Preţul indiferenţei

Nu mai este nici un secret pentru nimeni că România a ajuns în stadiul acesta de subdezvoltare, datorită indiferenței românilor asupra actului de guvernare, de administrare și de gestiune a tuturor resurselor țării.

Iată că am ajuns așa (cum confirmă datele oficiale statistice), ca peste jumătate din populația acestei țări, să trăiască sub pragul de sărăcie, peste 35% din locuitorii țării se situează în zona pragului sărăciei, iar România să nu mai aibe clasă de mijloc. Românii trăiesc în condiții de supraviețuire, similare cu cele de după un mare cataclism sau război nimicitor.

Am ajuns în acest stadiu nefiresc pentru o țară cu nenumărate resurse ale solului și mai ales ale subsolului, pentru că noi românii, AM PROMOVAT MEDIOCRITATEA, AM ADULAT ANALFABETISMUL PROFESIONAL, AM PREȚUIT HOȚIA ȘI TRĂDAREA ȘI NU AM VRUT SĂ PUNEM NICI UN PREȚ PE VALORILE UMANE PE CARE LE AVEM. Ba mai mult, am încercat și s-a reușit cu brio, desconsiderarea și batjocorirea celor care au învățat, a celor care au căpătat experiență profesională, a celor care știau că numai prin muncă și printr-o perfecționare continuă, se pot obține rezultate care să ne facă viața noastră, a tuturor mai bună și mai ușoară.

Am colege (multe din ele pensionare), care au titluri de doctor în științe, fără plagiat și fără formalismul didactic al zilelor noastre. Multe dintre ele au o pensie mai mică în comparaţie cu valoarea întreținerii pe timp de iarnă la un apartament obișnuit din cartierele mărginașe ale Bucureștiului. Ca să supraviețuiescă, pentru că nu au cum să-și mai valorfice astăzi experiența profesională pentru că sunt promovați toți submediocrii, au ajuns bone. Da, bone cu doctorat în chimie, fizică, biologie, medicină, știința mediului, climatologie, geologie și lista poate continua.

Acești oameni supertitrați, se bucură astăzi că pot mânca resturile de la copiii pe care îi au în grijă și astfel pot face mici economii pentru medicamente și pentru zilele negre la care se așteaptă începând cu venirea toamnei.

Acestor oameni și nu numai lor, prin indiferența noastră li s-a FURAT DEMNITATEA DE OM, DEMNITATEA DE CETĂȚEAN VÂRSTNIC CU MULTĂ ȘCOALĂ A VIEȚII LA ACTIV. Cred că cea mai mare crimă care poate fi făcută astăzi este să înjosești demnitatea individului, să-l faci să regrete că mai există, indiferent de vârsta sau condiția socială ale persoanei. Acest lucru generează cele mai crunte tragedii existențiale – DEZUMANIZAREA! ȘTERGEREA DEMNITĂȚII UNEI NAȚII ECHIVALEAZĂ CU GENOCITUL UMAN, CU DISTRUGEREA ACESTUI POPOR ȘI CU DISTRUGEREA ÎNTREGII ȚĂRI, CU DECIMAREA VIITORULUI PENTRU COPIII ȘI NEPOȚII NOȘTRI. Iată că din acest punct de vedere suntem pe marginea prăpastiei și nu ne mai trebuie mult ca să nu mai ajungem nici măcar pe fundul ei, adică să ne pierdem în neant.

Generația tânără, dar mai ales generația actuală care este în floarea vârstei, trebuie să se îngrijoreze și să conștientizeze această stare de fapt nefirească a nației. Acest model poate fi valabil atât pentru ei, dar mai ales pentru copiii lor în foarte scurt timp. Ei trebuie să fie motorul care să REDEA ACESTEI NAȚII DEMNITATEA DE OM, DEMNITATEA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, pentru a se salva în primul rând pe ei de la acest dezastru uman.

Din acest motiv invit pe toți locuitorii acestei țări la o solidaritate umană fără precedent la noi, probabil asemănătoare celei din țara vecină, Bulgaria. Trebuie să știm ce vrem, cu cine putem merge mai departe și în ce fel trebuie să acționăm. Trebuie să ne implicăm în luarea deciziilor care privesc viața noastră și să condamnăm indiferența și neimplicarea.

