Showing posts with label CUNOAŞTEŢI CĂ?. Show all posts
Showing posts with label CUNOAŞTEŢI CĂ?. Show all posts

Unele deficienţe majore din legislaţia naţională referitoare la protecţia mediului înconjurător – Partea a II-a

Partea a II-a

Pentru definitivarea stării de confuzie totală în care se află sistemul de organizare al activității de protecție a mediului înconjurător de la noi din țară, era și de așteptat ca să apară și să se utilizeze mai multe elemente terminologice care nu au nimic comun cu terminologia specifică acestei activități, dar care susțin prin elementul confuz pe care îl generează sub forma unor pseudo-sinonime, implicarea cel puțin distructivă a unor categorii de pseudo-specialiști în problematica protecției mediului, respectiv: ecologia cu ecologiști, bioecologia cu bioecolog, geoecologia cu geoecolog, ecologia urbană cu ecologul urban, hidroecologia cu hidroecolog etc.), care în cea mai mare măsură încearcă să deturneze activitatea de bază a protecției mediului înconjurător, sau încearcă să fragmenteze această activitate pentru a nu se dezvolta și desfășura în mod unitar.

Confuzia creată de aceste activități așa-zis similare sau suprapuse între ecologie și protecția mediului înconjurător a fost alimentată și de implicarea total necorespunzătoare a unor persoane fizice care având o pregătire neadecvată în probleme de activism vor să se erijeze în susținători ai protecției mediului. Astfel, pe linie ecologică a apărut gruparea GREEN PEACE, iar la noi în țară, cât și în Europa au apărut numeroase grupuri care se pronunță împotriva exploatării gazelor de șist etc.), s-a dezvoltat apoi activismul ecologic politic (vezi formațiunile politice ale verzilor, partidele ecologiste etc.), sau activismul ecologic social (vezi mișcarea pentru un mediu curat, sau mișcările pentru oprirea funcționării centralelor nucleare etc.), toate acestea contribuind la inhibarea procesului de formulare, promovare și dezvoltare a tezelor fundamentale care ar trebui să stea la baza funcționării coerente a protecției mediului înconjurător în ansamblul său.

Abordând elementele de terminologie specifică din domeniul protecției mediului înconjurător înscrise în această lege organică, putem constata că ne lipsesc tocmai termenii cheie care ar trebui să dea substanță acestei activități, respectiv:

• Protecția mediului înconjurător care reprezintă o activitate sistematică de gestionare și management pentru utilizarea durabilă de către om și societate a resurselor și componenţilor mediului înconjurător, desfășurată prin instituții specializate ale statului, în vederea elaborării de norme juridice, politici, reglementări, și programe, ce trebuiesc aplicate de toate persoanele fizice și juridice dintr-o anumită zonă, fie pentru conservarea, fie pentru reconstrucția zonelor considerate deteriorate, având ca obiectiv principal ocrotirea tuturor formelor de viață, împreună cu totalitatea elementele de suport care le condiționează, cât și protejarea peisajelor naturale și antropice pentru asigurarea unui parteneriat durabil al comunităților umane cu mediul înconjurător.

Apoi ne lipsesc definiții fundamentale pentru activități care ar trebui să se refere la ”Conservarea mediului înconjurător”, la ”Refacerea şi reintegrarea zonelor deteriorate”, asupra ”Parteneriatului durabil dintre om și mediul înconjurător” se disting definiții incorecte sub aspect tehnic și juridic pentru unii termeni semnificativi cum ar fi ”Poluant”, ”Poluarea mediului”, ”Monitoringul mediului”, ”Monitoringul integrat al mediului înconjurător” etc., toate acestea scoțând în evidență că avem un document legislativ neglijent, conceput de oameni politici lipsiți de experiență care dintr-un entuziasm prost înțeles au elaborat o legislație confuză și mai ales inutilă.

Ca ridicolul să fie total, am constatat că nu există universitate în România, în care la nivelul unor facultăți prestigioase să nu existe secții la care să predea problemele legate de domeniul protecției mediului înconjurător, acest lucru făcându-se într-un mod total inconștient, fără a ști de fapt ce este acest lucru. Trebuie să ne întrebăm ce se predă în aceste condiții la aceste facultăți, cât de utile îi sunt aceste informații primite de către cursant, cum poate valorifica cursantul aceste informații în viitor, iată o altă problemă gravă, la care un răspuns corect pot să-l furnizeze numai cei care sunt implicați în acestă farsă educațională.

Este foarte grav, constituind un act de iresponsabilitate crasă și mai ales de inconștiență din partea formatorilor de opinie să vorbești despre ceva ce nu a fost încă definit, să încerci să predai unor tineri informații total incorecte și lipsite de conținut, iar apoi să încerci să-i determini pe aceștia să se considere drept oameni bine pregătiți în domeniul protecției mediului înconjurător, îndemnându-i chiar să se implice în această activitate.

Poate la fel de grav este și faptul că legiuitorul face o mare confuzie între criteriile de aplicare a legii și principiile fundamentale care ar trebui să stea la baza constituirii întregului sistem legislativ din domeniul protecției mediului înconjurător. Astfel el enumeră în partea introductivă a acestei legi un set de criterii pentru aplicare de sancțiuni în acest domeniu, fără însă a formula și enunța care sunt tezele fundamentale de bază pe care să se întemeieze această lege organică, cât mai ales întreaga legislație ordinară sau întregul sistem de norme juridice din domeniul protecției mediului înconjurător, respectiv pentru fiecare component, subcomponent și factor al mediului înconjurător.

Pentru a elimina acest neajuns am să-mi permit ca pe baza numeroaselor referințe bibliografice, cât mai ales a experienței dobândite în acest domeniu să expun principalele teze sau principii fundamentale care pot sta la baza protecției mediului înconjurător din România:

Principiul nr. 1: Ansamblul comunităților umane au obligația de a utiliza totalitatea componenţilor și resurselor mediului înconjurător numai pentru ceea ce sunt și reprezintă acestea în mod natural, și nu pentru ceea ce așteptăm sau ne dorim noi să obținem de la acestea în procesul satisfacerii mereu crescânde a nevoilor și aspirațiilor legitime atât a generațiilor prezente, cât și a generațiilor viitoare.

Principiul nr. 2: Fiecare comunitate umană, trebuie să-și dimensioneze în mod conștient și numai pe criterii științifice întregul sistem de habitat, de organizare al teritoriului și al activităților, cât și posibilitățile reale de dezvoltare ale acestora, pe termen scurt, mediu și lung, numai în funcție de capacitatea de suportabilitate a spațiului aferent regiunii terestre la care se raportează, fără a se atinge prin aceasta pragurile critice ale raportului de interacțiune dintre om/societate și mediul înconjurător.

Principiul nr. 3: În situația în care, din condiții obiective sau subiective se identifică producerea sau intenția de a se produce unele modificări la nivelul parametrilor componenţilor și resurselor mediului înconjurător, atât în plan zonal, cât și regional, este obligatoriu să se realizeze lucrări și elemente cu caracter compensator, acestea trebuind dimensionate astfel încât să nu se producă schimbări semnificative în tipologia regională a ansamblului caracteristicilor mediului înconjurător preexistent.

Principiul nr. 4: Spațiile în care s-au realizat lucrări cu caracter compensator, sau în care s-au produs modificări naturale la nivelul componenţilor sau subcomponenţilor mediului înconjurător, vor trebuii considerate ca spații de maximă sensibilitate în dinamica noilor relații de interacțiune ale componenţilor mediului înconjurător atât în plan local, cât mai ales în zonele învecinate acestora, necesitând promovarea unor sisteme eficiente de monitorizare complexă și integrată a mediului, de întreținere și dezvoltare continuă a lucrărilor realizate, pentru asigurarea integrării armonioase a acestora la nivelul capacității de suportabilitate preexistent al regiunii la care se raportează, asigurând prin aceasta protecţia și dinamismul tuturor comunităților umane, cât și satisfacerea nevoilor și aspirațiilor legitime ale generațiilor prezente și viitoare, dar și al vieții în general.

