Unele deficienţe majore din legislaţia naţională referitoare la protecţia mediului înconjurător – Partea a II-a

Partea a II-a

Pentru definitivarea stării de confuzie totală în care se află sistemul de organizare al activității de protecție a mediului înconjurător de la noi din țară, era și de așteptat ca să apară și să se utilizeze mai multe elemente terminologice care nu au nimic comun cu terminologia specifică acestei activități, dar care susțin prin elementul confuz pe care îl generează sub forma unor pseudo-sinonime, implicarea cel puțin distructivă a unor categorii de pseudo-specialiști în problematica protecției mediului, respectiv: ecologia cu ecologiști, bioecologia cu bioecolog, geoecologia cu geoecolog, ecologia urbană cu ecologul urban, hidroecologia cu hidroecolog etc.), care în cea mai mare măsură încearcă să deturneze activitatea de bază a protecției mediului înconjurător, sau încearcă să fragmenteze această activitate pentru a nu se dezvolta și desfășura în mod unitar.

Confuzia creată de aceste activități așa-zis similare sau suprapuse între ecologie și protecția mediului înconjurător a fost alimentată și de implicarea total necorespunzătoare a unor persoane fizice care având o pregătire neadecvată în probleme de activism vor să se erijeze în susținători ai protecției mediului. Astfel, pe linie ecologică a apărut gruparea GREEN PEACE, iar la noi în țară, cât și în Europa au apărut numeroase grupuri care se pronunță împotriva exploatării gazelor de șist etc.), s-a dezvoltat apoi activismul ecologic politic (vezi formațiunile politice ale verzilor, partidele ecologiste etc.), sau activismul ecologic social (vezi mișcarea pentru un mediu curat, sau mișcările pentru oprirea funcționării centralelor nucleare etc.), toate acestea contribuind la inhibarea procesului de formulare, promovare și dezvoltare a tezelor fundamentale care ar trebui să stea la baza funcționării coerente a protecției mediului înconjurător în ansamblul său.

Abordând elementele de terminologie specifică din domeniul protecției mediului înconjurător înscrise în această lege organică, putem constata că ne lipsesc tocmai termenii cheie care ar trebui să dea substanță acestei activități, respectiv:

• Protecția mediului înconjurător care reprezintă o activitate sistematică de gestionare și management pentru utilizarea durabilă de către om și societate a resurselor și componenţilor mediului înconjurător, desfășurată prin instituții specializate ale statului, în vederea elaborării de norme juridice, politici, reglementări, și programe, ce trebuiesc aplicate de toate persoanele fizice și juridice dintr-o anumită zonă, fie pentru conservarea, fie pentru reconstrucția zonelor considerate deteriorate, având ca obiectiv principal ocrotirea tuturor formelor de viață, împreună cu totalitatea elementele de suport care le condiționează, cât și protejarea peisajelor naturale și antropice pentru asigurarea unui parteneriat durabil al comunităților umane cu mediul înconjurător.

Apoi ne lipsesc definiții fundamentale pentru activități care ar trebui să se refere la ”Conservarea mediului înconjurător”, la ”Refacerea şi reintegrarea zonelor deteriorate”, asupra ”Parteneriatului durabil dintre om și mediul înconjurător” se disting definiții incorecte sub aspect tehnic și juridic pentru unii termeni semnificativi cum ar fi ”Poluant”, ”Poluarea mediului”, ”Monitoringul mediului”, ”Monitoringul integrat al mediului înconjurător” etc., toate acestea scoțând în evidență că avem un document legislativ neglijent, conceput de oameni politici lipsiți de experiență care dintr-un entuziasm prost înțeles au elaborat o legislație confuză și mai ales inutilă.

Ca ridicolul să fie total, am constatat că nu există universitate în România, în care la nivelul unor facultăți prestigioase să nu existe secții la care să predea problemele legate de domeniul protecției mediului înconjurător, acest lucru făcându-se într-un mod total inconștient, fără a ști de fapt ce este acest lucru. Trebuie să ne întrebăm ce se predă în aceste condiții la aceste facultăți, cât de utile îi sunt aceste informații primite de către cursant, cum poate valorifica cursantul aceste informații în viitor, iată o altă problemă gravă, la care un răspuns corect pot să-l furnizeze numai cei care sunt implicați în acestă farsă educațională.

Este foarte grav, constituind un act de iresponsabilitate crasă și mai ales de inconștiență din partea formatorilor de opinie să vorbești despre ceva ce nu a fost încă definit, să încerci să predai unor tineri informații total incorecte și lipsite de conținut, iar apoi să încerci să-i determini pe aceștia să se considere drept oameni bine pregătiți în domeniul protecției mediului înconjurător, îndemnându-i chiar să se implice în această activitate.

Poate la fel de grav este și faptul că legiuitorul face o mare confuzie între criteriile de aplicare a legii și principiile fundamentale care ar trebui să stea la baza constituirii întregului sistem legislativ din domeniul protecției mediului înconjurător. Astfel el enumeră în partea introductivă a acestei legi un set de criterii pentru aplicare de sancțiuni în acest domeniu, fără însă a formula și enunța care sunt tezele fundamentale de bază pe care să se întemeieze această lege organică, cât mai ales întreaga legislație ordinară sau întregul sistem de norme juridice din domeniul protecției mediului înconjurător, respectiv pentru fiecare component, subcomponent și factor al mediului înconjurător.

Pentru a elimina acest neajuns am să-mi permit ca pe baza numeroaselor referințe bibliografice, cât mai ales a experienței dobândite în acest domeniu să expun principalele teze sau principii fundamentale care pot sta la baza protecției mediului înconjurător din România:

Principiul nr. 1: Ansamblul comunităților umane au obligația de a utiliza totalitatea componenţilor și resurselor mediului înconjurător numai pentru ceea ce sunt și reprezintă acestea în mod natural, și nu pentru ceea ce așteptăm sau ne dorim noi să obținem de la acestea în procesul satisfacerii mereu crescânde a nevoilor și aspirațiilor legitime atât a generațiilor prezente, cât și a generațiilor viitoare.

Principiul nr. 2: Fiecare comunitate umană, trebuie să-și dimensioneze în mod conștient și numai pe criterii științifice întregul sistem de habitat, de organizare al teritoriului și al activităților, cât și posibilitățile reale de dezvoltare ale acestora, pe termen scurt, mediu și lung, numai în funcție de capacitatea de suportabilitate a spațiului aferent regiunii terestre la care se raportează, fără a se atinge prin aceasta pragurile critice ale raportului de interacțiune dintre om/societate și mediul înconjurător.

Principiul nr. 3: În situația în care, din condiții obiective sau subiective se identifică producerea sau intenția de a se produce unele modificări la nivelul parametrilor componenţilor și resurselor mediului înconjurător, atât în plan zonal, cât și regional, este obligatoriu să se realizeze lucrări și elemente cu caracter compensator, acestea trebuind dimensionate astfel încât să nu se producă schimbări semnificative în tipologia regională a ansamblului caracteristicilor mediului înconjurător preexistent.

Principiul nr. 4: Spațiile în care s-au realizat lucrări cu caracter compensator, sau în care s-au produs modificări naturale la nivelul componenţilor sau subcomponenţilor mediului înconjurător, vor trebuii considerate ca spații de maximă sensibilitate în dinamica noilor relații de interacțiune ale componenţilor mediului înconjurător atât în plan local, cât mai ales în zonele învecinate acestora, necesitând promovarea unor sisteme eficiente de monitorizare complexă și integrată a mediului, de întreținere și dezvoltare continuă a lucrărilor realizate, pentru asigurarea integrării armonioase a acestora la nivelul capacității de suportabilitate preexistent al regiunii la care se raportează, asigurând prin aceasta protecţia și dinamismul tuturor comunităților umane, cât și satisfacerea nevoilor și aspirațiilor legitime ale generațiilor prezente și viitoare, dar și al vieții în general.

Toate aceste deficiențe conceptuale legislative, terminologice și mai ales organizatorice și comportamentale, la care se mai pot adăuga încă multe altele, a determinat ca întreaga activitate de protecție a mediului înconjurător din România să fie lipsită de performanță, iar mal praxis-ul instituțional să cunoască cea mai mare dezvoltare comparativ cu alte activități reglementate prin legi organice.

Nesocotind obligația fundamentală a statului român pentru a proteja și garanta drepturile și valorile fundamentale ale omului, nici problematica poluării transfrontieră la care România este supusă permanent, nu a făcut obiectul preocupărilor de reglementare și cunoaștere din partea autorităților de resort prin intermediul acestei legi organice.

Astfel, din multitudinea de date directe și mai ales indirecte pe care le avem la dispoziție, putem spune că România este cel mai mare importator de poluare și implicit de sărăcie dintre toate țările europene. Importul acestui grav flagel al sărăciei și al destabilizării stării de sănătate al oamenilor, îl realizăm continuu pe toate cursurile de apă curgătoare care vin din afara teritoriului țării, din care se detașează ca prioritar aportul adus de fluviul Dunărea.

Dar cel mai distructiv a apărut în ultimul timp importul poluanților pe calea vectorului de transport aer. Beneficiind de prezența lanțului montan al Carpaților chiar pe axa mediană a țării s-a constatat că aceștia funcționează ca o barieră separatoare în calea mișcării maselor de aer de joasă și medie altitudine care vin din vestul, nordul, estul și sudul Europei. Astfel, sub forma ploilor acide și/sau alcaline, transferul a numeroși poluanți foarte nocivi se oprește pe teritoriul României, contribuind permanent la degradarea accentuată a vegetației naturale și mai ales a producției agricole, la poluarea solului și apelor subterane de mică adâncime cât și a lacurilor.

Pentru combaterea efectului acestui flagel al poluării transfrontieră la care suntem expuși, în fața căruia autoritățile supreme ale statului stau impasibile, agenții economici de la mic la mare, de la agricultor la industriaș, trebuie să cheltuiască dublu sau triplu pentru a realiza elementele de productivitate care dau eficiența muncii depuse. Toți acești poluanți perfizi îi găsim în alimentele pe care îi consumăm zilnic, indiferent că vorbim de produse vegetale sau animale. Iată de unde ne vine cea mai mare parte a sărăciei și mai ales a deteriorării calității vieții și a stării de sănătate pentru întreaga populație a țării.

Este de neînțeles cum legiuitorul nu a prevăzut în această normă juridică ca obligație esențială a statului, pentru apărarea reală și eficientă a teritoriului țării, promovarea activităților monitoringului de fond transfrontalier pentru aer și apă, de ce rezultatele acestor activități nu stau în atenția CSAT, de ce nu prezentăm și dezbatem aceste probleme care afectează grav România la nivelul Consiliului Europei, de ce politica externă a țării nu ia în considerare și această problematică care poate fi reglementată pe cale diplomatică și poate să ne aducă și despăgubiri importante.

În asemenea condiții este firesc ca pentru lipsa de performanță și competență profesională să nu răspundă sau să-și asume răspunderea instituțională încă nimeni din conducerea statului român, dar cetățeanul să devină o victimă a unui sistem organizatoric total haotic și incompetent pentru asigurarea protecției privind viața, sănătatea, bunăstarea și libertatea fiecărui locuitor al României.