Există șanse de reușită? Cred că da, cu o condiție. să știm ce vrem, să dorim să devenim demni și generoși cu toți apropiații noștri. De noi toți depinde acest lucru care nu mai poate fi amânat dacă vrem să mai existăm ca neam și ca țară.

Mircea Vintilescu

Români! “Respect!”

Astăzi, 29 iulie 2013, se împlineşte un an de când aţi fost furaţi în cel mai mârşav joc al puterilor care vor să vă pună pumnul în gură: Referendumul din 29 iulie 2012. O clică de aşa zişi “băieţi deştepţi” s-au coalizat împotriva intereselor unei ţări întregi şi mai ales împotriva celor mulţi şi nevoiaşi din această ţărişoară extrem de încercată.

Vi s-a promis “să trăiţi bine” şi aţi primit pentru aceasta:

• la felul întâi – tăieri de salarii, concedieri nedrepte, restructurări şi privatizări în spatele cortinei, făcute în folosul buzunarelor proprii;
• la felul al doilea – preţuri usturătoare la utilităţi prin creşterea TVA cu 24% şi “eliminarea pe cale naturală” a pensionarilor;
• la felul trei – restricţii la o educaţie adecvată şi la o sănătate normală prin plecarea specialiştilor din ambele sisteme gestionate tot în favoarea buzunarului propriu, din avutul şi cotizaţiile tuturor;
• iar ca licoare bahică – hăhăituri, atacuri şi discursuri inepte ale unuia care şi-a câştigat la “masa verde” prin fraudă şi minciună, dreptul suprem de viaţă şi de moarte asupra mulţimii din afara cercului de influenţă, dar mai ales asupra celor 7.400.000 de voturi date de cei care au crezut că se pot exprima încă liber împotriva unui impostor pus pe răfuială şi miştocăreală continuă la adresa tuturor.

Acum un an de zile ascultam cu toţii discursurile incisive ale USL-ului, din timpul campaniei pentru referendum, prin care ni se dădea speranţa unei schimbări radicale la vârf, după care totul s-a fâsâit ca un balon care pierde aerul după ce a stat prea mult umflat.

De un an de zile am asistat cu toţii la emisiuni pro şi contra regimului şi am înghiţit cu toţii toate mitocăniile posibile şi imposibile, exprimate de tabăra proscrisă prin vot, care încă încearcă să ne arate că albul e negru şi negrul e alb, de parcă am fi toţi nişte retardaţi. Tot de un an de zile am asistat cu toţii la contracararea acestor explicaţii inepte, prin tot felul de exprimări politicoase, elevate, precaute, cum că legile, aşa prost făcute şi cu lipsuri majore, trebuie respectate, pentru că deh… aşa este într-o democraţie… tot omul trebuie să respecte toate legile.

Între timp, acoperirea furăciunilor şi a minciunilor au ajuns la rang de “interes naţional”, iar legea a ajuns ca o barieră, pe sub care s-au strecurat căţeii şi continuă să se strecoare, peste care au sărit dulăii şi continuă să sară, iar boii, noi, cei mulţi şi neputincioşi, am dat cu capul în ea.

Referendumul a fost posibil pentru că o mişcare pe Facebook a cerut RESPECT PENTRU ARAFAT, cetăţeanul care nu s-a născut în România, dar care pentru această ţară a făcut mai mult decât actualul guvernator impus de “Strâmta Poartă a Europei” şi de cei care conduc din turnul lor de fildeş adunătura de cetăţeni europeni veniţi din toate colţurile lumii şi îngrămădiţi pe vechiul continent din motive economice, politice sau existenţiale.