Toate aceste deficiențe conceptuale legislative, terminologice și mai ales organizatorice și comportamentale, la care se mai pot adăuga încă multe altele, a determinat ca întreaga activitate de protecție a mediului înconjurător din România să fie lipsită de performanță, iar mal praxis-ul instituțional să cunoască cea mai mare dezvoltare comparativ cu alte activități reglementate prin legi organice.

Nesocotind obligația fundamentală a statului român pentru a proteja și garanta drepturile și valorile fundamentale ale omului, nici problematica poluării transfrontieră la care România este supusă permanent, nu a făcut obiectul preocupărilor de reglementare și cunoaștere din partea autorităților de resort prin intermediul acestei legi organice.

Astfel, din multitudinea de date directe și mai ales indirecte pe care le avem la dispoziție, putem spune că România este cel mai mare importator de poluare și implicit de sărăcie dintre toate țările europene. Importul acestui grav flagel al sărăciei și al destabilizării stării de sănătate al oamenilor, îl realizăm continuu pe toate cursurile de apă curgătoare care vin din afara teritoriului țării, din care se detașează ca prioritar aportul adus de fluviul Dunărea.

Dar cel mai distructiv a apărut în ultimul timp importul poluanților pe calea vectorului de transport aer. Beneficiind de prezența lanțului montan al Carpaților chiar pe axa mediană a țării s-a constatat că aceștia funcționează ca o barieră separatoare în calea mișcării maselor de aer de joasă și medie altitudine care vin din vestul, nordul, estul și sudul Europei. Astfel, sub forma ploilor acide și/sau alcaline, transferul a numeroși poluanți foarte nocivi se oprește pe teritoriul României, contribuind permanent la degradarea accentuată a vegetației naturale și mai ales a producției agricole, la poluarea solului și apelor subterane de mică adâncime cât și a lacurilor.

Pentru combaterea efectului acestui flagel al poluării transfrontieră la care suntem expuși, în fața căruia autoritățile supreme ale statului stau impasibile, agenții economici de la mic la mare, de la agricultor la industriaș, trebuie să cheltuiască dublu sau triplu pentru a realiza elementele de productivitate care dau eficiența muncii depuse. Toți acești poluanți perfizi îi găsim în alimentele pe care îi consumăm zilnic, indiferent că vorbim de produse vegetale sau animale. Iată de unde ne vine cea mai mare parte a sărăciei și mai ales a deteriorării calității vieții și a stării de sănătate pentru întreaga populație a țării.

Este de neînțeles cum legiuitorul nu a prevăzut în această normă juridică ca obligație esențială a statului, pentru apărarea reală și eficientă a teritoriului țării, promovarea activităților monitoringului de fond transfrontalier pentru aer și apă, de ce rezultatele acestor activități nu stau în atenția CSAT, de ce nu prezentăm și dezbatem aceste probleme care afectează grav România la nivelul Consiliului Europei, de ce politica externă a țării nu ia în considerare și această problematică care poate fi reglementată pe cale diplomatică și poate să ne aducă și despăgubiri importante.

În asemenea condiții este firesc ca pentru lipsa de performanță și competență profesională să nu răspundă sau să-și asume răspunderea instituțională încă nimeni din conducerea statului român, dar cetățeanul să devină o victimă a unui sistem organizatoric total haotic și incompetent pentru asigurarea protecției privind viața, sănătatea, bunăstarea și libertatea fiecărui locuitor al României.

Mircea Vintilescu

Unele deficienţe majore din legislaţia naţională referitoare la protecţia mediului înconjurător – Partea a I-a

Partea a I-a

La nivel național avem LEGEA NR. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind ”protecţia mediului”, aceasta fiind o lege organică care are rolul de a contribui la punerea în aplicare, dezvoltarea și explicitarea clară a unor principii fundamentale înscrise în Constituția României.

O primă carență sau omisiune regretabilă pe care o face legiuitorul în cadrul acestei legi organice este că nesocotește terminologia oficială din Constituția României referitor la utilizarea termenului fundamental privind mediul înconjurător, pe care îl înlocuiește cu un cuvânt simplu și cu o valență generală respectiv mediu, termen pe care și încearcă să-l definească cu caracter oficial chiar la art. 1, alin. 2 din lege, dar în mod total necorespunzător și total neacceptat de specialiștii nu numai din acest domeniu, dar mai ales de juriști, deoarece dă naștere la mari confuzii. Această definiție are în accepțiunea legiuitorului următorul conținut:

”Mediul reprezintă ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului."

Prin utilizarea acestui termen cu o valență generală ”mediu” și renunțarea la terminologia oficială din Constituție, dar mai ales prin modul total necorespunzător așa cum a fost el definit în această lege, se dă posibilitatea ca acest document fundamental legislativ să devină pur declarativ, confuz și mai ales să fie total neaplicabil, fără a mai aminti că împiedică formularea unor principii sectoriale de bază din legile ordinare, legi care au ca scop să reglementeze toate activitățile care ar trebui să stea la baza protecției mediului înconjurător.

În fond ce reprezintă termenul general mediu, cuvânt ce are funcția de matcă în lexicul românesc, dar care pentru eliminarea unor confuzii impune alăturarea acelui cuvânt care definește mediul la care vrem să ne referim, respectiv mediu înconjurător, mediu acvatic, mediu atmosferic, mediu academic, mediu politic, mediu studențesc etc. Din acest punct de vedere o definiție mai apropiată de adevărul pe care trebuie să-l reprezinte acest cuvânt ar avea următorul sens:

MEDIU, reprezintă starea de fapt și definitorie pentru un spațiu multidimensional, ce înglobează un ansamblu de corpuri materiale, energetice sau de altă natură, între care se realizează permanent și cu intensități diferite schimburi de materie, energie și informație, definind și condiționând atât natura fenomenelor produse, caracteristicile și stadiul de evoluție al corpurilor și al spațiului în care se manifestă, cât mai ales dinamica și interdependența acestora.

Dar cea mai mare deficiență a acestei legi organice, o reprezintă faptul că ea nu și-a definit clar și corect obiectul supus reglementării, respectiv ce reprezintă sau ce ar trebui să reprezinte ”protecția mediului înconjurător” în cadrul acestui document cu funcție de normă juridică care trebuie să aibă caracter obligatoriu, stabil și care trebuie apărată de organul legislativ al statului, în vederea reglementării, ordonării și apărării acesteia.

În loc să definească cu o maximă claritate care este obiectul de reglementare, această lege prezintă chiar la art. 1, alin. 1, un deziderat lipsit de conținut, simplist și mai ales total neprofesional, respectiv:

”Obiectul prezentei legi îl constituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecţia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor și elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă.”

Iată că în accepțiunea legiuitorului român, protecția mediului înconjurător în România nu reprezintă o activitate care trebuie să se desfășoare în mod sistematic și să transpună în practică principiile fundamentale enunțate și ele foarte vag și declarativ în Constituție, ci ea reprezintă un obiectiv, adică un țel general al politicilor noastre asupra mediului înconjurător, țel care nu poate fi prognozat și nici cuantificat, pentru toată perioada supusă reglementării. Cu alte cuvinte, rezultă clar din această formulare a legiuitorului că protecția mediului înconjurător în România nu reprezintă nimic concret, iar autoritățile statului nu pot avea nici un fel de implicare responsabilă, chiar dacă reprezintă ”obiectiv de interes public major”.

Este surprinzător cum ministerul de resort a putut propune Parlamentului României spre adoptare o lege organică fără un domeniu de reglementare care nu a fost definit, cum Parlamentul României a adoptat o asemenea lege confuză și mai ales cum Instituția Prezidențială a promulgat o asemenea lege.

Iată că numai sub acest aspect, toți factorii sumar enumerați și implicați în actul de redactare și legiferare al acestui document legislativ și-au etalat pe deplin incompetența profesională, demonstrând cu prisosință că manifestă multă neglijență și chiar incompetență în elaborarea legilor organice care trebuie să ne reglementeze activitățile pe care le definește ca ”obiectiv de interes public major”.

Totuși, dacă obiectul protecției mediului înconjurător în România nu beneficiază de o definiție oficială și clară, bine structurată care să poată da conținut acestei legi, se pot pun următoarele întrebări firești:

• cum de a fost posibil ca legiuitorul să nesocotească tezele fundamentale asupra protecției mediului înconjurător prezentate în Constituția României, fără ca organele abilitate ale statului să se sesizeze (ex.: demnitarii din Plenul Camerelor reunite ale Parlamentului, comisiile de specialitate din cadrul Administrației Prezidențiale, Avocatul Poporului și mai ales Curtea Constituțională)?