Mircea Vintilescu

Unele deficienţe majore din legislaţia naţională referitoare la protecţia mediului înconjurător – Partea a I-a

Partea a I-a

La nivel național avem LEGEA NR. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind ”protecţia mediului”, aceasta fiind o lege organică care are rolul de a contribui la punerea în aplicare, dezvoltarea și explicitarea clară a unor principii fundamentale înscrise în Constituția României.

O primă carență sau omisiune regretabilă pe care o face legiuitorul în cadrul acestei legi organice este că nesocotește terminologia oficială din Constituția României referitor la utilizarea termenului fundamental privind mediul înconjurător, pe care îl înlocuiește cu un cuvânt simplu și cu o valență generală respectiv mediu, termen pe care și încearcă să-l definească cu caracter oficial chiar la art. 1, alin. 2 din lege, dar în mod total necorespunzător și total neacceptat de specialiștii nu numai din acest domeniu, dar mai ales de juriști, deoarece dă naștere la mari confuzii. Această definiție are în accepțiunea legiuitorului următorul conținut:

”Mediul reprezintă ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului."

Prin utilizarea acestui termen cu o valență generală ”mediu” și renunțarea la terminologia oficială din Constituție, dar mai ales prin modul total necorespunzător așa cum a fost el definit în această lege, se dă posibilitatea ca acest document fundamental legislativ să devină pur declarativ, confuz și mai ales să fie total neaplicabil, fără a mai aminti că împiedică formularea unor principii sectoriale de bază din legile ordinare, legi care au ca scop să reglementeze toate activitățile care ar trebui să stea la baza protecției mediului înconjurător.

În fond ce reprezintă termenul general mediu, cuvânt ce are funcția de matcă în lexicul românesc, dar care pentru eliminarea unor confuzii impune alăturarea acelui cuvânt care definește mediul la care vrem să ne referim, respectiv mediu înconjurător, mediu acvatic, mediu atmosferic, mediu academic, mediu politic, mediu studențesc etc. Din acest punct de vedere o definiție mai apropiată de adevărul pe care trebuie să-l reprezinte acest cuvânt ar avea următorul sens:

MEDIU, reprezintă starea de fapt și definitorie pentru un spațiu multidimensional, ce înglobează un ansamblu de corpuri materiale, energetice sau de altă natură, între care se realizează permanent și cu intensități diferite schimburi de materie, energie și informație, definind și condiționând atât natura fenomenelor produse, caracteristicile și stadiul de evoluție al corpurilor și al spațiului în care se manifestă, cât mai ales dinamica și interdependența acestora.

Dar cea mai mare deficiență a acestei legi organice, o reprezintă faptul că ea nu și-a definit clar și corect obiectul supus reglementării, respectiv ce reprezintă sau ce ar trebui să reprezinte ”protecția mediului înconjurător” în cadrul acestui document cu funcție de normă juridică care trebuie să aibă caracter obligatoriu, stabil și care trebuie apărată de organul legislativ al statului, în vederea reglementării, ordonării și apărării acesteia.

În loc să definească cu o maximă claritate care este obiectul de reglementare, această lege prezintă chiar la art. 1, alin. 1, un deziderat lipsit de conținut, simplist și mai ales total neprofesional, respectiv:

”Obiectul prezentei legi îl constituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecţia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor și elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă.”

Iată că în accepțiunea legiuitorului român, protecția mediului înconjurător în România nu reprezintă o activitate care trebuie să se desfășoare în mod sistematic și să transpună în practică principiile fundamentale enunțate și ele foarte vag și declarativ în Constituție, ci ea reprezintă un obiectiv, adică un țel general al politicilor noastre asupra mediului înconjurător, țel care nu poate fi prognozat și nici cuantificat, pentru toată perioada supusă reglementării. Cu alte cuvinte, rezultă clar din această formulare a legiuitorului că protecția mediului înconjurător în România nu reprezintă nimic concret, iar autoritățile statului nu pot avea nici un fel de implicare responsabilă, chiar dacă reprezintă ”obiectiv de interes public major”.

Este surprinzător cum ministerul de resort a putut propune Parlamentului României spre adoptare o lege organică fără un domeniu de reglementare care nu a fost definit, cum Parlamentul României a adoptat o asemenea lege confuză și mai ales cum Instituția Prezidențială a promulgat o asemenea lege.

Iată că numai sub acest aspect, toți factorii sumar enumerați și implicați în actul de redactare și legiferare al acestui document legislativ și-au etalat pe deplin incompetența profesională, demonstrând cu prisosință că manifestă multă neglijență și chiar incompetență în elaborarea legilor organice care trebuie să ne reglementeze activitățile pe care le definește ca ”obiectiv de interes public major”.

Totuși, dacă obiectul protecției mediului înconjurător în România nu beneficiază de o definiție oficială și clară, bine structurată care să poată da conținut acestei legi, se pot pun următoarele întrebări firești:

• cum de a fost posibil ca legiuitorul să nesocotească tezele fundamentale asupra protecției mediului înconjurător prezentate în Constituția României, fără ca organele abilitate ale statului să se sesizeze (ex.: demnitarii din Plenul Camerelor reunite ale Parlamentului, comisiile de specialitate din cadrul Administrației Prezidențiale, Avocatul Poporului și mai ales Curtea Constituțională)?

• ce gamă de problematici trebuie să reglementeze această lege organică dacă ea nu și-a definit obiectul de activitate?

• cu ce trebuie să se ocupe protecția mediului în România, respectiv ce activități și acțiuni trebuie să desfășoare prin suita de instituții abilitate ale statului și mai ales ce categorii de specialiști trebuiesc implicați?

Lipsa acestei definiții oficiale care trebuie să aibă un conținut explicit și clar, a făcut ca numeroase activități care sunt subsidiare protecției mediului înconjurător, cum ar fi protecția mediului geologic, protecția atmosferei, protecția apelor, protecția solului, protecția vegetației și faunei, protecția împotriva zgomotelor și vibrațiilor, protecția ariilor naturale etc., să capete nu numai înțelesuri diferite de la o lege la alta, ignorând scopul central al protecției mediului înconjurător, dar să și promoveze acțiuni de tip singular și unilateral, fără a se putea conecta la sistemul de interconexiune și interdependență dintre toți componenții, subcomponenții și factorii mediului înconjurător.

Acest inconvenient major a determinat și totodată explică de ce până în prezent nu avem posibilitatea de integrare a acestor legi ordinare într-o strategie unitară care să se raporteze și să se integreze în legea organică de bază a protecției mediului înconjurător și să ne permită formularea unor strategii și politici coerente în acest domeniu considerat ca obiectiv de interes public major în România.

Mai mult, tot în această lege, nu se specifică nicăieri și nici nu se recunoaște că protecţia mediului înconjurător în România, reprezintă o activitate care trebuie desfășurată sistematic și în mod continuu, în instituții abilitate ale statului ce au obligația să-și asume întreaga responsabilitate asupra actului decizional din toate domeniile supuse acestor reglementării.

De fapt, dacă te uiți cu atenție în Cod CAEN (codul activităților din economia națională) protecţia mediului în România nici nu este recunoscută oficial ca o activitate ce trebuie desfășurată în mod oficial în România.

În aceste condiții când statul român nu recunoaște această activitate, se pune întrebarea cum de funcționează Ministerul Mediului cu toate instituțiile lui subordonate? Apoi, cum și pentru ce sunt plătiți de către contribuabili toți salariații acestor instituții? Ce fac ei la locul de muncă? Cum justifică cei doi miniștrii, împreună cu toți secretarii de stat și directorii numiți numai pe criterii politice, lefurile pe care și le iau, dar mai ales pentru ce le iau, dacă în România această activitate nu este recunoscută oficial, atunci înseamnă că ea se desfășoară în mod total ilegal și în afara legii.

Sfidarea elementelor primare și esențiale de legalitate sub care trebuie să se desfășoare această activitate atât de importantă, de care depinde viața, sănătatea, bunăstarea și libertatea tuturor locuitorilor, cât mai ales viitorul acestei țării, demonstrează cu prisosință, incompetența crasă a politicului din România, dar și lipsa de preocupare a armatei de personal din toate instituțiile statului de a reglementa această problemă care vizează în primul rând legalitatea desfășurării acestei activități și apoi legalitatea ocupării locurilor de muncă pentru întreaga armată de salariați implicați în acest domeniu.

Tot pe această linie a neglijenței, a incompetenței, a sfidării propriilor interese ale funcționarului public, dar care afectează grav interesul cetățeanului contribuabil, se înscrie și lipsa de preocupare de a oficializa meseria de specialist sau lucrător specializat în domeniul protecției mediului înconjurător, cât și la nivelul componenților, subcomponenților și factorilor de mediu.

Astfel, în Cod COR (codul ocupațiilor din România) nu există nici o mențiune referitoare la profesia de specialist pe componenți, subcomponenţi sau factori ai mediului înconjurător, sau pentru alte activități specifice acestui domeniu deosebit de important cum ar trebui să fie protecția mediului înconjurător în România.

Așa s-a ajuns ca la nivelul tuturor instituțiilor statului implicate în domeniul protecției mediului înconjurător, să întâlnești toți neaveniții sau analfabeți față de această activitate și meserie. Astfel găsești la compartimentul de biodiversitate, ingineri în tehnologia construcțiilor de mașini, la compartimentul reglementări, economiști, la compartimentul monitorizări absolvenți ai Conservatorului Ciprian Porumbescu - secția flaut etc. Iar în conducerea instituțiilor care ar trebui să reprezinte autoritatea statului în domeniu, sunt tot felul de indivizi care nu au nimic de-a face cu managementul, gestiunea și problemele legate de protecţie a mediului înconjurător.

Interesant este și faptul că atât cetățeanul de rând, cât mai ales ONG-urile, nu sunt preocupate de aceste aspecte. Nu știu dacă cineva fiind grav bolnav cardiac, sau de diabet etc., ar încerca să se ducă să se trateze, plătind și bani serioși pe actul medical, la un potcovar. Cred că nu ar face așa ceva nimeni. Dar iată că în domeniul protecției mediului înconjurător, această activitate care se desfășurată în instituții abilitate ale statului român, acest lucru este posibil. Astfel, toți incompetenții care nu au mai performant în meseria lor de bază, au ajuns sub diferite formule neortodoxe, să lucreze pe funcții cu răspunderi foarte importante în domeniul protecției mediului înconjurător, loc de muncă unde își arată zilnic incompetența, nonperformanța profesională și mai ales disprețul față de problemele cetățeanului și ale comunităților umane.

În acest domeniu de activitate, mai marii noștri politicieni au pornit de la lozinca: "la fotbal și la mediu se pricepe toată lumea", inclusiv dânșii. Efectul se vede: nu se face nimic din ce ar trebui să se facă. Ne ocupăm cu PROGRAMUL RABLA ca activitate centrală și foarte actuală a Ministerului Mediului, în loc să facem activități de protecţie a mediului înconjurător după toate regulile acestei meserii. Dar, din păcate, nu ai cu cine să faci așa ceva, pentru că cei care mai știau câte ceva în acest domeniu, au fost scoși din activitate pentru a face loc întregului lot de incompetenți aserviți politic, dar care nu cunosc și nici nu înțeleg rolul activității de protecție a mediului înconjurător în România.