Odată cu trecerea anilor şi odată cu performanţele tehnologice, planeta noastră pare că se micşorează. Diversitatea culturală a numeroaselor popoare pare că se restrânge pe zi ce trece într-un spaţiu tot mai restrâns, un Turnul Babel al secolului 21, în care furnicarul de oameni nu doreşte să privească spre înaltul cerului, căutând parcă răzmeriţa la temelia lui. Oportuniştii căţăraţi pe spinările mulţimii (preocupată numai de “foale” şi de distracţii desuete) fac regula jocului şi o împrăştie prin vorbe meşteşugite celor cocoşaţi, care nu-şi mai pot ridica ochii spre ei, din cauza greutăţilor pe care şi le pun singuri în spinare, sau care le-au fost puse cu de-a sila, precum jugul la boi. Îndobitocirea este generalizată iar menirea celor din vârf este tocmai acest joc: stăpînirea celor mulţi, exploatarea lor materială, fizică şi psihică, nimicirea personalităţilor răzleţe şi vizionare, stăpînirea după reguli şi legi numai de ei ştiute.

Cine nu se respectă pe sine, nu merită respectat. Cine nu ştie să-şi apere interesele propriului vot şi aşteaptă de la alţii o rezolvare, nu merită compasiunea semenilor în timp de ananghie. Cine nu are puterea să înfrunte gloata dezlănţuită a asupritorilor nu merită să trăiască liber. Cine nu ştie care-i dreptul său de cetăţean al unei ţări sau a unei Uniuni, oricum s-ar numi ea, nu merită respectul acelei ţări sau al acelei Uniuni.

În Biblie scrie: “Cere şi ţi se va da. Bate şi ţi se va deschide” Români! Cereţi RESPECT PENTRU VOTUL VOSTRU DE ACUM UN AN. Bateţi la uşile unei legi strâmbe, măsluite, iar porţile vi se vor deschide.

ROMÂNI! RESPECT!

Mona Bernhardt-Lörinczi

Minciuna stă cu politicul la masă

Foarte important este modul cum se caută să se ascundă multe din elementele nocive ale tehnologiei de exploatare a gazelor de şist. Astfel, se vorbeşte că elementul principal al acestui mod de exploatare este fracturarea hidraulică. În realitate, acest procedeu de introducere a unor fluide în subteran cu presiuni foarte mari, încărcate şi cu anumiţi aditivi care să favorizeze dizolvarea rocilor, nu reprezintă un procedeu clasic care poate intra în categoria fracturării rocilor, ci mai de grabă de spălare/dizolvare a lor.

Deci se încearcă să se prezinte în mod tendenţios şi eronat această tehnologie pe care vor să o utilizeze unele firme. În schimb, nu se vorbeşte mai nimic despre adevăratul proces de fracturare care se va face asupra pachetelor de roci printr-o succesiune de EXPLOZII ÎN SUBTERAN, explozii care duc la adevărata fracturare/fisurare a rocilor. Acest procedeu se propune a se utiliza din forajul principal vertical în mai multe foraje orizontale care vor acoperii un cerc cu diametrul cuprins între 3 şi 6 km în plan orizontal. Tot pe aceeaşi gaură de sondă, se poziţionează forajele orizontale, sub prima încercare la adâncimi de cca. 20-50 m. până ce stratul de şisturi se epuizează. În aceste locaţii stratul de şisturi va fi fragmentat, fisurat şi rupt sub aspect tectonic pe toată grosimea lui.

De ce este trecut sub tăcere acest lucru? În primul rând nu problema exploziei sub aspectul modului ei de organizare a se produce, ar fi elementul dificil, ci efectul ei asupra stratului de roci. Aici nimic nu poate fi controlat pentru că formaţiunile şistoase nu sunt omogene (ele sunt anizotrope în termen ştiinţific), iar fisurarea produsă în acest tip de roci reprezintă un element total necontrolabil pe toate cele trei axe: longitudinal, latitudinal şi în grosime (sau pe axa înălţimilor).

După producerea acestor fracturări mecanice cu efecte de fisurare, de rupere şi desprindere a fragmentelor de roci, se trece la tehnologia hidraulică, care spală atât gazele de şist, cât mai ales fragmentele de roci desprinse din stat ce vor fi evacuate la suprafaţa solului.

