi la secţiile de votare pentru a i se asigura certitudinea reuşitei.

caricaturi-alegeri-02

Cei care nu trec acest test esenţial, plini de mânie, se orientează spre alte formaţiuni politice mai puţin pretenţioase, iar dacă sunt refuzaţi şi acolo, iau decizia curajoasă de a se auto-desemna CANDIDAT INDEPENDENT. Iată că, în aceste condiţii date, avem de ales fie dintre candidaţii partidelor politice, fie dintre candidaţii aşa-zişi independenţi.

Programele electorale ale candidaţilor care se prezintă în această competiţie nu interesează pe nimeni din cadrul oficialilor politici sau al colectivităţilor administrative. Esenţial este că trebuie să se dea pungile cu „darurile electorale”, să se deplaseze cât mai mult prin localităţi ca să fie văzuţi de cât mai mulţi oameni, să vorbească cât mai puţin şi nu în ultimul rând, să ştie să promită verzi şi uscate, să critice contra-candidaţii pe probleme de fraudă reală sau posibilă şi să spună cât mai multe despre criza mondială care a lovit România ca un buzdugan nărăvaş. Adusă pe acest făgaş discuţia, candidatul desemnat trebuie să se prezinte ca „omul providenţial” care a găsit acum soluţiile pentru a îmbogăţi pe fiecare cetăţean, pentru a dezvolta urbea şi pentru a o transforma chiar într-un mic Las Vegas românesc. Numai el şie cum să facă rost de aceşti bani, cum să-i investească, cum să aducă capitalul străin, cum să se lupte cu corupţia şi foarte important, cum să restituie populaţiei în mod gratuit tot ce s-a furat din urbea respectivă.

Au început chiar să se constituie grupuri largi de susţinători care întăresc toate spusele candidaţilor, precizând sus şi tare că „sunt şi excelenţi gospodari”, că au un comportament exemplar în familie şi societate, că sunt adevărate exemple demne de urmat de către toţi noi muritorii de rând.

caricaturi-alegeri-03

Cu asemenea pregătiri frenetice trebuie să ne aşteptăm la o campanie electorală tare tumultoasă. Pentru a ne convinge de adevărata faţă a celor care doresc încă să ne mai vândă iluzii, ne propunem ca în episoadele următoare să vă prezentăm câteva aspecte legate de următoarele problematici: „CINE SUNT ŞI CE REPREZINTĂ CANDIDAŢII PARTIDELOR POLITICE”, „CINE SUNT ŞI CE REPREZINTĂ PENTRU ELECTORAT CANDIDAŢII INDEPENDENŢI” şi nu în ultimul rând „CE ÎŞI DOREŞTE SOCIETATEA CIVILĂ DE LA ACEASTĂ CAMPANIE ELECTORALĂ”.

Mircea Vintilescu

Apocalipsa după putori

Triumfalist sună discursul nou-unsului premier, arogant ca un ober-grof căftănit de Întâi Stătătorul Ţării Româneşti: ”românii sunt leneşi, puturoşi, aşteaptă să vină guvernul şi armata să le rezolve problemele...”.

Stăm cu cuşma-n mâini sideraţi şi ne gândim că nu ne-am gândit la asta până acum. Încercăm să ne strecurăm plini de ruşine afară din cârciumile în care ne imaginează aleşii ţării că ne facem veacul, doar-doar om reuşi să îmblânzim stihiile naturii datorită cărora ne vedem ştirbite onoarea şi caracterul. Metempsihotic, reiterăm mental tema transgresiunii dinspre vulg către elitismul pur al personajelor care mimează teatrul fin la cârma ţării, ipostaziate bidimensional asemenea butaforicelor modele din mucava. Şi ne imaginăm peren într-o dualitate ce transcende limitele realităţii, într-o dorinţă surdă de a zdrobi fălci şi danturi cu bota strămoşească a obidiţilor de soartă. Căci nu poate fi judecată mai lipsită de moralitate, fond şi formă, decât judecata unui fost securist zelos, care asemeni ţaţei Leana nu s-ar sfii să spună că viermii care odinioară ieşiseră la mâncare, acum pe vremuri de restrişte lenevesc troieniţi până la horn şi se îmbuibă pantagruelic la gura sobei, în timp ce-alde soldică îşi riscă raţia de biscuiţi, dăruind-o altruist unor oameni ce nu merită nici măcar dispreţ.

Cât va dăinui această cavalcadă a vorbelor rostite la beţia Puterii, numai Dumnezeu ştie. Între timp ne mor bătrânii, femeile şi copiii în propriile case, cripte de gheaţă, devenite peste noapte monumente închinate Marii Dureri în Cur a Aleşilor Ţării. Copil fiind, învăţam la istorie despre nedreptăţile comise de boierii nemiloşi ce sufocau prin birurile lor pe sărmanii care ajunseseră să-şi ia câmpii sau zilele. Astăzi, incredibil, în plin mileniu trei de civilizaţie, retrăim aceleaşi sentimente, cu aceeaşi senzaţie de aparentă neputinţă. Spun aparentă, deoarece, de-atunci până acum s-au schimbat multe în viaţă şi în lume. Iar judecata noastră, departe de a se asemăna cu cea a Judecăţii de Apoi, va fi cu mult mai crâncenă. Iar discursul lor, chiar şi în momentul de faţă, când aruncă hârdăul de lături asupra cetăţenilor ţării catalogaţi drept PUTORI, seamănă izbitor de mult cu un discurs dislexic rostit în faţa oglinzii.

Dumitru Zburlea