Dacă nu știm ce este mediu înconjurător, ce presupune activitatea de protecţie a mediului înconjurător, dacă nu avem recunoscută în România această activitate, dacă implicăm toți oamenii fără experiență în domeniu (de la miniștri, secretari de stat, directori de departamente și de agenții, șefi de servicii și lucrători pe domenii de importanță capitală), pentru a gestiona această problemă recunoscută chiar de către legiuitor ca „obiectiv de interes public major”, este firesc ca în acest domeniu să domnească haosul, să nu avem un inventar al problemelor prioritare pe care să le discutăm, să gafăm atât în fața experților europeni, dar și al cetățeanului român contribuabil atât la bugetul acestor instituții, cât și la salariile acestor pseudoexperți și funcționari ai statului în domeniul protecției mediului înconjurător.

Mircea Vintilescu

Conferinţă Timişoara - decembrie 2014

Sub motto-ul:
”Dacă ne dorim o viață mai bună, o garanție pentru sănătatea noastră și a urmașilor noștri, atunci fiecare cetățean trebuie să se informeze și să se implice responsabil în viața comunității”, asociația civică Mișcarea Pentru Apărarea Familiei și Mediului organizează în Timișoara conferința urmată de dezbateri cu tema:

”PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ȘI DREPTUL LA VIAȚĂ”

Conferința va fi susținută de domul Prof. dr. Mircea Vintilescu și în cadrul acesteia vor fi abordate următoarele teme:

1. De ce dreptul la viața, sănătatea, libertatea și bunăstarea comunităților umane este condiționat de promovarea unui sistem eficient de abordare a problemelor din domeniul protecției mediului înconjurător.
2. Știm să formulăm strategii și politici eficiente în domeniul protecției mediului înconjurător?
3. Unele deficiențe majore din legislația națională referitoare la protecția mediului înconjurător și efectele negative produse de acestea în organizarea unor activități eficiente.
4. Schimbările climatice la care suntem martori ne impun o nouă abordare a principiilor fundamentale care trebuie să stea la baza atât a protecției mediului înconjurător, cât și a altor reglementări constituționale și legislative.
5. Ce rol ar trebui să aibă societate civilă din Timișoara în apărarea și consolidarea pe termen scurt, mediu și lung asupra dreptului lor la viață, sănătate, libertate și bunăstarea, cât și asupra eficientizării activităților privind protecția mediului înconjurător.

Conferința urmată de dezbateri se va desfășura joi, 4 decembrie 2014, începând de la ora 16:00 și va fi găzduită de Centrul Creștin METANOIA, Calea Torontalului nr. 61.

Există și parcare în spațiul adiacent acestei locații.

Cetățenii interesați pentru audierea și coparticiparea la această tematică sunt invitați să ia parte la această acțiune cu caracter interactiv.

Mircea Vintilescu

Societatea civilă în faţa schimbărilor climatice

CE TREBUIE SĂ ŞTIM ŞI CE PUTEM FACE

Prin fenomenul schimbărilor climatice trebuie să înţelegem producerea unor modificări atipice a principalilor parametri climatici (termici, pluviometrici eolieni etc.), care au început a se manifesta în afara ecarturilor minime şi maxime de evoluţie, comparativ cu tipologia climatică preexistentă a unei regiuni.

Cauzele schimbărilor climatice sunt generate primordial de fenomene naturale iar în secundar de fenomene antropice, ambele având posibilitatea de a se autopotenţa şi susţine reciproc.

Schimbările climatice anunţă o modificare totală şi radicală a regimului climatic specific unei regiuni şi poate avea o durată de manifestare în timp cuprinsă între 100 şi 300 de ani până la stabilizarea noului tip de climat în regiunea respectivă.

Modul de manifestare al schimbărilor climatice este dat de producerea cu intensităţi nespecifice ca violenţă în regiunea respectivă a fenomenelor pluviometrice, termice și eoliene, concomitent cu repetabilitatea lor la intervale scurte de timp în cadrul aceluialşi anotimp.

Efectul producerii acestor manifestări violente a acestor fenomene meteorologice este de a pregăti un nou stadiu de evoluţie al mediului înconjurător din regiunea respectivă, asigurând un nou tip de modelare a reliefului, modificarea parametrilor de stare cantitativă, calitativă şi structurală a tuturor componenţilor şi subcomponenţilor mediului înconjurător, inclusiv cu distrugerea unor elemente specifice zonale şi înlocuirea lor pe cale naturală şi treptată cu alte elemente specifice noului tip de climat care urmează a se instaura în regiunea sau zona respectivă.

Schimbările climatice fac parte din ciclurile evolutive naturale ale planetei, ele s-au mai produs şi în trecutul istoric al Terrei, deci sunt fenomene care se produc independent de voinţa sau de prezenţa noastră.

În urma producerii acestor fenomene la scară planetară sau continentală, societatea umană alături de întregul ansamblu al mediului înconjurător sunt grav afectate, suferind transformări radicale. Aceste schimbări climatice afectează configuraţia continentelor, nivelul oceanului planetar, distribuţia aşezărilor umane şi a populaţiei din zonele costiere şi/sau litorale, schimbă repartiţia teritorială a zonelor agricole tradiţionale, afectează principalele resurse de hrană şi apă ale comunităţilor umane şi contribuie la schimbări radicale la nivelul mentalului colectiv şi al comportamentului uman tradiţional, putând genera convulsii sociale şi mai ales de tip antagonic nu numai la nivel zonal sau regional ci chiar planetar.

Succesiunea manifestărilor foarte dese şi într-o formă extremă a acestor fenomene, ce au caracteristici cu totul noi, poate atrage pe teritoriul românesc variaţii cu amplitudini foarte mari ale temperaturilor aerului de la forme caniculare de lungă durată la geruri extreme derulate în tot anotimpul hibernal. Perioadele secetoase îşi vor mări timpul de manifestare şi de intensitate până la forme acute de uscăciune. Între aceste intervale de timp se vor produce precipitaţii lichide şi solide foarte abundente care vor fi însoţite de manifestări violente ale vântului, atingând pragul de vijelii, viscole şi chiar tornade. Toate aceste elemente vor genera un dezechilibru climatic sever.

La nivelul teritoriului românesc este de aşteptat ca în urma producerii precipitaţiilor excesive de tip torenţial, să se genereze viituri catastrofale pe mai toate cursurile de apă curgătoare. La aceste fenomene generatoare de inundaţii se vor mai asocia şi intensificarea proceselor erozionale de suprafaţă şi de profunzime ale solului. Debitele solide de sedimente vor ajunge nestingherite în albiile tuturor cursurilor de apă şi în cuvetele acumulărilor sau lacurilor. Acestea vor contribui la o colmatare accentuată a patului albiilor, micşorând continuu secţiunea activă de scurgere a apelor. În aceste condiţii este de aşteptat ca revărsările de ape generatoare de inundaţii să se producă la ploi cu intensităţi mici, începând de la 15-20 l/mp, fapt care nu era specific pentru aceste cursuri de apă înaintea declanşării acestor fenomene ale schimbărilor climatice.

Este de aşteptat ca toate lucrările hidrotehnice pentru combaterea fenomenului de inundabilitate şi executate în perioadele anterioare, să fie depăşite și chiar să devină inutile, iar majoritatea localităţilor urbane şi rurale să fie supuse unor dezastre repetate de la un anotimp la altul. Efectul acestor dezastre va fi multiplu şi greu cuantificabil, afectând viaţa, sănătatea, bunurile materiale şi libertatea individului, conducând la sărăcirea în masă a tuturor comunităţilor umane din România.

Dacă nu vom încerca să facem nimic, în sensul de a ne pregăti din timp pentru a putea face faţă acestor schimbări climatice majore, atunci cam acest scenariu ne paşte, iar costurile existenţiale ale fiecărui locuitor al României se vor mări în progresie aritmetică, în timp ce sărăcia națională va creşte în progresie geometrică.

Pentru diminuarea efectelor distructive ale acestor dezastre anticipate, cât mai ales pentru a avea chiar de câştigat de pe urma producerii acestor schimbări climatice radicale, se impune o nouă abordare a tot ceea ce înseamnă sisteme de amenajare complexă a teritoriului, pornind de la amenajarea complexă a bazinelor hidrografice şi legat de acestea la o nouă abordare a regionalizării teritoriului administrativ al ţării.

Această luptă trebuie să înceapă prin inhibarea cauzelor generatoare a disfuncţiilor climatice asupra teritoriului şi nu de la combaterea efectelor distructive pe care schimbările climatice le declanşează. Este o nouă abordare care trebuie să ia în calcul un nou mod de utilizare şi/sau folosire al terenului din cadrul fiecărui bazin hidrografic în parte, abordând în mod distinct cu soluţii adecvate fiecare treaptă de relief pe care se desfăşoară bazinele hidrografice.

Nu trebuie să ne gândim la o renaturare a teritoriului pentru fiecare treaptă de relief, ci la un nou mod de echipare al acestuia într-o strânsă concordanţă cu tendinţele de suportabilitate ce au fost identificate pentru noul tip climatic pe care îl anticipăm că se va instaura în zona respectivă.

Astfel, prin elaborarea unor strategii şi politici eficiente de protecţie a mediului înconjurător va trebui să prevedem o dezvoltare a unui nou tip de fond forestier pe cel puţin 65% din suprafața montană ocupată de un bazin hidrografic, în care să predomine alături de speciile arboricole autohtone, noi specii adaptate la noul regim climatic. În zonele deluroase acest procent trebuie asigurat în proporţie de minim 50%, iar în zonele de şes/câmpie să se situeze între 15 şi 20%.

La acest uriaş efort investiţional va trebui să dezvoltăm o legislaţie nouă care să asigure stimularea, protecţia şi un sistem eficient, dar şi complex pentru exploatare a acestor noi amenajamente teritoriale care vor avea rolul pe de o parte de a reduce coeficienţii scurgerii naturali ai apei de la nivelul solului până la valori apropiate de cele naturale, iar pe de altă parte, la inhibarea şi stabilizarea proceselor erozionale.

Concomitent este necesar ca să asigurăm promovarea unor lucrări de gospodărire a apelor care să contribuie la asigurarea stocurilor de apă ce urmează a fi utilizate în perioadele cu secete acute care se vor succeda la nivelul fiecărui anotimp. Aceste lucrări ce trebuiesc promovate cu prioritate, vor putea contribui la promovarea unei agriculturi sigure, la regularizarea debitelor de apă ce se vor scurge în perioadele de ape mari, vor putea fi exploatate și în scop hidroenergetic, vor permite dezvoltarea unei pisciculturi de tip industrial și vor asigura dezvoltarea zonelor învecinate ca obiective turistice și de agrement de un mare interes local și regional.

Pornind de la o asemenea abordare vom putea asigura o stabilitate remarcabilă a tuturor componenților mediului înconjurător, vom putea elimina unele riscuri generatoare de dezastre care afectează localitățile și comunitățile umane, vom genera numeroase locuri de muncă apărând totodată viața și sănătate cetățeanului, concomitent cu asigurarea pe termen mediu și lung a elementelor de bunăstare și libertate atât pentru generația prezentă, cât și pentru generațiile viitoare.