• ce gamă de problematici trebuie să reglementeze această lege organică dacă ea nu și-a definit obiectul de activitate?

• cu ce trebuie să se ocupe protecția mediului în România, respectiv ce activități și acțiuni trebuie să desfășoare prin suita de instituții abilitate ale statului și mai ales ce categorii de specialiști trebuiesc implicați?

Lipsa acestei definiții oficiale care trebuie să aibă un conținut explicit și clar, a făcut ca numeroase activități care sunt subsidiare protecției mediului înconjurător, cum ar fi protecția mediului geologic, protecția atmosferei, protecția apelor, protecția solului, protecția vegetației și faunei, protecția împotriva zgomotelor și vibrațiilor, protecția ariilor naturale etc., să capete nu numai înțelesuri diferite de la o lege la alta, ignorând scopul central al protecției mediului înconjurător, dar să și promoveze acțiuni de tip singular și unilateral, fără a se putea conecta la sistemul de interconexiune și interdependență dintre toți componenții, subcomponenții și factorii mediului înconjurător.

Acest inconvenient major a determinat și totodată explică de ce până în prezent nu avem posibilitatea de integrare a acestor legi ordinare într-o strategie unitară care să se raporteze și să se integreze în legea organică de bază a protecției mediului înconjurător și să ne permită formularea unor strategii și politici coerente în acest domeniu considerat ca obiectiv de interes public major în România.

Mai mult, tot în această lege, nu se specifică nicăieri și nici nu se recunoaște că protecţia mediului înconjurător în România, reprezintă o activitate care trebuie desfășurată sistematic și în mod continuu, în instituții abilitate ale statului ce au obligația să-și asume întreaga responsabilitate asupra actului decizional din toate domeniile supuse acestor reglementării.

De fapt, dacă te uiți cu atenție în Cod CAEN (codul activităților din economia națională) protecţia mediului în România nici nu este recunoscută oficial ca o activitate ce trebuie desfășurată în mod oficial în România.

În aceste condiții când statul român nu recunoaște această activitate, se pune întrebarea cum de funcționează Ministerul Mediului cu toate instituțiile lui subordonate? Apoi, cum și pentru ce sunt plătiți de către contribuabili toți salariații acestor instituții? Ce fac ei la locul de muncă? Cum justifică cei doi miniștrii, împreună cu toți secretarii de stat și directorii numiți numai pe criterii politice, lefurile pe care și le iau, dar mai ales pentru ce le iau, dacă în România această activitate nu este recunoscută oficial, atunci înseamnă că ea se desfășoară în mod total ilegal și în afara legii.

Sfidarea elementelor primare și esențiale de legalitate sub care trebuie să se desfășoare această activitate atât de importantă, de care depinde viața, sănătatea, bunăstarea și libertatea tuturor locuitorilor, cât mai ales viitorul acestei țării, demonstrează cu prisosință, incompetența crasă a politicului din România, dar și lipsa de preocupare a armatei de personal din toate instituțiile statului de a reglementa această problemă care vizează în primul rând legalitatea desfășurării acestei activități și apoi legalitatea ocupării locurilor de muncă pentru întreaga armată de salariați implicați în acest domeniu.

Tot pe această linie a neglijenței, a incompetenței, a sfidării propriilor interese ale funcționarului public, dar care afectează grav interesul cetățeanului contribuabil, se înscrie și lipsa de preocupare de a oficializa meseria de specialist sau lucrător specializat în domeniul protecției mediului înconjurător, cât și la nivelul componenților, subcomponenților și factorilor de mediu.

Astfel, în Cod COR (codul ocupațiilor din România) nu există nici o mențiune referitoare la profesia de specialist pe componenți, subcomponenţi sau factori ai mediului înconjurător, sau pentru alte activități specifice acestui domeniu deosebit de important cum ar trebui să fie protecția mediului înconjurător în România.

Așa s-a ajuns ca la nivelul tuturor instituțiilor statului implicate în domeniul protecției mediului înconjurător, să întâlnești toți neaveniții sau analfabeți față de această activitate și meserie. Astfel găsești la compartimentul de biodiversitate, ingineri în tehnologia construcțiilor de mașini, la compartimentul reglementări, economiști, la compartimentul monitorizări absolvenți ai Conservatorului Ciprian Porumbescu - secția flaut etc. Iar în conducerea instituțiilor care ar trebui să reprezinte autoritatea statului în domeniu, sunt tot felul de indivizi care nu au nimic de-a face cu managementul, gestiunea și problemele legate de protecţie a mediului înconjurător.

Interesant este și faptul că atât cetățeanul de rând, cât mai ales ONG-urile, nu sunt preocupate de aceste aspecte. Nu știu dacă cineva fiind grav bolnav cardiac, sau de diabet etc., ar încerca să se ducă să se trateze, plătind și bani serioși pe actul medical, la un potcovar. Cred că nu ar face așa ceva nimeni. Dar iată că în domeniul protecției mediului înconjurător, această activitate care se desfășurată în instituții abilitate ale statului român, acest lucru este posibil. Astfel, toți incompetenții care nu au mai performant în meseria lor de bază, au ajuns sub diferite formule neortodoxe, să lucreze pe funcții cu răspunderi foarte importante în domeniul protecției mediului înconjurător, loc de muncă unde își arată zilnic incompetența, nonperformanța profesională și mai ales disprețul față de problemele cetățeanului și ale comunităților umane.

În acest domeniu de activitate, mai marii noștri politicieni au pornit de la lozinca: "la fotbal și la mediu se pricepe toată lumea", inclusiv dânșii. Efectul se vede: nu se face nimic din ce ar trebui să se facă. Ne ocupăm cu PROGRAMUL RABLA ca activitate centrală și foarte actuală a Ministerului Mediului, în loc să facem activități de protecţie a mediului înconjurător după toate regulile acestei meserii. Dar, din păcate, nu ai cu cine să faci așa ceva, pentru că cei care mai știau câte ceva în acest domeniu, au fost scoși din activitate pentru a face loc întregului lot de incompetenți aserviți politic, dar care nu cunosc și nici nu înțeleg rolul activității de protecție a mediului înconjurător în România.

Dacă nu știm ce este mediu înconjurător, ce presupune activitatea de protecţie a mediului înconjurător, dacă nu avem recunoscută în România această activitate, dacă implicăm toți oamenii fără experiență în domeniu (de la miniștri, secretari de stat, directori de departamente și de agenții, șefi de servicii și lucrători pe domenii de importanță capitală), pentru a gestiona această problemă recunoscută chiar de către legiuitor ca „obiectiv de interes public major”, este firesc ca în acest domeniu să domnească haosul, să nu avem un inventar al problemelor prioritare pe care să le discutăm, să gafăm atât în fața experților europeni, dar și al cetățeanului român contribuabil atât la bugetul acestor instituții, cât și la salariile acestor pseudoexperți și funcționari ai statului în domeniul protecției mediului înconjurător.

Mircea Vintilescu

Cele şapte izvoare din Bucegi, sau apa sfântă

În Bucegi, către răsărit, la Cheile Zănoagei, mai exact pe Valea Ialomiței, între frumosul Lac Bolboci și Scropoasa, se găsesc cele șapte izvoare a căror apă uimește și astăzi toată lumea științifică.

Aflate sus în munți, la circa 1.300 de metri altitudine, izvoarele își aprovizionează șuvoaiele dintr-un lac subteran, ce își are sursele nesecate, parcă în infinit, și nu în străfundurile stâncoase ale unei grote ascunse.

Cu un debit de aproximativ 400 de litri pe secundă, izvoarele țâșnesc la suprafață. Cele Șapte Izvoare sunt socotite prin tradiție drept apa sfântă a dacilor, o sursa de apă misterioasă, cercetată în laborator încă din anul 1927.

mandala 03

Ce are special această apă?
Se pare că este una dintre cele mai curate și benefice apă din lume! Poate că Ialomița, numită în scrierile vechi Naparis și Helibakia, a fost într-adevăr apă sfântă, care după 400 de km de curs la vale se varsă în Dunăre, la Carsium, unul din punctele strategice. Sau poate este vorba de Apa Vie, un fenomen straniu, dar real, întâlnit în Valea Ialomiței.