Ce rămâne în urma acestui proces. Cavităţi mari (găuri), care sunt presate de pachete imense de roci sfărâmate şi necoezive şi care au rezultat în urma fracturării mecanice. Aceste spaţii fracturate dau pentru mari perioade de timp o mare instabilitate geotectonică a zonei, chiar şi în situaţia în care nu se produc în zonă în mod natural, nici cele mai mici seisme. În schimb, prin tendinţa naturală de reaşezare a striurilor de rocă atât sub efectul gravitaţiei, dar şi al marilor presiuni exercitate de pachetele de roci care repauzează peste stratul formaţiunilor de şist, această zonă care a fost dezechilibrată tectonic de către om, este generatoare de numeroase seisme cu intensităţi medii, fără a avea nici o legătură cu focarele naturale seismice existenete în zonă.

Dar când în zonă se produc în mod natural seisme cu intensităţi mici sau medii, întreaga zonă fracturată de om mecanic şi hidraulic, va reacţiona deosebit de violent în tendinţa de reaşezare a rocilor, mărind sau amplificând magnitudinea seismului natural incipient, până la valori care pot însemna un mare dezastru pentru tot ce reprezintă construcţii la suprafaţa solului.

Tocmai din acest punct de vedere ar trebui să se hotărască cu mare prudenţă când se iau deciziilor. Din acest punct de vedere mă întreb: Îşi asumă factorii decizionali răspunderea şi în ce fel se face această asumare de răspundere faţă de aceste dezechilibre create de mâna omului, într-o zonă cu seismicitate naturală activă, dar care mai şi beneficiază la suprafaţa solului de obiective care au fost dimensionate să reziste la grade reduse de seismicitate, aşa cum se prezintă aceste zone propuse explorării în prezent?

Amintesc că la cutremurul din anul 1977, zonele fostelor albii ale Dâmboviţei din Bucureşti, care au fost colmatate/umplute cu pământ, iar apoi au fost bine tasate şi pe care s-au construit diferite clădiri (blocuri), au reacţionat foarte diferit faţă de zonele învecinate din afara acestor albii colmatate, Aici (în zona centrală a oraşului) s-a constatat o amplificare a intensităţii seismice ce a determinat producerea celor mai multe prăbuşiri de clădiri/blocuri, sau avarierea foarte avansată a numeroase construcţii. Aceste zone care au fost cartografiate după diferite hărţi mai vechi au fost cele mai vulnerabile la efectul seismului din anul 1977, obligând municipalitatea fie la dărâmarea multor construcţii, fie la executarea unor lucrări foarte costisitoare de consolidări, program care nu s-a finalizat nici până astăzi.

Acest proces de fracturare mecanică prin explozii succesive atât în plan orizontal, cât şi vertical, mai prezintă şi alte riscuri majore, riscuri pe care le voi comenta însă cu altă ocazie.

Dar până atunci se ridică un mare semn de întrebare la adresa tuturor factorilor decidenţi privitor la modul cum NU RESPECTĂ legislația de mediu în vigoare, respectiv prevederile art. 3 din LEGE nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului respectiv:

”Art. 3. - Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei legi sunt:

...

b) principiul precauţiei în luarea deciziei;

c) principiul acţiunii preventive;

e) principiul "poluatorul plăteşte";

f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;

h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;

i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.

Toţi cetăţenii aceste ţări trebuie să-i întrebăm pe aceşti politicieni şi funcţionari iresponsabili CINE LE DĂ DREPTUL SĂ ÎNCALCE LEGEA? CINE LE DĂ DREPTUL SĂ EXPUNĂ POPULAŢIA ŞI BUNURILE MATERIALE LA RISCURI MAJORE CARE PUN ÎN PERICOL VIAŢA ŞI SĂNĂTATEA OAMENILOR?

Propun în acest sens, ca NOI, SOCIETATEA CIVILĂ să transmitem o scrisoare deschisă instituţiei prezidenţiale, celor două Camere ale Parlamentului României, Guvernului României, dar şi instituţiilor subordonate acestuia, prin care să solicităm anularea hotărârilor şi a acordurilor care au fost emise cu nerespectarea prevederilor legale. (21 iulie 2013)

Mircea Vintilescu