Pentru a putea duce la realizarea acestor lucruri, societate civilă trebuie să se informeze și să se documenteze în mod corect, trebuie să manifeste un nou tip de solidaritate inter-comunitară, să știe ce să ceară și mai ales să se implice în mod conștient și responsabil în formularea și luarea deciziilor, căci indiferența ne va costa enorm atât pe noi cât mai ales pe urmașii noștri.

Mircea Vintilescu

Ştim să formulăm strategii şi politici eficiente în domeniul protecţiei mediului înconjurător?

Pentru a transforma drepturile fundamentale ale omului respectiv dreptul la viaţă, la sănătate, bunăstare şi libertate din elemente declarative în drepturi reale şi valori funcţionale, garantate şi asigurate în mod real de către statul român este nevoie de a realiza atât la nivel naţional, cât şi zonal, strategii şi politici eficiente de protecţie a mediului înconjurător, politici care să fie puse în practică pe termen scurt, mediu şi lung.

Prima problemă care trebuie lămurită este dacă ştim cu adevărat ce înseamnă să elaborezi şi mai ales să promovezi o politică viabilă de protecţie a mediului înconjurător. La această întrebare putem răspunde cu următoarele definiţii:

Politica mediului înconjurător reprezintă formularea intenţiilor şi principiilor care trebuiesc aplicate, în raport cu realitatea existentă într-o anumită regiune, prin care să se asigure un cadru de acţiune şi de elaborare a obiectivelor şi țintelor necesare a fi atinse în cadrul activităților de protecţie a mediului înconjurător, pentru utilizarea şi dezvoltarea durabilă a regiunii, conform principiilor fundamentale din acest domeniu.

Prin Obiectiv al protecţiei mediului înconjurător trebuie să se înţeleagă ţelul general şi final al politicilor asupra protecției mediului înconjurător, care necesită a fi prognozat și cuantificat periodic, pentru toată perioada propusă spre rezolvare.

Ţintele de mediu reprezintă cerinţele detaliate ale performanţei politicilor asupra protecţiei mediului înconjurător, cuantificate atunci când au fost prognozate, care se desprind din obiectivele politicii de protecţie a mediului înconjurător şi care trebuiesc definite şi îndeplinite integral în timpul propus, cu scopul atingerii şi îndeplinirii obiectivelor stabilite.

Din nefericire constatăm că la nivelul protecţiei mediului înconjurător nu avem până astăzi nici o strategie bine definită pe termen mediu şi lung la nivel naţional, sau regional, strategie care să fie acceptată şi însuşită de toate formaţiunile politice parlamentare şi neparlamentare, cu toate că prima formă de redactare a Legii protecţiei mediului a fost realizată încă din anul 1995.

Totodată am avut ocazia să constatăm prin intermediul materialelor publicate periodic de Fundaţia ”Mileniul 3” cu ocazia alegerilor locale şi parlamentare, începând din anul 2005 şi până în prezent, că la nivelul partidelor politice care au participat la aceste alegeri, în cadrul programului politic prezentat public, capitolul referitor la politicile şi strategiile pentru protecţia mediului au reprezentat doar o înşiruire de probleme care nu au nimic de-a face cu problematica protecţiei mediului înconjurător.

Această constatare aparţine ambasadorului SUA la Bucureşti care a cerut spre consultare un exemplar al acestei colecţii de strategii în domeniul protecţiei mediului al tuturor formațiunilor politice, inclusiv a celor care se cred ecologiste, colecţie care a fost întocmită de această fundaţie.

Rezultă că la nivelul tuturor formaţiunilor politice nu avem specialişti care să se preocupe de acest domeniu, că protecţia mediului înconjurător este o problemă tratată pur declarativ, total neprofesional, că adevărata grijă față de cetăţean şi de apărare a drepturilor fundamentale ale omului reprezintă chestiuni total secundare şi fără importanţa cuvenită care ar trebui să i se acorde acestui domeniu de către nici un partid politic.

Această mare deficienţă care ne situează în rândul societăţilor primitive cu tendinţă de desconsiderare totală a cetăţeanului se datorează unor multiple carenţe, din care lipsa unei legislaţii clare în acest domeniu şi mai ales lipsa specialiştilor în domeniul protecţiei mediului înconjurător par să reprezinte cauzele principale ale acestei disfuncţiuni politico-organizatorice la nivelul statului român.

Mircea Vintilescu

Oare cine ne umileşte şi cine fură cetăţeanul de rând?

Ieri am asistat la o dezbatere publică între Președintele țării și Premierul Guvernului României care m-a pus serios pe gânduri. Pe scurt subiectul dezbătut avea următoarea tematică:

• Președintele a ieșit public și a comentat că cele două nominalizări făcute de Premier privind nominalizările celor doi miniștrii la cultură și buget sunt total neinspirate, argumentând cu date destul de convingătoare că persoanele respective nu au nici calificarea și nici experiența necesară pentru ocuparea acestor înalte funcții în Guvernul României;
• Premierul a ieșit și el public și a replicat că nu va schimba nimic din cele două nominalizări propuse, pentru că Guvernul își asumă întreaga responsabilitate pentru cele două propuneri făcute.

Surprinzător pentru mine este faptul că Premierul în loc să se consulte cu Președintele pentru cele două nominalizări propuse, preferă să dea răspunsuri prin intermediul posturilor de televiziune cu privire la intențiile acțiunilor sale viitoare. Iată că cele două instituții funcționează pe principiul ”stat în stat”, adică în afara prevederilor constituționale.

Mai trist este faptul că la afirmațiile făcute de Președinte privind lipsa de profesionalism al celor doi viitori miniștrii care vor fi plătiți din banul public, adică din taxele și impozitele pretinse de la cetățeanul de rând, Premierul nu a adus nici un argument consistent, ci a susținut doar că Guvernul, deci nu Dânsul, își asumă întreaga răspundere pentru cele două nominalizări făcute.

Despre ce răspundere este vorba nu mai vreau să detaliez, căci am văzut că nimeni dintre toți demnitarii neperformanți (și sunt foarte mulți), nu răspund cu nimic, nici în fața legii, nici în fața Parlamentului și nici în fața propriului partid politic, ei motivând că dacă nu mai sunt preferați la viitoarele alegeri, așa și-au ispășit păcatele care împovărează viitorul țării pe foarte mulți ani. Halal asumare de răspundere și mai ales hala evaluare de performanță!

Domnul Premier trebuie să știe că are datoria de a răspunde limpede și clar în fața cetățeanului, căci acesta din urmă îl plătește. Dacă vrea să facă experimente cu numiri pe funcții pentru a satisface cerințele camarilei politice, de ce nu oblică U.D.M.R.-ul și P.S.D.-ul să-i plătească aceste partide din propriile lor fonduri pe acești oameni care nu au nimic de-a face cu viitoarele lor funcții și atunci totul se lămurește. De ce trebuie ca cetățeanul să suporte efectele riscurilor unor eventuale eșecuri în politica de management al celor două ministere? Iată o întrebare pe care trebuie să ne-o punem toți cetățenii acestei țări.

Reamintesc tuturor politicienilor că lipsa de performanță în privința tuturor politicilor promovate de actuala clasă politică nu o plătesc adevărații vinovați, ci numai noi, adică toți cetățenii de rând ai acestei țări. Ba mai mult, toți politicienii care au dus țara de râpă, în loc să fie schimbați și trași la răspundere, chiar au fost promovați pe noi funcții de către formațiunile politice din arcul de guvernare. S-au mai făcut experimente cu numiri ale unor demnitari care nu au nimic de-a face cu problematica ministerială de la care primesc lefuri și alte venituri deosebit de mari, dar care nu fac decât rău României.

Cred că trebuie să spunem răspicat că Doamna Rovana Plumb (fost ministru al mediului), Doina Pană (actual ministru al apelor și pădurilor), A. Korody (actual ministru al mediului) sunt direct răspunzători de pagubele înregistrate în urma inundațiilor din această vară și ei nu fac nimic, dar mai rău, nici nu răspund cu nimic în fața cetățenilor care suferă amarnic de pe urma lipsei lor de performanță.

Văd că toate politicile promovate de către toată clasa politică se axează pe strict pe ambiții personale care au ca scop principal furtul și înjosirea cetățeanului. Păi așa nu se poate continua, căci văd cu stupoare că Dumneavoastră veniți din alte timpuri cam de mult apuse care nu vă mai prefigurează nici un viitor.

Cu ce drept se fac asemenea experimente, pe banii cui și mai ales cum vă asumați efectiv responsabilitatea asupra acestor decizii total eronate pe care le luați mereu? Iată o întrebare la care în mod sigur nu o să dați nici un răspuns, dar la care Societatea Civilă din România va trebui cât mai curând să răspundă într-un fel sau altul.

Mircea Vintilescu

Trebuie să ne mândrim cu idioţii noştri conducători – Partea a I-a

Sfârșit de iulie cu inundații catastrofale în zona subcarpatică a Olteniei și a Munteniei. Începutul lunii august ne va găsi cu propagarea dezastrului hidrologic și în zonele de câmpie ale celor două regiuni, dar mult mai important este că am demarat neoficial campania electorală pentru alegerile prezidențiale. Nouă tuturor, nu ne pasă că nu mai avem drumuri, case, recolte, animale prin ogradă, bunurile de toate zilele etc., ne pasă că avem ce alege cam din belșugul de candidați pe noul președinte al țării.

Cauzele dezastrului generat de aceste inundații REPREZINTĂ NOTA DE PLATĂ A INDIFERENȚEI NOASTRE față de modul cum politicienii noștri au înțeles să administreze tot teritoriul țării. Platon spunea cu mai bine de un mileniu în urmă: ”UNA DIN PEDEPSELE PENTRU REFUZUL DE A PARTICIPA LA VIAȚA POLITICĂ ȘI A COMUNITĂȚII ÎN CARE TRĂIEȘTI ESTE ACEEA CĂ VEI AJUNGE SĂ FI CONDUS DE INFERIORII TĂI.” Iată un adevăr pe care poporul român îl trăiește și mai rău îl și plătește din plin astăzi.

Unii dintre cititor ar putea să mă creadă puțin cam sărit încercând să politizez acest dezastru. Ei vor argumenta că aceste precipitați așa de abundente, cum mai spun unii, chiar istorice, venite cu furie din cer, care au generat aceste inundații, nu au nimic a face cu decizia politică. Total fals și mai ales neadevărat.

În primul rând trebuie spus că autoritățile profită de naivitatea populație și mint cu nerușinare spunând că avem de-a face cu fenomene meteorologice nemaivăzute sau istorice. Vreau să vă informez că în aceste zone, începând cu anul 1550 și până astăzi, atât cronicile vechi, cât și măsurătorile pluviometrice ceva mai recente au evidențiat că de-a lungul timpului s-au produs în aceste zone precipitații (ploi) mult mai abundente pe metru pătrat într-un interval de 24 de ore față de cele produse recent. Iată câteva valori: 302 mm cu probabilitatea 0,5% în anul 1779 și 274 mm cu probabilitatea 0,75% în anul 1558, ploi care au produs revărsări minore de apă din râuri.

Apoi 246 mm cu probabilitatea 1,0% în anul 1837 și 169 mm cu probabilitatea 3% în anul 1668, dar care au produs revărsări importante de ape din râuri, fără a genera însă pagube materiale însemnate. Din anul 1940 și până în anul 2005 s-au mai produs 139 mm (cu probabilitatea 5%) și 121 mm (cu probabilitatea 7,5%), dar care au produs revărsări semnificative de apă din râuri și numeroase pagube materiale cu valori foarte importante.