Apă certificată internațional
Sursa din Bucegi a făcut obiectul unor studii de laborator încă din anul 1927. Primele analize au confirmat că această apă este extrem de pură. În anul 1930, studiile asupra apei au fost reluate în România și preluate 5 ani mai târziu de o societate franceză, iar rezultatul fiind de fiecare dată același, adică toți indicatorii calitativi ai apei de la Șapte Izvoare au un standard de calitate extrem de ridicat, nivelul de bacterii fiind aproape zero. De asemenea, cantitatea de azotați și azotiți este egală cu zero.

Au urmat studii realizate în perioada martie 1981 - februarie 1982 de către Hidrotehnica București. Imediat după aflarea rezultatelor, Ceaușescu a cerut ca zona să fie închisă, iar accesul la rezultatele analizelor strict limitat.

După Revoluție, analizele au fost reluate în Bucegi.
Și de această dată, studiile de la Institutul Fresenius din Germania și cele ale Laboratoarelor Larex au stabilit că apa din Munții Bucegi are parametrii necesari pentru a sta alături de celebrele produse Evian sau Perrier.

Testele recente au arătat că, într-adevăr, este vorba de o apă specială, care izvorăște dintr-o grotă unde se află un imens lac subteran.

Din punct de vedere chimic, aceste izvoare sunt unele dintre cele mai curate surse naturale de apă plată din lume. S-au găsit și explicații științifice pentru această minune, fie apa aceasta trece printr-un câmp magnetic, fapt care o face să-și recapete structura ideală. Cercetările magnetometrice au detectat puternice anomalii în zonă, fie că izvoarele trec pe lângă un zăcământ cu oxizi de argint, care împiedică dezvoltarea bacteriilor. Aceasta este apa vie, cunoscută de preoții daci, care erau și mari vindecători.

Apa lui Zalmoxis!
Simbolul celor Șapte Izvoare este inscripționat pe scuturile de luptă dacice, sculptate pe Columna lui Traian și pe replica acesteia de la București. Scrierile vechi pomenesc despre o apă din care a băut Zalmoxis înainte de a deveni zeu.

Datele științifice care descriu acest obiectiv vorbesc despre Șapte Izvoare ca despre o sursă foarte pură de apă din întreaga Europă.

Iată ce bogății valoroase avem, dar cam de două milenii nu prea ne preocupă acest lucru și este tare păcat, mai ales că această apă se pare că are valențe importante terapeutice. PĂCAT!

Mircea Vintilescu

Societatea civilă în faţa schimbărilor climatice

CE TREBUIE SĂ ŞTIM ŞI CE PUTEM FACE

Prin fenomenul schimbărilor climatice trebuie să înţelegem producerea unor modificări atipice a principalilor parametri climatici (termici, pluviometrici eolieni etc.), care au început a se manifesta în afara ecarturilor minime şi maxime de evoluţie, comparativ cu tipologia climatică preexistentă a unei regiuni.

Cauzele schimbărilor climatice sunt generate primordial de fenomene naturale iar în secundar de fenomene antropice, ambele având posibilitatea de a se autopotenţa şi susţine reciproc.

Schimbările climatice anunţă o modificare totală şi radicală a regimului climatic specific unei regiuni şi poate avea o durată de manifestare în timp cuprinsă între 100 şi 300 de ani până la stabilizarea noului tip de climat în regiunea respectivă.

mandala 08

Modul de manifestare al schimbărilor climatice este dat de producerea cu intensităţi nespecifice ca violenţă în regiunea respectivă a fenomenelor pluviometrice, termice și eoliene, concomitent cu repetabilitatea lor la intervale scurte de timp în cadrul aceluialşi anotimp.

Efectul producerii acestor manifestări violente a acestor fenomene meteorologice este de a pregăti un nou stadiu de evoluţie al mediului înconjurător din regiunea respectivă, asigurând un nou tip de modelare a reliefului, modificarea parametrilor de stare cantitativă, calitativă şi structurală a tuturor componenţilor şi subcomponenţilor mediului înconjurător, inclusiv cu distrugerea unor elemente specifice zonale şi înlocuirea lor pe cale naturală şi treptată cu alte elemente specifice noului tip de climat care urmează a se instaura în regiunea sau zona respectivă.

Schimbările climatice fac parte din ciclurile evolutive naturale ale planetei, ele s-au mai produs şi în trecutul istoric al Terrei, deci sunt fenomene care se produc independent de voinţa sau de prezenţa noastră.

În urma producerii acestor fenomene la scară planetară sau continentală, societatea umană alături de întregul ansamblu al mediului înconjurător sunt grav afectate, suferind transformări radicale. Aceste schimbări climatice afectează configuraţia continentelor, nivelul oceanului planetar, distribuţia aşezărilor umane şi a populaţiei din zonele costiere şi/sau litorale, schimbă repartiţia teritorială a zonelor agricole tradiţionale, afectează principalele resurse de hrană şi apă ale comunităţilor umane şi contribuie la schimbări radicale la nivelul mentalului colectiv şi al comportamentului uman tradiţional, putând genera convulsii sociale şi mai ales de tip antagonic nu numai la nivel zonal sau regional ci chiar planetar.

Succesiunea manifestărilor foarte dese şi într-o formă extremă a acestor fenomene, ce au caracteristici cu totul noi, poate atrage pe teritoriul românesc variaţii cu amplitudini foarte mari ale temperaturilor aerului de la forme caniculare de lungă durată la geruri extreme derulate în tot anotimpul hibernal. Perioadele secetoase îşi vor mări timpul de manifestare şi de intensitate până la forme acute de uscăciune. Între aceste intervale de timp se vor produce precipitaţii lichide şi solide foarte abundente care vor fi însoţite de manifestări violente ale vântului, atingând pragul de vijelii, viscole şi chiar tornade. Toate aceste elemente vor genera un dezechilibru climatic sever.

La nivelul teritoriului românesc este de aşteptat ca în urma producerii precipitaţiilor excesive de tip torenţial, să se genereze viituri catastrofale pe mai toate cursurile de apă curgătoare. La aceste fenomene generatoare de inundaţii se vor mai asocia şi intensificarea proceselor erozionale de suprafaţă şi de profunzime ale solului. Debitele solide de sedimente vor ajunge nestingherite în albiile tuturor cursurilor de apă şi în cuvetele acumulărilor sau lacurilor. Acestea vor contribui la o colmatare accentuată a patului albiilor, micşorând continuu secţiunea activă de scurgere a apelor. În aceste condiţii este de aşteptat ca revărsările de ape generatoare de inundaţii să se producă la ploi cu intensităţi mici, începând de la 15-20 l/mp, fapt care nu era specific pentru aceste cursuri de apă înaintea declanşării acestor fenomene ale schimbărilor climatice.

Este de aşteptat ca toate lucrările hidrotehnice pentru combaterea fenomenului de inundabilitate şi executate în perioadele anterioare, să fie depăşite și chiar să devină inutile, iar majoritatea localităţilor urbane şi rurale să fie supuse unor dezastre repetate de la un anotimp la altul. Efectul acestor dezastre va fi multiplu şi greu cuantificabil, afectând viaţa, sănătatea, bunurile materiale şi libertatea individului, conducând la sărăcirea în masă a tuturor comunităţilor umane din România.

Dacă nu vom încerca să facem nimic, în sensul de a ne pregăti din timp pentru a putea face faţă acestor schimbări climatice majore, atunci cam acest scenariu ne paşte, iar costurile existenţiale ale fiecărui locuitor al României se vor mări în progresie aritmetică, în timp ce sărăcia națională va creşte în progresie geometrică.

Pentru diminuarea efectelor distructive ale acestor dezastre anticipate, cât mai ales pentru a avea chiar de câştigat de pe urma producerii acestor schimbări climatice radicale, se impune o nouă abordare a tot ceea ce înseamnă sisteme de amenajare complexă a teritoriului, pornind de la amenajarea complexă a bazinelor hidrografice şi legat de acestea la o nouă abordare a regionalizării teritoriului administrativ al ţării.