Precipitațiile căzute în aceste ultime zile se situează însă sub probabilitatea de calcul de 10% (respectiv sub 100 mm în 24 de ore și metru pătrat) și iată că au produs un mare dezastru. Întrebarea care se pune este de ce niște ploi cu intensitate mult mai mică față de cele produse în perioadele anterioare au generat fenomene hidrologice dezastruoase?

Răspunsul este simplu, am modificat în mod brutal și total nerațional modul de utilizare al terenului din zonele montane și deluroase, mai ales prin practicare unor defrișări ale pădurilor până la nivelul de ras. Copacii aveau rolul de a reține cam ¼ din cantitatea de precipitații pe tot coronamentul arboricol, litiera de sub pădure (stratul de frunze moarte și resturile de crengi) rețineau și ele în jur de 1/6 din apa care ajungea pe sol, încetinind astfel coeficientul de scurgere al apelor de pe versanți spre albiile râurilor colectoare. Așa se explică și de ce timpul de concentrare al maximului undei de viitură era mult mai mare, dând posibilitatea comunităților umane să ia măsuri de protecție.

Dispariția pădurilor a generat și intensificarea eroziunii versanților, dispărând stratul de litieră și favorizând dezvoltarea organismelor torențiale, concomitent cu intensificarea fragmentării reliefului și al alunecărilor de teren. În aceste condiții debitul de sedimente care ajunge de pe versanți în râurile afluente și colectoare a crescut de la un an la altul, contribuind semnificativ la colmatarea albiilor, respectiv la scăderea capacității lor de transport a apei.

Astăzi albiile râurilor din zonele deluroase și de câmpie au profilul transversal umplut cu sedimente (colmatat) într-o proporție mai mare de 50 % comparativ cu situația de la începutul anului 1950. Totodată lățimea albiilor s-a mărit considerabil, astfel că eroziunile de mal s-au dezvoltat foarte mult în detrimentul terenului agricol din zonele de luncă.

Toate persoanele care sunt victimele acestor inundații de la sfârșitul lui iulie, sau care au suferit prejudicii majore în bunuri, trebuie ”să le mulțumească politicienilor, autorităților publice locale și centrale” care au permis producerea defrișărilor în masă a pădurilor existente în zonele de deal și de munte. Dar nu trebuie să ocolim și indiferența sau neimplicarea manifestată de fiecare cetățean în parte asupra modului cum autoritățile au decis să gestioneze spațiile de intravilan al acestor localități afectate de inundații.

Iată adevărata valoare a notei de plată pe care Platon o invoca. Este inadmisibil să fi indiferent asupra modului total necorespunzător cum sunt întreținute și exploatate lucrările hidrotehnice de pe râurile care s-au revărsat, respectiv digurile, barajele, microhidrocentralele etc. Toate au fost lăsate de izbeliște. Mai mult, Guvernul prin noua rectificare de buget propusă a mai tăiat circa 25 milioane de lei de la investițiile care trebuiau să se realizeze în semestrul doi al acestui an tocmai pentru apărarea împotriva inundațiilor, iar noi tăcem. Costul acestei indiferențe îl vedem în urletele de disperare ale sinistraților, al oamenilor rămași fără adăpost sau fără nici un bun material personal.

Pe fondul acesta al lipsei de profesionalism al celor care ne conduc, al indiferenței totale al populației, situația dezastrelor cauzate de inundații se va accentua și mai mult în viitorul apropiat. Astfel, actualele sedimente cărate de râuri în urma acestor viituri vor accentua gradul de colmatare al albiilor atât la nivelul râurilor afluente, cât și la nivelul râurilor colectoare din zonele de deal și de câmpie. Vom ajunge ca în curând, la la ploi de mică intensitate, respectiv de 25 mm în 24 de ore și pe metru pătrat, să suportăm inundații mult mai violente.

Prețul acestei indiferențe totale nu îl plătesc numai cei care vor suporta direct prejudiciile generate de inundații, ci întreaga populație a țării, căci nu vom putea avea școli, spitale, drumuri moderne pentru că va trebui ca de la bugetul de stat să alocăm sume considerabile de bani pentru ajutorarea sinistraților. Dacă mai adăugăm că la aceste costuri se vor mai asocia și cheltuielile fără rost propuse în sistem pompieristic de toți ageamii în gospodărirea apelor, de hoția banilor publici care se practică în acest domeniu, atunci pe fruntea noastră va fi pecetluit calificativul de CETĂȚENI IRESPONSABILI.

Iată ce ne poate aștepta în viitorul cel mai apropiat dacă nu vom înțelege așa cum trebuie această maximă a lui Platon și zău că este păcat.

Mircea Vintilescu

Cu jumătăţi de măsură nu ajungem nicăieri

Am avut onoarea să particip la întâlnirea cu cercetătorul american în probleme de biologie Sandra Steingraber şi să dialogăm pe marginea experienţei nefaste americane în domeniul exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice de mare volum.

Prezentarea făcută de acest ilustru cercetător legat de efectele negative generate de tehnologia fracturării hidraulice de mare volum asupra tuturor componenţilor mediului, dar mai ales asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor m-au cutremurat. Cu toate că aveam cunoştinţă de aceste dezastre pe care le-am şi prezentat public, m-a impresionat cum acest cetăţean american vine pe banii lui în Europa şi mai ales în România să ne avertizeze cum că nu este de glumit cu gazele de şist.

Am constatat cu această ocazie că FENOMENUL DE GLOBALIZARE AL ADEVĂRULUI ȘTIINȚIFIC este un lucru real, de care şi politicienii europeni, indiferent cât de corupţi sau mai puţin corupţi sunt, trebuie să ţină seama. Cu viaţa şi cu bunurile oamenilor nu te poţi juca, indiferent ce culoare politică ai, sau cât de corupt poţi fi.

La finalul discuţiei, Doamna Sandra Steingraber propunea să milităm pentru introducerea unui moratoriu de suspendare al activităţilor de fracturare hidraulică pentru cel puţin 5 ani, timp în care se vor concluziona mult mai bine efectele dezastroase pe care le produce această tehnologie asupra mediului şi mai ales asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor.

Ca specialist în domeniul protecţiei mediului înconjurător, eu am ridicat problema necesităţii INTERZICERII TOTALE A ACESTEI TEHNOLOGII la nivel mondial, argumentând că nu s-a luat în considerare înaintea promovării acestei activităţi PRINCIPIUL PREVENȚIEI ÎN LUAREA DECIZIILOR, principiu fundamental în protecţia mediului de care politicienii nici nu vor să audă, iar experimentele făcute direct pe oameni prin recurgerea la aceste activităţi reprezintă ceva abominabil asupra umanităţii care nu trebuie acceptat sub nici o formă.

Am argumentat că multe activităţi au fost interzise la intervenţia oamenilor de ştiinţă cum ar fi folosirea pesticidului DDT, al gazului freon, apoi s-a interzis utilizarea armelor bacteriologice, biologice, chimice, al armamentului de distrugere în masă etc.

Dacă politicul este inconştient şi utilizează experimentul pe oameni ca şi pe şobolani, oamenii de ştiinţă trebuie să ia imediat atitudini. Iată că Truman a aprobat folosirea şi lansarea a două bombe atomice asupra Japoniei, iar oamenii de ştiinţă chiar americani au reacţionat şi prin atitudinea lor au îngrădit folosirea acestei arme de distrugere în masă.

Pe mine mă îngrijorează IRESPONSABILITATEA CLASEI NOASTRE POLITICE la numeroasele semnale care vin atât din SUA prin cuvântul şi atitudinea nu numai a Doamnei Sandra Steingraber, ci al unei suite de specialişti care arată ce acte criminale se poate produce asupra omului şi al mediului lui de viaţă utilizarea acestei tehnologi.

Las la o parte faptul că aceşti CRIMINALI DE POLITICIENI CARE NE GUVERNEAZĂ IGNORĂ CHIAR LEGISLAȚIA ROMÂNĂ ÎN DOMENIU şi mă întreb cine le dă dreptul să facă aceste experienţe legate de SUPRAVIEȚUIREA OAMENILOR în condiţiile în care cu bună ştiinţă le sunt afectate direct şi indirect condiţiile de viaţă a numeroşi cetăţeni ai acestei ţări? Au aceşti neoameni simţul responsabilităţii faţă de cei care urmează a fi afectaţi? Îi mustră cumva conştiinţa că induc acestui popor şi aşa destul de amărât atât suferinţa bolilor incurabile, cât şi accentuarea gradului de sărăcie?

Eu cred că pentru această iresponsabilitate a clase politice se impune ca noi oamenii de ştiinţă care ştim şi înţelegem ce se ascunde în spatele acestor decizii criminale, trebuie să ne implicăm şi să oprim genocidul asupra poporului român.

Iată că Franţa a avut curajul să facă acest lucru, interzicând prin lege practicarea pe tot teritoriul naţional a fracturării hidraulice de mare şi mic volum. Bravo Franţa şi mai ales BRAVO POLITICIENILOR FRANCEZI care au demonstrat că le pasă de soarta poporului lor. Noi, cetăţenii români care plătim această clasă politică iresponsabilă de ce nu cerem să se adopte modelul francez?

Franţa a înţeles mai bine ca toţi că nu moratoriul poate opri dezastrul generat de fracturarea hidraulică, ci interzicerea totală a acestei activităţi care s-a dovedit a fi criminală pentru om şi mediul său înconjurător.

Tăcerea noastră faţă de această atitudine sfidătoare a politicului care în loc de bunăstare ne aduce numai dezastru şi sărăcie reprezintă cel mai JOSNIC ACT DE TRĂDARE AL OMULUI FAȚĂ DE DREPTUL LA VIAȚĂ, LA BUNĂSTARE ȘI LIBERTATE. Lipsa de atitudine a cetăţeanului faţă de acest demers criminal al clasei politice faţă de propriul său popor NE DESCALIFICĂ, iar noi nu vom avea nici un fel de scuză în faţa copiilor şi nepoţilor noştri.

Să vezi şi mai ales să trăieşti acele clipe josnice, când jandarmii maltratează populaţia din Pungeşti pentru a apăra dreptul unor firme de a face răul cel mai mare posibil acestor locuitori paşnici, cred că a întrecut toate măsurile prin care se poate evalua democraţia şi statul de drept din România. Opinia publică internaţională se amuză când vede stadiul de imbecilitate al naţiei române şi se întreabă dacă nu cumva Guvernul lui Ponta împreună cu Parlamentul şi Preşedintele nu vor trece curând la utilizarea cianurii în masă contra poporului român pentru a lăsa loc liber dezmăţului afacerilor profitabile împotriva mediului terestru.

Mă întreb dacă ar veni acum un extraterestru şi ar vedea ce se întâmplă la Pungeşti, cred că l-ar întreba pe Ponta: MĂI OMULE CE AI CU POPORUL TĂU DE VREI SĂ-L DISTRUGI? CE AI CU ŢARA TA DE VREI SĂ O NENOROCEŞTI? CE AI CU PLANETA ASTA PE CARE VREI SĂ O AGRESEZI? MĂI OMULE OARE TU NU EŞTI ZDRAVĂN? PĂI DACĂ NU EŞTI ÎN TOATE MINŢILE DE CE NU TE DUCI SĂ TE TRATEZI!