Această luptă trebuie să înceapă prin inhibarea cauzelor generatoare a disfuncţiilor climatice asupra teritoriului şi nu de la combaterea efectelor distructive pe care schimbările climatice le declanşează. Este o nouă abordare care trebuie să ia în calcul un nou mod de utilizare şi/sau folosire al terenului din cadrul fiecărui bazin hidrografic în parte, abordând în mod distinct cu soluţii adecvate fiecare treaptă de relief pe care se desfăşoară bazinele hidrografice.

Nu trebuie să ne gândim la o renaturare a teritoriului pentru fiecare treaptă de relief, ci la un nou mod de echipare al acestuia într-o strânsă concordanţă cu tendinţele de suportabilitate ce au fost identificate pentru noul tip climatic pe care îl anticipăm că se va instaura în zona respectivă.

Astfel, prin elaborarea unor strategii şi politici eficiente de protecţie a mediului înconjurător va trebui să prevedem o dezvoltare a unui nou tip de fond forestier pe cel puţin 65% din suprafața montană ocupată de un bazin hidrografic, în care să predomine alături de speciile arboricole autohtone, noi specii adaptate la noul regim climatic. În zonele deluroase acest procent trebuie asigurat în proporţie de minim 50%, iar în zonele de şes/câmpie să se situeze între 15 şi 20%.

La acest uriaş efort investiţional va trebui să dezvoltăm o legislaţie nouă care să asigure stimularea, protecţia şi un sistem eficient, dar şi complex pentru exploatare a acestor noi amenajamente teritoriale care vor avea rolul pe de o parte de a reduce coeficienţii scurgerii naturali ai apei de la nivelul solului până la valori apropiate de cele naturale, iar pe de altă parte, la inhibarea şi stabilizarea proceselor erozionale.

Concomitent este necesar ca să asigurăm promovarea unor lucrări de gospodărire a apelor care să contribuie la asigurarea stocurilor de apă ce urmează a fi utilizate în perioadele cu secete acute care se vor succeda la nivelul fiecărui anotimp. Aceste lucrări ce trebuiesc promovate cu prioritate, vor putea contribui la promovarea unei agriculturi sigure, la regularizarea debitelor de apă ce se vor scurge în perioadele de ape mari, vor putea fi exploatate și în scop hidroenergetic, vor permite dezvoltarea unei pisciculturi de tip industrial și vor asigura dezvoltarea zonelor învecinate ca obiective turistice și de agrement de un mare interes local și regional.

Pornind de la o asemenea abordare vom putea asigura o stabilitate remarcabilă a tuturor componenților mediului înconjurător, vom putea elimina unele riscuri generatoare de dezastre care afectează localitățile și comunitățile umane, vom genera numeroase locuri de muncă apărând totodată viața și sănătate cetățeanului, concomitent cu asigurarea pe termen mediu și lung a elementelor de bunăstare și libertate atât pentru generația prezentă, cât și pentru generațiile viitoare.

Pentru a putea duce la realizarea acestor lucruri, societate civilă trebuie să se informeze și să se documenteze în mod corect, trebuie să manifeste un nou tip de solidaritate inter-comunitară, să știe ce să ceară și mai ales să se implice în mod conștient și responsabil în formularea și luarea deciziilor, căci indiferența ne va costa enorm atât pe noi cât mai ales pe urmașii noștri.

Mircea Vintilescu

Cum putem lua pensie până la 100 de ani

Zeci şi sute de mii de persoane mor în fiecare an ca urmare a infarctului miocardic, fără ca aceasta să trezească măcar un murmur de protest din partea opiniei publice, a presei sau a agenţiilor guvernamentale. Totuşi ucigaşul nr. 1 pe plan naţional poate fi găsit pe masa de seară a majorităţii românilor.

Vreţi să spuneţi că ceea ce mâncăm provoacă infarctul miocardic?

mandala 07

Nu chiar tot ceea ce mâncăm. Doar excesul de grăsimi şi colesterol. Problemele apar în urma îngroşării şi astupării arterelor vitale care furnizează inimii oxigen, proces numit ateroscleroză. Noi toţi ne naştem cu artere curate şi flexibile, care ar trebui să rămână astfel toată viaţa. Cu toate acestea, arterele multora dintre noi sunt îmbâcsite şi se înfundă cu colesterol, grăsimi şi calciu, amestec ce rigidizează şi în cele din urmă, astupă aproape complet lumenul arterial, strangulând aportul de oxigen.

În timpul celui de-al doilea război mondial, majoritatea europenilor au fost nevoiți să-şi schimbe obiceiurile alimentare, trecând de la o alimentație bazată pe carne, ouă şi produse lactate la o dietă austeră, formată din cartofi, cereale, fasole, rădăcinoase şi zarzavaturi. Rezultatul? O scădere radicală a incidenţei aterosclerozei, scădere care a persistat timp de câţiva ani.

De atunci încoace, s-au acumulat munţi de date obţinute din studiile pe animale şi oameni efectuate în întreaga lume. Concluziile sunt în esenţă aceleaşi. Regimurile alimentare bogate în grăsimi şi colesterol produc creşterea nivelului colesterolului sangvin şi a incidenţei bolilor de inimă. Regimurile sărace în grăsimi şi colesterol, pe de altă parte, reduc nivelul colesterolului sangvin şi incidenţa bolilor cardiace, permiţând chiar topirea plăcilor aterosclerotice.

mandala 13

De unde pot şti dacă sufăr de ateroscleroză?

Nu există nici un semn indicator al existenţei aterosclerozei decât în stadiile avansate, când lumenul arterial a fost mult îngustat. Pentru multe persoane, infarctul este primul semn, iar pentru mult prea mulţi, acest prim semn este moartea subită.

Care sunt persoanele expuse unui risc crescut de infarct?

Conceptul factorilor de risc constituie o modalitate bună de a determina probabilitatea apariţiei bolii coronariene:

  • Cel mai important factor de risc este, de departe, nivelul crescut al colesterolului sangvin. Un bărbat de 50 ani, cu un nivel al colesterolului sangvin peste 295 mg% sau peste 7,6 mmol/l, este expus unui risc de 9 ori mai mare de ateroscleroză față de un bărbat de aceeași vârstă, dar cu un nivel al colesterolului sub 200 mg% sau 5,1 mmol/l. O reducere cu 20% a nivelului colesterolului determină scăderea riscului de îmbolnăvire coronariană cu 40-50%.
  • La vârsta de 60 ani, fumătorii au un risc de a muri de boli de inimă de 10 ori mai mare decât nefumătorii. Aproape o 1/3 din totalul deceselor produse ca urmare a bolii coronariene sunt datorate fumatului.
  • La noi în ţară, fiecare al 4-lea adult este hipertensiv, motiv pentru care are o probabilitate de a muri ca urmare a unei boli de inimă este de 3 ori mai mare decât o persoană normală.
  • Bărbaţii obezi au, după vârsta de 60 ani, un risc de deces prin boala cardiacă de 5 ori mai mare decât bărbaţii cu greutate normală.
  • Alţi factori de risc sunt diabetul, nivelul crescut al trigliceridelor sangvine, sedentarismul şi stress-ul.

Toți aceşti factori de risc sunt controlabili prin modificări în alimentație şi stilul de viaţă. În ceea ce priveşte factorii necontrolabili ereditatea, vârsta şi sexul, rolul lor este, din fericire, mult mai puțin important.

Ce se poate spune despre tratamentele medicamentoase şi chirurgicale ale bolii coronariene?

În cazul celor care nu răspund la modificarea corespunzătoare a alimentaţiei, continuând să aibă niveluri crescute ale colesterolului sangvin, tratamentul medicamentos poate fi util. Nu trebuie însă să uităm că medicamentele sunt scumpe şi au numeroase efecte secundare. Folosirea lor necesită controale de laborator repetate şi consultări medicale frecvente.

mandala 22

În ultimul timp, au fost puse la punct procedee chirurgicale care sunt mult mai bune, intervenţiile de bypass, angioplastia coronariană, dilataţia stenozei prin cateter cu balonaş și care în curând se vor practica şi la noi pe scară largă. Unele rezultate obţinute cu aceste tehnici chirurgicale au fost spectaculoase, însă pe măsură ce timpul trece şi datele statistice se acumulează, devine tot mai clar că majoritatea acestor intervenţii nu prelungesc durata vieţii şi nici nu o îmbunătăţesc întotdeauna. Tratamentul medical şi chirurgical este o soluţie temporară. Singura soluţie de durată este modificarea radicală a modului de viaţă.