Mircea Vintilescu

Informatii importante pentru populaţia afectată de inundaţii

Pentru că numeroase sate au fost iar afectate de inundaţii datorate revărsărilor de apă din albiile râurilor, inundaţții care au afectat numeroase gospodării individuale, inclusiv fântânile sau puţurile din curtea acestora, se impune ca populaţia, împreună cu reprezentanţii autorităţilor locale (primării) să cunoască şi să aplice următoarele reguli:

1. Pe toată perioada cât se menţine luciul de apă în curțţle gospodăriilor NU TREBUIE UTILIZATĂ APA DIN FÂNTÂNI pentru consum în scop potabil, menajer sau pentru adăpatul animalelor.

2. După retragerea completă a apelor se impune salubrizarea prin efectuarea unor pompări speciale a fiecărei surse de apă gin gospodăriile afectate de inundaţii.

3. Fiecare sursă de apă va fi dezinfectată utilizându-se pastile de cloramină, sau var cloros sau chiar sare de bucătărie grunjoasă.

4. După dezinfectarea sursei de apă se va efectua o nouă pompare a sursei cu evacuarea apei la şanțul marginal al uliţei/străzii.

5. Cetăţenii afectaţi de inundaţii trebuie să solicite în scris la Primărie ca Direcţia Sanitară a judeţului respectiv să efectueze în MOD GRATUIT analize asupra probelor de apă pe care urmează a le recolta din fiecare fântână afectată.

6. Pentru efectuarea în condiţii corecte a recoltării şi analizei probei de apă, atât populaţia, cât şi reprezentanţii primăriei trebuie să solicite ca Direcţia Sanitară să respecte cu stricteţe metodologia prezentată sub titulatura ”PROCEDURA SIMPLIFICATĂ DE RECOLTARE ŞI ANALIZĂ A PROBELOR DE APĂ SUBTERANĂ ÎN SISTEM STAŢIONAR”.

7. Primăria şi populația va trebui să solicite ca rezultatele buletinelor de analiză să fie puse la dispoziţia locuitorilor din localităţile afectate în cel mai scurt timp posibil, împreună cu indicaţiile privind modul de folosire al apelor din aceste surse de apă.

Până la aflarea acestor informaţii se impune a NU SE UTILIZA APA DIN FÂNTÂNILE AFECTATE pentru consum în scop potabil, menajer sau pentru adăpatul animalelor, EXISTÂND RISCUL CA SĂ SE CONTACTEZE DIFERITE BOLI DE NATURĂ HIDRICĂ (hepatită, dizenterii, boli digestive, holeră etc.), boli care se pot transforma în epidemii la nivelul localităţii sau chiar în pandemii.

Pe toată perioada cât sursele locale de alimentare cu apă nu pot fi folosite, populaţia este îndreptăţită să ceară autorităţilor locale şi judeţene să le asigure ÎN MOD GRATUIT NECESARUL MINIM DE APĂ, acesta fiind o prevedere legală.

În situaţia în care se identifică deteriorarea stării de sănătate a unui locuitor din zonele afectate de inundaţii SE IMPUNE CA ÎN CEL MAI SCURT TIMP ACESTA SĂ SE PREZINTE LA MEDIC, IAR PRIMĂRIA SĂ SOLICITE UN PROGRAM DE VACCINARE ÎN MASĂ A POPULAŢIEI.

Mare atenţie, riscurile post-inundaţii sunt deosebit de nefaste atât în mod direct, cât şi indirect pentru consumatorii direcţi, POPULAŢIE SAU ANIMALELE DOMESTICE CRESCUTE ÎN GOSPODĂRII.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

PROCEDURA SIMPLIFICATĂ DE RECOLTARE ŞI ANALIZĂ A PROBELOR DE APĂ SUBTERANĂ ÎN SISTEM STAȚIONAR
(MODEL)

FIŞĂ DE RECOLTARE A PROBEI DE APĂ SUBTERANĂ ÎN SISTEM STAŢIONAR – din data de: 15.04.2014

A. CODUL SURSEI DE APĂ: BC-32-29-6-128 A-2 (se stabileşte în mod arbitrar exemplu: indicativul judeţului, un număr pentru comună, numărul satului, numărul gospodăriei, o literă pentru proba de bază la care se ataşează un număr pentru eşantionul de apă prelevat de la suprafaţa luciului de apă şi o altă literă la care se ataşează un număr pentru eşantionul de apă prelevat de la zona de fund a sursei de apă, o altă cifră pentru proba martor).

B. DESCRIEREA PUNCTULUI DE RECOLTARE A PROBEI DE APĂ:

b.1. Tipul sursei de apă din care se face recoltarea probei de apă: puţ săpat şi tubat cu ţeavă PVC;

b.2. Înălţimea ghizdului (tubulatura puţului care iese la suprafaţa solului) se măsoară cu ruleta din dotare şi se trece în fişă: 0,80 m;

b.3. Adâncimea sursei de apă măsurată de la suprafaţa solului până la fundul/talpa acesteia (se măsoară sau se iau informaţii care se trec în fişă, iar valoare se exprimă în m): 18,5 m – puțul săpat captează imperfect stratul acviver de mică adâncime (freatic);

b.4. Se determină adâncimea nivelului hidrostatic (NHs) momentan măsurat de la suprafaţa solului până la luciul de apă şi se trece în fişă (valoarea se exprimă în m): 12,5 m;

b.5. Se calculează grosimea/înălţimea stratului de apă acumulat în puţ (valoarea obţinută se exprimă în m): 18,5 -12,5 = 6,00 m;

b.6. Se descrie dotarea punctului de recoltare a probei de apă: apa se scoate manual, cu o găleată din tablă zincată prevăzută cu clapetă ce are un volum de 10 litrii care este acţionată de un scripete. În medie se scot circa 12 găleţi/zi.

C. DESCRIEREA VECINĂTĂŢILOR APROPIATE FAŢĂ DE PUNCTUL DE RECOLTARE A PROBEI DE APĂ

Puţul este amplasat în apropierea zonei de acces în gospodărie, terenul din jurul puţului este săpat şi acoperit cu iarbă, puţul având următoarele vecinătăţi:

• la nord: 5,5 m faţă de şanţul marginal al uliţei şi 35 m faţă de o fântână învecinată;
• la nord-est: 32 m față de o latrină neimpermeabilizată;
• la est: 86 m faţă de grajdul pentru vaci din incinta gospodăriei;
• la vest: 15 m faţă de limita clădirii casei de locuit;
• la nord-vest: 8 m faţă de limita unui solar pentru creşterea intensivă a legumelor;
• la nord: 51 m faţă de limita de proprietate, 96 m faţă de o latrină neimpermeabilizată şi 216 m faţă de un alt puţ săpat şi tubat.

D. DESCRIEREA CONDIŢIILOR CLIMATICE MOMENTANE EXISTENTE LA PUNCTUL DE RECOLTARE A PROBEI DE APĂ SUBTERANĂ

d.1. cerul: parţial acoperit cu nori;
d.2. vântul: prezintă uşoară adiere;
d.3. temperatura aerului la soare: +19,5oC;
d.4. temperatura aerului la umbră: + 13,5oC.

E. CONDIŢIILE DE RECOLTARE A PROBELOR DE APĂ SUBTERANĂ ÎN SISTEM STAŢIONAR DIN PUŢUL SĂPAT

E.1. RECOLTAREA PROBELOR DE APĂ DIN ZONA DE SUPRAFAŢĂ A STRATULUI DE APĂ DIN PUŢ, ÎN SISTEM STAŢIONAR

Se pregătesc toate dispozitivele existente în dotarea echipei pentru prelevarea probelor de apă, respectiv:

• geanta izotermă şi frigorifică pentru depozitare şi transportul recipienţilor cu probele de apă;
• fir gradat cu plutitor pentru măsurarea nivelului hidrostatic (NHs) din puţ, sau alt dispozitiv electronic care permite efectuarea acestor măsurători;
• fir gradat cu o greutate din plumb pentru măsurarea adâncimii puţului, sau alt dispozitiv electronic care permite efectuarea acestor măsurători;
• pâlnia pentru transferul probei de apă;
• cilindru gradat din sticlă incoloră;
• oglindă portabilă;
• lupă;
• ruletă;
• găleată emailată/smălţuită cu volumul de 10 l;
• recipienţii pentru îmbutelierea probelor de apă (este preferabil ca aceştia să fie din sticlă sau din material plastic inert, fiecare fiind prevăzuţi cu dopuri cu închidere etanşă);
• se inscripionează în mod vizibil pe fiecare recipient codul probei de apă prelevată, conform modelului prezentat la punctul ”A”;
• se pregătesc şi se calibrează toate dispozitivele pentru efectuarea de măsurători la locul de prelevare al probei de apă, respectiv:
  • termometrul pentru măsurarea temperaturii apei;
  • pH-metrul electronic/electric pentru măsurarea pH-ului apei;
  • conductometrul pentru măsurarea conductivităţii electrice;
  • eventual şi alte dispozitive pentru efectuarea de determinări cantitative sau semnificative la locul de recoltare a probei de apă;
  • se pregătesc toate foițele de staniol pentru înfăşurarea fiecărui recipient care conține proba de apă recoltată.

E.1.1. EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE RECOLTARE A PROBELOR DE APĂ ÎN SISTEM STAŢIONAR DIN STRATUL SUPERFICIAL DE APĂ ACUMULAT ÎN PUŢ

• se măsoară cu ruleta din dotare lungimea/înălţimea găleţii cu supapă din dotarea puţului;
• găleata cu supapă din dotarea puţului se introduce uşor/lin în puţ până se atinge oglinda apei, operaţiune care va trebui să se identifice acustic;
• se lansează foarte uşor găleata cu supapă în stratul de apă din puţ, având grijă ca numai 2/3 sau maxim 90% din lungimea ei să fie cufundată în stratul de apă;
• se extrage uşor găleata cu apă din puţ şi se scoate în afara ghizdului puţului, ea urmând a fi aşezată în găleata emailată;
• se analizează foarte atent starea luciului de apă din găleata de recoltare (utilizându-se acest scop oglinda portabilă şi lupa din dotare) pentru a se identifica: prezenţa de corpuri plutitoare, irizații sau pelicule de substanţe extractibile, informații care se trec în fişa de recoltare: luciul de apă nu prezintă corpuri plutitoare ci numai uşoare irizaţii de substanţe extractibile;
• se determină pe cale olfactivă mirosul apei din găleata de prelevare și se înscrie în fişa de recoltare: apa din găleată prezintă un slab miros de hidrogen sulfurat;
• se descarcă apa din găleata de recoltare în găleata emailată din dotare;
• se introduce cilindrul de sticlă gradat în găleata emailată şi se umple complet (la ras), urmând a se identifica:

• prezenţa sedimentelor în apă care se înscrie în fişa de recoltare: în apă s-au identificat sedimente flotabile în suspensie de culoare negricioasă;
• se determină culoarea apei din cilindrul gradat care se va înscrie în fişa de recoltare: apa prezintă o culoare slab gălbuie, opalescentă;
• se aşează cilindrul de sticlă într-un loc ferit şi se va reanaliza proba de apă din el după circa 30 de minute în vederea identificării vitezei de sedimentare a sedimentelor, date care se vor trece în fişa de recoltare: după 30 de minute în cilindrul gradat s-a depus un strat de sedimente cu grosimea de circa 2 mm;
• se introduce termometrul în apa acumulată în găleata emailată şi se măsoară temperatura apei care se va trece în fişa de recoltare: temperatura stratului superficial de apă din puţ a fost înregistrată la ora 11,32 de 9,6oC;
• se introduce senzorul pH-metrului în apa din găleata emailată pentru determinarea pH-ului apei care se va înscrie în fişa de recoltare: pH-ul apei la recoltare avea valoarea de 6,3 unităţi pH;
• se introduce senzorul conductometrului în apa din găleata emailată pentru determinarea valoarea conductivității electrice a apei, valoare care se va înscrie în fişa de recoltare: conductivitatea electrică a apei la recoltare avea valoarea de 1.632 µS/cm2;
• cu apa din găleata emailată se clătesc foarte bine de două-trei ori recipienţii în care urmează a fi colectată apa subterană din stratul superficial de apă al puţului (recipientul pentru proba martor şi recipientul care se va preda la laborator), inclusiv pâlnia pentru transferul probei de apă;
• se va goli de tot conţinutul de apă găleata emailată şi se va pregăti pentru recoltarea propriu-zisă a probei de apă;
• găleata cu supapă din dotarea puţului se va introduce uşor/lin în puţ până se atinge oglinda apei, operaţiune care va trebui să se identifice acustic;
• se lansează foarte uşor găleata cu supapă în stratul de apă din puţ, având grijă ca numai 2/3 sau maxim 90% din lungimea ei să fie cufundată în stratul de apă;
• se extrage ușor găleata cu apă din puţ și se scoate în afara ghizdului puţului, ea urmând a fi poziţionată deasupra găleţii emailate;
  • se transferă o parte din apa prelevată din puţ în fiecare recipient, acestea urmând a se umple complet (până la ras), după care se înșurubează foarte bine dopul recipientului;
• se înveleşte fiecare recipient inscripţionat cu folia de staniol şi se introduc în poziție verticală în geanta frigorifică pentru depozitare temporară şi transport.

E.1.2. EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE RECOLTARE A PROBELOR DE APĂ SUBTERANĂ ÎN SISTEM STAŢIONAR DIN STRATUL INFERIOR DE APĂ ACUMULAT ÎN PUŢ

• găleata cu supapă din dotarea puțului se introduce ușor/lin în puț până se atinge talpa/fundul puțului, operațiune care va trebui să se identifice prin simț la mâna care acționează scripetele;
• se extrage ușor găleata cu apă din puț și se scoate în afara ghizdului puțului, ea urmând a fi așezată deasupra găleții emailate;
• se analizează foarte atent starea luciului de apă din găleata de recoltare (utilizându-se acest scop oglinda portabilă și lupa) pentru a se identifica: prezența de corpuri plutitoare, irizații sau pelicule de substanțe extractibile, informații care se trec în fișa de recoltare: luciul de apă nu prezintă corpuri plutitoare și nici irizații sau pelicule de substanțe extractibile;
• se determină pe cale olfactivă mirosul apei din găleata de prelevare și se înscrie în fișa de recoltare: apa din găleata de recoltare prezintă un slab miros de hidrogen sulfurat;
• se introduce cilindrul de sticlă gradat în găleata cu proba de apă din dotarea puțului și acesta se umple complet (la ras), urmând a se identifica:
prezența sedimentelor în apă care se înscrie în fișa de recoltare: în apă s-au identificat sedimente flotabile în suspensie de culoare negricioasă;
se determină culoarea apei din cilindrul gradat care se va înscrie în fișa de recoltare: apa prezintă o culoare slab gălbuie, opalescentă;
se așează cilindrul de sticlă într-un loc ferit și se va reanaliza proba de apă din el după circa 30 de minute în vederea identificării vitezei de sedimentare a sedimentelor decantabile, date care se vor trece în fișa de recoltare: după 30 de minute în cilindrul gradat s-a depus un strat de sedimente cu grosimea de circa 4 mm;
• se introduce termometrul în apa acumulată în găleata cu supapă și se măsoară temperatura apei care se va trece în fișa de recoltare: temperatura stratului inferior de apă din puț a fost înregistrată la ora 11,45 de 8,4oC;
• se introduce senzorul pH-metrului în apa din găleata cu supapă pentru determinarea pH-ului apei care se va înscrie în fișa de recoltare: pH-ul apei la recoltare avea valoarea de 6,1 unități pH;
• se introduce senzorul conductometrului în apa din găleata cu supapă pentru determinarea valoarea conductivității electrice a apei, valoare care se va înscrie în fișa de recoltare: conductivitatea electrică a apei la recoltare avea valoarea de 1.862 µS/cm2;
• cu apa din găleata cu supapă se clătesc foarte bine de două-trei ori recipienții în care urmează a fi colectată apa subterană din stratul inferior de apă al puțului (recipientul pentru proba martor și recipientul care se va preda la laborator), inclusiv pâlnia pentru transferul probei de apă;
• se transferă o parte din apa prelevată din puț în fiecare recipient, acestea urmând a se umple complet (până la ras), după care se înșurubează foarte bine dopul recipientului;
• se învelește fiecare recipient inscripționat cu folia de staniol și se introduc în poziție verticală în geanta izotermă și frigorifică pentru depozitare temporară și transport.

Fișa de recoltare astfel completată se multiplică, din care un exemplar se predă împreună cu recipienții special pregătiți la laboratorul de analiză hidrochimică și hidrobiologică, iar un exemplar se menține la persoana/firma care a efectuat prelevarea probelor de apă.

La predarea fișei de prelevare împreună cu recipienții care conțin eșantioanele de apă subterane recoltate pentru a fi analizate la laboratoarele de specialitate, se va înscrie pe fiecare exemplar al fișei de recoltare data și ora predării eșantioanelor de apă, precum și numele persoanei care predă și a persoanei care a recepționat probele de apă, făcându-se o mențiune specială că aceste fișe de însoțire ale probelor de apă au fost predate laboratorului respectiv.

ATENȚIE! Este preferabil ca durata de transport a probelor de apă subterane de la locul de prelevare la laboratoarele de specialitate să nu dureze mai mult de 24 de ore. Transportul probelor de apă trebuie realizat în mod obligatoriu în geanta izotermă și frigorifică, fără expunerea acesteia la surse de căldură sau de lumină naturală și/sau artificială.

Fișa de recoltare va conține în mod obligatoriu o anexă care nu se predă la laboratorul de hidrochimie și hidrobiologie, ea urmând să conțină:

ANEXA

LA FIȘĂ DE RECOLTARE A PROBEI DE APĂ SUBTERANĂ
ÎN SISTEM STAȚIONAR
din data de 15.04.2014

A. Detalierea elementelor de amplasament a sursei de apă subterană investigate: Localitatea (sat, oraș): satul: Izvoarele, comuna: Balaciu, județul: Bacău.

B. Detalii de localizare: Strada: Florilor, nr. 183, proprietarul sursei de apă: Constantinescu Vasile (vezi schița cu planul de amplasament a sursei de apă și vecinii apropiați).

C. PERSOANE PREZENTE LA LOCUL DE RECOLTARE A PROBEI DE APĂ:
• Constantinescu Viorica – soția proprietarului gospodăriei și al sursei de apă;
• Alexandru Marin – vecinul apropiat al gospodăriei lui Constantinescu Vasile;
• Vasilescu Ștefania – angajat la Primăria comunei Balaciu.

În prezența acestor martori s-a procedat în data de 15.04.2014 la:
• Efectuarea măsurătorilor/determinărilor unor parametrii fizico-chimici pentru probele de apă recoltate din puțul aflat în proprietatea lui Constantinescu Vasile, valori care au fost înscrise și în fișa de recoltare;
• S-a procedat la inscripționarea codurilor pe toți recipienții în care au fost colectate eșantioanele de apă recoltate din sursa de apă investigată (probe de apă de la suprafața stratului de apă și din zona inferioară a puțului);
• S-a procedat la sigilarea cu ceară a dopurilor pentru cele patru probe martor, din care două probe martor de apă (BC-32-29-6-128 A-1.1 și BC-32-29-6-128 A-2.1) vor rămâne în custodia proprietarului gospodăriei care s-a angajat că le va păstra la congelatorul propriu până la data la care i se va comunica să o predea, iar alte două probe martor (BC-32-29-6-128 A-1.1 și BC-32-29-6-128 A-2.1) vor rămâne în custodia recoltatorului;
• Patru recipienți conținând probele de apă BC-32-29-6-128 A-1; BC-32-29-6-128 A-2 și BC-32-29-6-128 A-1.1, respectiv BC-32-29-6-128 A-2.1 au fost introduși la data de 15.04.2014, în geanta izotermă și frigorifică, din care recipinții cu indicativul BC-32-29-6-128 A-1 și BC-32-29-6-128 A-2 urmează a fi duși și predați de către recoltator la un laborator de hidrochimie și hidrobiologie autorizat în vederea efectuării determinărilor de specialitate.

Această anexă se semnează de către toți participanții la operațiunea de recoltare, după care se multiplică în mai multe exemplare, din care câte un exemplar se predă fiecărui semnatar, iar un exemplar se menține la persoana/firma care a efectuat prelevarea probelor de apă.

LISTA INDICATORILOR DE CALITATE PENTRU APELE SUBTERANE CARE NECESITĂ A FI INVESTIGAȚI.
(ATENȚIE! Apele subterane nu sunt sinonime cu apele potabile)

ANTETUL LABORATORULUI DE HIDROCHIMIE
AUTORIZAȚIA DE FUNCȚIONARE

BULETIN DE ANALIZĂ AL APELOR SUBTERANE

Buletinul de analiză are ca anexă FIȘA DE RECOLTARE

Codul probei de apă:

Determinări obligatorii care trebuiesc executate atât la locul de recoltare a probei de apă, cât și în laboratorul de hidrochimie și hidrobiologie.
Pentru fiecare indicator de calitate determinat se va trece și metoda de lucru utilizată.

1. Nivelul hidrostatic al apei subterane măsurat în puț (NHs) [m]; 2. Temperatura apei [oC]; 3. Miros; 4. Culoare; 5. Turbiditate; 6. Prezența sedimentelor în apă; 7. Concentrația ionilor de hidrogen (pH) [unități pH]; 8. Conductivitatea electrică (CE) [µS/cm2]; 9. Sulfuri și hidrogen sulfurat (HS-) [mg/dm3]; 10. Dioxid de carbon liber (CO2) [mg/dm3].

Determinări obligatorii care trebuiesc executate în laboratorul de hidrochimie și hidrobiologie. Pentru fiecare indicator de calitate determinat se va trece și metoda de lucru utilizată.