Atunci care ar fi cea mai bună abordare?

Cea mai bună abordare posibilă este, prevenirea şi niciodată nu este prea târziu ca să începeţi. Nici în situaţia în care boala coronariană s-a instalat, lucru sugerat de prezența factorilor de risc coronarian şi dovedit de testele diagnostice, nu este prea târziu pentru a face modificări în modul de viaţă. Dimpotrivă, aveţi posibilitatea de a va curăţa arterele, de a vă reduce riscul de deces ca urmare a aterosclerozei şi de a vă prelungi semnificativ numărul anilor productivi.

Stă în puterea dumneavoastră să faceţi modificări radicale în sfera factorilor de risc, indiferent de vârsta pe care o aveţi, şi aceasta deseori necesită numai câteva săptămâni.

Începeţi prin a consuma numai alimente sănătoase, pregătite în casă, sărace în grăsimi şi colesterol, dar bogate în glucide complexe, nerafinate şi fibre. Un astfel de regim alimentar este în măsură să producă în mai puțin de 4 săptămâni, o scădere cu 20-30% a nivelului colesterolului şi să echilibreze majoritatea cazurilor de diabet. Iar dacă la aceasta se adaugă şi restricţia de sare, rezultă o dietă foarte utilă şi pentru normalizarea tensiunii arteriale şi pentru controlul obezităţii.

Adoptaţi un program de exerciţii fizice zilnice. S-a estimat că dacă românii şi-ar reduce nivelul colesterolului sangvin sub 180 mg%, tensiunea arterială sub 125 mm Hg și s-ar lăsa de fumat, 82% din totalul infarctelor miocardice survenite înaintea vârstei de 65 ani ar putea fi prevenite. Aceste schimbări simple ale modului de viaţă vor face mai mult pentru îmbunătăţirea stării dumneavoastră de sănătate decât toate spitalele, cabinetele şi medicamentele la un loc.

Dacă vă conformaţi la aceste recomandări, Guvernul Ponta va da în bâlbâială, iar Ministrul Muncii, Rovana Plumb va emigra din România. SUCCES!

Mircea Vintilescu

Protecţia mediului înconjurător şi dreptul la viaţă

1. De ce dreptul la viaţă, sănătate, bunăstare şi libertate al tuturor comunităţilor umane este condiţionat de promovarea unui sistem eficient de abordare a problemelor din domeniul protecţiei mediului înconjurător?

Iată o întrebare care este bine să încercăm să ne-o punem cu toţi, după 25 de ani de la începuturile primilor paşi făcuţi de România, pentru a trece la un regim politic democratic, în care cetăţeanul şi societatea civilă în general să reprezinte prima putere în stat.

mandala 06

De fapt viaţa, sănătatea, bunăstarea şi libertate sunt valori supreme umane care sunt consfinţite în carta DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI, iar noi, ca ţară europeană le-am înserat ca atare în legea fundamentală a ţării care este CONSTITUŢIA ROMÂNIE, specificând că acestea sunt valori garantate de stat. [Vezi art. 22. - (1). Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate, art. 34. - (1). Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat; art. 47. - (1). Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent şi art. 23. - (1). Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.]

Analizând numai ordinea în care sunt abordate sau înşiruite aceste drepturi fundamentale ale omului în Constituţia României, respectiv dreptul la viaţă (art. 22), libertatea individuală (art. 23), dreptul la sănătate (art. 34) şi bunăstarea (art. 47), constatăm că legiuitorul român nu s-a gândit asupra modului cum pot deriva aceste drepturi unele din altele, adică care ar fi ordinea firească pentru a fi puse efectiv în practică, ci el a dorit doar să le înşiruie, dându-le prin aceasta doar un simplu caracter declarativ şi nefuncţional.

În fond, ca să poţi garanta respectarea acestor drepturi fundamentale ale omului, un stat civilizat trebuie să se preocupe de asigurarea unor drepturi fără de care viaţa, sănătatea, bunăstarea şi libertatea nu pot exista, respectiv la preocuparea permanentă a statului pentru asigurarea şi garantarea unui mediu înconjurător adecvat şi favorabil vieţii omului, fără de care toate aceste înşiruiri anterioare devin simple paleative, sau elemente declarative lipsite de orice sens.

Prin prisma şi gândirea legiuitorului român, constatăm că România, prin toate instituţiile sale abilitate, trebuie să se eschiveze de la această îndatorire responsabilă, care este nu numai majoră, dar şi fundamentală, obligaţie care trebuie să dea chiar consistenţa de existenţă a statului român, transpunând-o însă, tot sub o formă declarativă, doar ca un simplu drept cetăţenesc, respectiv în cadrul subcapitolului ”Dreptul la un mediu sănătos”, în cardul art. 35, alin. 1 se specifică: ”Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic”.

mandala 05

Fuga de această responsabilitate a instituțiilor statului român este exprimată şi mai clar tot la acest articol, respectiv în cadrul alin. 3, unde legiuitorul specifică: ”Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător”. Acest transfer de responsabilitate de la implicarea totală a statului în problematica protecţiei mediului înconjurător către persoanele fizice şi juridice, denotă fie o neînţelegere a legiuitorului asupra priorităţilor majore care condiţionează apărarea drepturilor fundamentale ale omului, fie o ignoranţă cu iz pur declarativ în privinţa modului cum statul îşi propune să garanteze aceste drepturi fundamentale ale omului.

În aceste condiţii se pune întrebarea firească: Cum poţi garanta aceste drepturi fundamentale ale omului, dacă tu ca stat nu te preocupi prioritar pentru protejarea mediului de suport al vieţii în general şi al omului în mod special? Apoi trebuie să te întrebi cum pot persoanele fizice şi juridice să protejeze şi să amelioreze mediul înconjurător, în condiţiile în care tu ca stat, nu vrei să te implici şi să-ţi asumi prin instituţțiile abilitate toată responsabilitate în formularea, implementarea şi respectarea cu stricteţe a unor strategii şi politici care să dea posibilitatea punerii în practică a acestor îndatoriri?

Pot spune fără a greşi cu nimic, că dacă astăzi, un guvern, indiferent de orientarea lui, vine cu cel mai faimos program de guvernare prin care se intenţionează să se facă o relaxare maximă a problemelor de ordin legislativ de natură fiscală şi nu numai, care să încurajeze şi să impulsioneze o dezvoltare economică fără precedent în România, în toate domeniile, prin care să implice favorabil atât pe micul, cât şi pe marele producător, fără a asigura o protecţie corespunzătoare a mediului de suport al comunităţilor umane, acest program va fi sortit unui eşec total, întrucât el va afecta semnificativ viaţa, sănătatea şi libertatea tuturor oamenilor.

Acest lucru devine şi mai evident astăzi, când ne confruntăm cu o majoră instabilitate a condiţiilor climatice, când riscurile producerii unor dezastre aşa zis naturale s-au amplificat, tocmai datorită abordărilor superficiale pe care autorităţile statului le-au manifestat în domeniul protejării şi conservării componenţilor şi subcomponenţilor mediului înconjurător. În aceste condiţii este de aşteptat ca tot efortul investiţional şi de trudă care stă la baza activităţilor economice a tuturor întreprinzătorilor sau al agenţilor economici să se ducă de râpă.

Imaginaţi-vă dezastrul care poate să-l cuprindă pe un cultivator de cereale sau pe un mic proprietar al unei fabrici nou construite, în care fiecare au investit toată agoniseala lor pentru a produce bunuri cu valoare socială semnificative pentru ei şi comunitate, când constată că munca lor este distrusă de o inundaţie sau de o alunecare de teren, fenomene care puteau fi evitate dacă se luau măsurile de protecţie necesare.

În aceste condiţii sprijinul şi garanţiile bancare în relansarea economică a unei zone, nu numai că devin insuficiente, dar ele se pot dovedi a fi chiar înrobitoare şi distructive pentru cel care le-a contractat. Iată că fără implicarea totală a statului în promovarea unor strategii şi politici eficiente în domeniul protecţiei mediului înconjurător, nimic nu poate fi durabil, nici bunăstarea noastră, nici viaţa, nici sănătate şi nici libertatea individului.

Din aceste considerente este necesar o revizuire totală a modului de implicarea prioritară a autorităţilor abilitate ale statului în apărarea şi promovarea reală a acestor drepturi fundamentale ale omului prin repoziţionarea problemelor de protecţie a mediului înconjurător la nivelul întregului teritoriu naţional ca element de întâietate atât în noua Constituţie a României, cât mai ales în toate măsurile de guvernare pe care le preconizăm.

Față de aceste constatări devine explicabil eşecul politicilor promovate de către toate guvernele de după anii 1990, indiferent de culoarea lor politică şi mai ales de politicile promovate. Nu avântul economic promovat prin artificii fiscale sau prin legiferarea unor facilităţi investiţionale pot reprezenta calea spre progres şi bunăstare a populaţiei, ci investiţiile în domeniul protecției mediului înconjurător reprezintă cheia succesului, pentru că fără a proteja viaţa şi sănătatea individului nu se pot obţine rezultate durabile şi notabile în nici un fel. De modul cum ne preocupă promovarea reală şi nu declarativă a acestor elemente depinde viitorul nostru şi mai ales al generaţiilor viitoare.

Mircea Vintilescu

Cine vrea să pună acid pe rană?

Dacă acei politicienii care propun astăzi defrișarea unor mari suprafețe de păduri ar merge în vizită la Muzeul Hărților din București, care se află pe strada Londra și ar consulta colecțiile cartografice vechi ar avea posibilitatea să constate că până la nivelul secolului XVII, teritoriul României avea un grad de împădurire de circa 78%.

Și în această situație, la producerea unor fenomene meteorologice periculoase (ploi torențiale de mare intensitate), cronicile au consemnat producerea unor inundații locale, dar care nu afectau așezările umane. Tot din aceste cronici aflăm că alunecările de teren care se produceau erau de o foarte mică intensitate și numai cu caracter sporadic.

După anul 1750, când s-a intensificat migrația românilor ungureni se stabileau pe terenurile din Valahia, despăduririle pe care e le făceau pentru genera noi zone de pășunat au luat proporții deosebit de mari, fapt care a îndreptățit pe domnitorii munteni să reglementeze prin hrisoave și edicte nivelul defrișărilor, mai ales din Podișul Getic, Podișul Mehedinți și din Câmpia Română. Se constatase încă de la acea vreme că defrișările cauzau nu numai ample alunecări de teren și inundații în zonele deluroase, dar ele se manifestau cu o mare violență și în zonele de câmpie, fenomen care până la acea vreme nu se producea chiar și în situația ploilor torențiale de vară.

Începând cu anul 1900, sfidând toată strădania domnitorilor români în a conserva și chiar dezvolta fondul forestier, defrișările de păduri au luat o mare amploare în toate provinciile țării, concomitent cu schimbarea nu numai brutală, dar și total nechibzuită a modului de utilizare al terenurilor din zonele despădurite. Tot din această perioadă putem vorbi de amploarea inundațiilor și al alunecărilor de teren care se produceau atât în zonele montane, în zonele deluroase și mai ales în zonele de câmpie.

După inundațiile catastrofale din anii 1970 și 1975, PCR analizând cauzele generatoare ale acestor fenomene distructive pentru mediu și om, ia prin lege o hotărâre fundamentală, respectiv aprobă și impune PROGRAMUL DE AMENAJARE COMPLEXĂ AL BAZINELOR HIDROGRAFICE, program care a început să fie pus în practică din anul 1980 și trebuia să se finalizeze în cea mai mare parte a lui în jurul anului 2000.

Pe lângă lucrările hidrotehnice de mare anvergură realizate, respectiv mari acumulări de apă, regularizări de cursuri de apă, îndiguiri și derivații, un mare accent se punea pe refacerea fondului silvic mai ales în zonele montane și deluroase. La câmpie s-au realizat numeroase perdele forestiere de protecție.

După 1990, s-a declanșat dezmățul asupra întregului fond silvic al țării, fenomen care a fost asigurat în principal de ambiguitățile voite din cuprinsul noilor legi care au abrogat prevederile PROGRAMUL DE AMENAJARE COMPLEXĂ A BAZINELOR HIDROGRAFICE și în numele democrației au dat liber la defrișări după placul și dorința de înavuțire a fiecăruia.

Tot poporul trebuie să știe și să responsabilizeze toată clasa politică de după anul 1990 că actualele distrugeri generate de inundațiile care se produc chiar și la ploi total nesemnificative se datorează actului criminal de a dezgoli teritoriul țării de pădurile care cu greu și multă cheltuială au fost regenerate și conservate în mai toate zonele considerate de mare risc la inundații de după perioada anilor 1970.

Așa s-a ajuns ca în perioada 1990-2013, peste 65% din fondul forestier existent să fie decimat fără nici o rațiune, iar nenorocirile generate de inundațiile și alunecările de teren să se producă în lanț. Ba mai mult, se dorește acum ca printr-o nouă inițiativă parlamentară propusă de PSD, ca defrișarea fondului forestier care a mai rămas în picioare, mai ales în zonele montane și deluroase, să se intensifice pentru a face loc amenajărilor de agrement, pentru că în zonele de câmpie, acest act criminal a fost deja desăvârșit.

Regretabil este că populația din bazinele hidrografice inferioare ale tuturor râurilor stă impasibilă și nu ia nici un fel de atitudine asupra acestei inițiative politice cu efect distrugător și chiar criminal față de mediul înconjurător, față de bunurile, viețile și mai ales față de sănătatea comunităților umane care vor resimți din plin efectul negativ al pasivității lor.

Mai exact, majoritatea localităților din zonele de deal și de câmpie vor suferi la cele mai mici ploi efectul dezastruos al inundațiilor, al alunecărilor de teren, al distrugerilor de drumuri, de terenuri arabile, al colmatării albiilor râurilor, al eroziunilor de albii etc., etc.

Văd că acești politicieni vor cu tot dinadinsul să TOARNE DIN BELȘUG ACID PE RĂNILE SĂRĂCIEI DIN ROMÂNIA. Pentru înavuțirea lor grabnică, ei vor să nenorocească pe toți românii, să transforme această țară într-un deșert care se va numi probabil BLESTEMUL CARPATIN AL EUROPEI.

Această atitudine a politicului din România are loc în momentul când se acutizează fenomenul schimbărilor climatice în toată Europa, când fenomenele hidro-meteorologice periculoase nu numai că s-au intensificat ca frecvență, dar au devenit și mult mai violente ca manifestare. În loc să gândim la modul de RENATURARE și/sau la REFACEREA FONDULUI SILVIC, LA UN MOD NOU ȘI JUDICIOS DE UTILIZARE A TERENULUI, iată că politicul nostru analfabet și hrăpăreț, gândește tocmai invers, respectiv la DISTRUGEREA TOTALĂ A PĂDURILOR ȘI CHIAR A ȚĂRII.

Pentru a stopa acest dezmăț al politicului aflat la putere, cred că a venit timpul ca Partidul Ecologist Român, chiar așa mic cum este acum, să se implice și să-și justifice prezența lui scena politică a țării, chiar dacă nu este încă o formațiune politică parlamentară. Cu sprijinul SOCIETĂȚII CIVILE, această formațiune politică poate nu numai opri acest dezmăț la nivelul fondului forestier al țării, dar poate chiar să-și aducă contribuția care i se cuvine la redresarea situațiilor dezastruoase în care ne aflăm acum în privința protecției mediului înconjurător în România.

Dacă societatea civilă va avea un reprezentant credibil și la nivelul clasei politice, conlucrarea dintre aceste două forțe va fi benefică pentru toată populația țării, iar satisfacția împlinirii eforturilor lor vor fi reale.