11. Calciu (Ca++) [mg/dm3]; 12. Magneziu (Mg++) [mg/dm3]; 13. Sodiu (Na+) [mg/dm3]; 14. Potasiu (K+) [mg/dm3]; 15. Amoniu (NH4+) [mg/dm3]; 16. Fer bivalent (Fe++) [mg/dm3]; 17. Fer trivalent (Fe+++) [mg/dm3]; 18. Fer total [mg/dm3]; 19. Mangan (Mn++) [mg/dm3]; 20. Azotați (NO3-) [mg/dm3]; 21. Azotiți (NO2-) [mg/dm3]; 22. Sulfați (SO4--) [mg/dm3]; 23. Bicarbonați (HCO3-) [mg/dm3]; 24. Carbonați (CO3--) [mg/dm3]; 25. Cloruri (Cl-) [mg/dm3]; 26. Fosfați (PO4---) [mg/dm3]; 27. Hidroxil (OH-) [mg/dm3]. 28. Substanțe organice oxidabile exprimate în oxigen [mg/dm3]; 29. Substanțe organice (KMnO4) [mg/dm3]; 30. Substanțe organice (CCO-Cr) [mg/dm3]; 31. Duritatea totală [gr. germane]; 32. Duritatea temporară [gr. germane]; 33. Reziduu filtrabil uscat la 105oC [mg/dm3]; 34. Produse petroliere [mg/dm3].

35. Număr total de bacterii; 36. Număr probabil de bacterii coliforme; 37. Număr probabil de bacterii coliforme fecale; 38. Streptococi fecali; 39. Bacterii de genul Salmonella.

Acești indicatori de calitate reprezintă numărul minim de indicatori care permit o caracterizare hidrochimică a stării de calitate a apei subterane din punctul de recoltare care este analizat. Acest punct de investigare trebuie menținut constant și pentru următoarele prelevări de probe de apă.

Buletinul de analiză va trebui să aibă număr de înregistrare de ieșire cu data respectivă. Este absolut necesar ca buletinul de analiză a probei de apă să fie iscălit în clar de către persoanele autorizate pentru a face determinările fizico-chimice și bacteriologice, de persoana autorizată pentru efectuarea validării datelor înscrise în buletin, cât și de reprezentantul persoanei juridice a laboratorului respectiv.

Următoarea prelevare de probe de apă se va realiza tot din punctele stabilite anterior, fie după o ploaia intensă în zonă (peste 15 litrii/m2), la maxim 5 zile de la producerea ei, fie după o perioadă mai îndelungată de secetă (minim 30 de zile), dar fără a depăși un interval de timp mai mare de 90 de zile între două prelevări.

Și la a doua campanie de prelevare a probei de apă se va păstra integral lista indicatorilor de calitate nominalizați, cât mai ales punctele de prelevare utilizate anterior.

Cele două buletine de analiză se vor analiza/interpreta pentru a scoate în evidență variația în condiții de timp diferite a principalilor indicatori de calitate ai apei subterane.

După efectuarea acestei analize se va putea trece fie la extinderea gamei indicatorilor de calitate, fie la restrângerea ei. Indicatorii de calitate suplimentari care pot fi determinați în a treia campanie de recoltare pot fi de la caz la caz:

40. Zinc (Zn++) [mg/dm3]; 41. Siliciu (Si++) [mg/dm3]; 42. Aluminiu (Al+++) [mg/dm3]; 43. Amoniac (NH3) [mg/dm3]; 44. Arsen (As+++) [mg/dm3]; 45. Bariu (Ba++) [mg/dm3]; 46. Cadmiu (Cd++) [mg/dm3]; 47. Cianuri (CN-) [mg/dm3]; 47. Crom hexavalent (Cr++++++) [mg/dm3]; 48. Crom bivalent (Cr++) [mg/dm3]; 49. Crom total [mg/dm3]; 50. Cupru (Cu++) [mg/dm3]; 51. Detergenți sintetici anionici [mg/dm3]; 52. Fluor (F-) [mg/dm3]; 53. Fenoli antrenabili cu vapori de apă [mg/dm3]; 54. Mercur (Hg++) [mg/dm3]; 55. Nichel (Ni++) [mg/dm3]; 56. Plumb (Pb++) [mg/dm3]; 57. Aldrină și dieldrină [mg/dm3]; 58. Amine aromatice [mg/dm3]; 59. Argint (Ag++) [mg/dm3]; 60. Benzen [mg/dm3]; 61. Benzopiren [mg/dm3]; 62. Beriliu (Be++) [mg/dm3]; 63. Bor (B+++) [mg/dm3]; 64. Clordan [mg/dm3]; 65. Cloroform [mg/dm3]; 66. Hidrocarburi policiclice aromatice [mg/dm3]; 67. Litiu (Li+) [mg/dm3]; 68. Molibden (Mo++++++) [mg/dm3]; 69. Seleniu (Se++) [mg/dm3]; 70. Tricloretan [mg/dm3]; 71. Triazine [mg/dm3]; 72. Trihalometan [mg/dm3]; 73. Uraniu natural [mg/dm3]; 74. Vanadiu (Va++) [mg/dm3]; 75. Suma tuturor pesticidelor [mg/dm3]; 76. Activitatea radioactivă alfa totală; 77. Activitate radioactivă beta totală.

Deoarece costurile pentru extinderea sistemului de investigare a calității apei subterane sunt mari, selecția indicatorilor de calitate suplimentari care va trebui să facă obiectul celei de-a treia campanie de recoltare a probelor de apă subterană, se va face numai de către un specialist în hidrochimie și hidrogeologie, acesta urmând să indice și folosirea unor eventuale substanțe de conservare pentru asigurarea stabilității unor indicatori de calitate care își pot modifica concentrația din momentul prelevării eșantionului de apă până la intrarea probei în analiză.

UNELE LABORATOARE DE HIDROCHIMIE ȘI HIDROBIOLOGIE UNDE SE POT EFECTUA CONTRA COST BULETINE DE ANALIZĂ A APELOR SUBTERANE

1. APA NOVA: Adresa: Str. Aristide Demetriade nr. 2, sector 1, Bucuresti, Romania. (langa magazinul Adam). Numar unic de apel: 021/ 207 77 77. Email: consumator@apabucur.ro http://www.apanovabucuresti.ro/
Competente: Analize pentru apa potabila. Conform informatiilor de pe site-ul Apa Nova, tariful este de 250 lei cu TVA inclus (informatie la nivelul anului 2013)

2. ALMARO MED: LABORATOR DE ANALIZA SI CONTROL AL CALITATII APEI. Adresa: Str Traian Popovici 79-91, sector 3, Bucuresti. Tel/fax 021/322.00.92. Email: office@almaromed.ro
http://www.almaromed.ro/
Competente: apa potabila, apa imbuteliata, apa pentru piscine, ape reziduale, apa tehnologica pentru prepararea betoanelor

3. LABORATORUL NATIONAL DE REFERINTA PENTRU SUPRAVEGHEREA CALITATII APEI. Adresa: Str. Dr. Leonte Anastasievici Nr.1-3, Sector 5, Bucuresti
Tel: +4021 3183620 int. 205. Fax: +4021 3123426
http://www.insp.gov.ro/

4. UNILAB. Adresa: Calea Bucureștilor nr. 305 Imobil A16, Otopeni, Ilfov. Tel: 031 822 03 06. Fax: 031 817 36 67. E-mail: office@unilab.ro
http://unilab.ro/
Competente: Analize pentru apa potabila

5. LABROM. Adresa: Str. Liliacului, Hemeius, Bacau. Tel: + 40 234 211 877 Fax: + 40 372 876 712. E-mail: office@labrom.ro
http://www.labrom.ro/
Competente: LABROM BACAU efectueaza analizarea oricarui tip de apa uzata sau reziduala, menajera si industriala, oricat de specifica, pentru orice tip de compusi organici, minerali, complecsi metalici proveniti din operatii de galvanizare, emulsii de prelucrare cu continut de aditivi organo-metalici, detergenti etc.

6. LABORATOARELE TONNIE. Adresa: Ploiesti 100032, str. Golesti nr. 5, et. I
Mobil: 0040 722 30951. Tel/Fax: 0040 244 596193.

E-mail: info@tonnie-labs.ro
http://www.tonnie-labs.ro/
Competente: Analize pentru apa potabila si apa uzata

7. APAVITAL. Adresa: str. Mihai Costăchescu nr. 6, Iaşi, RO – 700495. Telefoane centrală: 0232-215.410, 215.411, 215.412, 215.413. Telefon call center: 0232.969, Fax : 0232.212.741.

Program: luni-vineri: 07.00 – 21.00.

E-mail : contact@apavital.ro , media@apavital.ro
http://www.apavital.ro/verifica_apa_potabila-1707-ro.html
Compenente: Analize apa potabila si apa uzata

8. SC RAJA SA. LABORATOR APĂ POTABILĂ – PALAS. Constanţa, Bdul. Aurel Vlaicu, nr. 137. Tel. 0241/621374

LABORATOR APĂ UZATĂ – CONSTANŢA SUD. Constanţa, Str. Theodor Speranţia, nr. 1. Tel. 0241/682623

LABORATOR APĂ UZATĂ – MANGALIA. Mangalia, Str. Portului, nr. 54-55. Tel. 0241/751263
http://www.rajac.ro/laboratoare
Competente: Analize apa potabila si apa apa uzata

9. DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA CONSTANTA. Contact – Directia de Sănătate Publică. Adresa: Aleea Lacramioarei nr.1. Telefoane: 0241 / 480939, 0241 / 480940, 0241 / 480945. Fax: 0241 / 480946. E-mail: secretariat@dspct.ro; relatii.publice@dspct.ro; Adresa: str. N. Iorga nr.89. Tel. centrala: 0241 / 481601
Secretariat tehnic: 0241 / 481613. Fax: 0241 / 481642
http://www.dspct.ro/s8/tarife/
Competente: Analize apa potabila si apa uzata

10. APA CANAL SA GALATI. Adresa: Strada C. Brancoveanu nr. 2 Localitate Galati, Romania cod 800058. Legaturi directe: Telefon fix: 0236 473380. Telefon mobil:
0749 285300. Fax: Secretariat: 0236 473332. Registratura: 0236 473367. Dispecerat: 0236 473360. Dispecerat: Telefon fix: 0236 463294. Telefon mobil: 0752 128892
Call Center 1: 0236 472341. Call Center 2: 0236 472342. Call Center 3: 0236 472343
Telverde: 08000800860
Legaturi interioare: Relatii cu publicul: 127. Dispecerat: 133. Adrese e-mail contact: office@apa-canal.ro 
http://www.apa-canal.ro/tarife-laboratoare/
Competente: Analize apa potabila

11. COMPANIA APA BRASOV. Adresa: Brasov – Romania, Str. Vlad Tepes nr. 13
FAX: 0268/471427. Contact Center: Telefon: 0268/926
http://www.apabrasov.ro/ro/servicii/monitorizarea-calitatii-apei/#laborator-apa-potabila
Competente: Analiza apa potabila si apa uzata

12. Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie Industriala – ECOIND. Adresa: str. Drumul Podu Dambovitei nr.71-73, sector 6, Tel: 021410 03 77.
Fax 021 410 05 75. e-mail: ecoind@incdecoind.ro
http://www.incdecoind.ro/
Sucursale: Timisoara, Piata Regina Maria nr.1, et. 2. Tel: 0256 220369. e-mail ecoind.tm@gmail.com
http://www.incdecoind.ro/
Rm. Valcea, strada Uzinei nr.1, Tel. 0250737543

Mircea Vintilescu