Pornind de la aceste realități fac un apel către toți cei care doresc BINELE ROMÂNIEI SĂ SE IMPLICE ACUM, CĂCI UN RĂU O DATĂ FĂCUT NU MAI POATE FI ÎNDREPTAT. Este timpul să luăm în serios acest apel, să ne implicăm cu toate energiile noastre dacă dorim să mai năzuim la bunăstare pe aceste meleaguri, țară care din păcate a ajuns pe mâna unor politicieni fără nici un căpătâi.

Mircea Vintilescu

Cu jumătăţi de măsură nu ajungem nicăieri

Am avut onoarea să particip la întâlnirea cu cercetătorul american în probleme de biologie Sandra Steingraber şi să dialogăm pe marginea experienţei nefaste americane în domeniul exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice de mare volum.

Prezentarea făcută de acest ilustru cercetător legat de efectele negative generate de tehnologia fracturării hidraulice de mare volum asupra tuturor componenţilor mediului, dar mai ales asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor m-au cutremurat. Cu toate că aveam cunoştinţă de aceste dezastre pe care le-am şi prezentat public, m-a impresionat cum acest cetăţean american vine pe banii lui în Europa şi mai ales în România să ne avertizeze cum că nu este de glumit cu gazele de şist.

Am constatat cu această ocazie că FENOMENUL DE GLOBALIZARE AL ADEVĂRULUI ȘTIINȚIFIC este un lucru real, de care şi politicienii europeni, indiferent cât de corupţi sau mai puţin corupţi sunt, trebuie să ţină seama. Cu viaţa şi cu bunurile oamenilor nu te poţi juca, indiferent ce culoare politică ai, sau cât de corupt poţi fi.

La finalul discuţiei, Doamna Sandra Steingraber propunea să milităm pentru introducerea unui moratoriu de suspendare al activităţilor de fracturare hidraulică pentru cel puţin 5 ani, timp în care se vor concluziona mult mai bine efectele dezastroase pe care le produce această tehnologie asupra mediului şi mai ales asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor.

Ca specialist în domeniul protecţiei mediului înconjurător, eu am ridicat problema necesităţii INTERZICERII TOTALE A ACESTEI TEHNOLOGII la nivel mondial, argumentând că nu s-a luat în considerare înaintea promovării acestei activităţi PRINCIPIUL PREVENȚIEI ÎN LUAREA DECIZIILOR, principiu fundamental în protecţia mediului de care politicienii nici nu vor să audă, iar experimentele făcute direct pe oameni prin recurgerea la aceste activităţi reprezintă ceva abominabil asupra umanităţii care nu trebuie acceptat sub nici o formă.

Am argumentat că multe activităţi au fost interzise la intervenţia oamenilor de ştiinţă cum ar fi folosirea pesticidului DDT, al gazului freon, apoi s-a interzis utilizarea armelor bacteriologice, biologice, chimice, al armamentului de distrugere în masă etc.

Dacă politicul este inconştient şi utilizează experimentul pe oameni ca şi pe şobolani, oamenii de ştiinţă trebuie să ia imediat atitudini. Iată că Truman a aprobat folosirea şi lansarea a două bombe atomice asupra Japoniei, iar oamenii de ştiinţă chiar americani au reacţionat şi prin atitudinea lor au îngrădit folosirea acestei arme de distrugere în masă.

Pe mine mă îngrijorează IRESPONSABILITATEA CLASEI NOASTRE POLITICE la numeroasele semnale care vin atât din SUA prin cuvântul şi atitudinea nu numai a Doamnei Sandra Steingraber, ci al unei suite de specialişti care arată ce acte criminale se poate produce asupra omului şi al mediului lui de viaţă utilizarea acestei tehnologi.

Las la o parte faptul că aceşti CRIMINALI DE POLITICIENI CARE NE GUVERNEAZĂ IGNORĂ CHIAR LEGISLAȚIA ROMÂNĂ ÎN DOMENIU şi mă întreb cine le dă dreptul să facă aceste experienţe legate de SUPRAVIEȚUIREA OAMENILOR în condiţiile în care cu bună ştiinţă le sunt afectate direct şi indirect condiţiile de viaţă a numeroşi cetăţeni ai acestei ţări? Au aceşti neoameni simţul responsabilităţii faţă de cei care urmează a fi afectaţi? Îi mustră cumva conştiinţa că induc acestui popor şi aşa destul de amărât atât suferinţa bolilor incurabile, cât şi accentuarea gradului de sărăcie?

Eu cred că pentru această iresponsabilitate a clase politice se impune ca noi oamenii de ştiinţă care ştim şi înţelegem ce se ascunde în spatele acestor decizii criminale, trebuie să ne implicăm şi să oprim genocidul asupra poporului român.

Iată că Franţa a avut curajul să facă acest lucru, interzicând prin lege practicarea pe tot teritoriul naţional a fracturării hidraulice de mare şi mic volum. Bravo Franţa şi mai ales BRAVO POLITICIENILOR FRANCEZI care au demonstrat că le pasă de soarta poporului lor. Noi, cetăţenii români care plătim această clasă politică iresponsabilă de ce nu cerem să se adopte modelul francez?

Franţa a înţeles mai bine ca toţi că nu moratoriul poate opri dezastrul generat de fracturarea hidraulică, ci interzicerea totală a acestei activităţi care s-a dovedit a fi criminală pentru om şi mediul său înconjurător.

Tăcerea noastră faţă de această atitudine sfidătoare a politicului care în loc de bunăstare ne aduce numai dezastru şi sărăcie reprezintă cel mai JOSNIC ACT DE TRĂDARE AL OMULUI FAȚĂ DE DREPTUL LA VIAȚĂ, LA BUNĂSTARE ȘI LIBERTATE. Lipsa de atitudine a cetăţeanului faţă de acest demers criminal al clasei politice faţă de propriul său popor NE DESCALIFICĂ, iar noi nu vom avea nici un fel de scuză în faţa copiilor şi nepoţilor noştri.

Să vezi şi mai ales să trăieşti acele clipe josnice, când jandarmii maltratează populaţia din Pungeşti pentru a apăra dreptul unor firme de a face răul cel mai mare posibil acestor locuitori paşnici, cred că a întrecut toate măsurile prin care se poate evalua democraţia şi statul de drept din România. Opinia publică internaţională se amuză când vede stadiul de imbecilitate al naţiei române şi se întreabă dacă nu cumva Guvernul lui Ponta împreună cu Parlamentul şi Preşedintele nu vor trece curând la utilizarea cianurii în masă contra poporului român pentru a lăsa loc liber dezmăţului afacerilor profitabile împotriva mediului terestru.

Mă întreb dacă ar veni acum un extraterestru şi ar vedea ce se întâmplă la Pungeşti, cred că l-ar întreba pe Ponta: MĂI OMULE CE AI CU POPORUL TĂU DE VREI SĂ-L DISTRUGI? CE AI CU ŢARA TA DE VREI SĂ O NENOROCEŞTI? CE AI CU PLANETA ASTA PE CARE VREI SĂ O AGRESEZI? MĂI OMULE OARE TU NU EŞTI ZDRAVĂN? PĂI DACĂ NU EŞTI ÎN TOATE MINŢILE DE CE NU TE DUCI SĂ TE TRATEZI!

Mircea Vintilescu

Educaţia civică

Elementele componente ale educaţiei civice mă fac să încerc a clarifica unele atitudini şi motivaţii prin care mulţi încearcă a se scuza de imposibilitatea participării şi implicării lor la problemele disfuncţionale existente în societatea noastră. Foarte mulţi motivează prin faptul că au un job care le ocupă mai tot timpul.

educatia civica

Faţă de această afirmaţie pot spune că a avea un job este un lucru bun, dar el nu scuză pasivitatea sau ignoranţa cetăţeanului privind problemele comunităţii în care trăieşte. Nu cred că este o motivaţie care să scuze abandonarea drepturilor cetăţeneşti conferite de Constituţie prin care fiecare cetăţean să se implice responsabil în bunul mers al comunităţii în care trăieşţe. Prin motivaţia invocată se evidenţiază o necunoaştere a atribuţiilor şi mai ales ale obligaţiilor pe care fiecare cetăţean le are în bunul mers al comunităţii spre ai oferi condiţii din ce în ce mai bune pentru existenţa lui, a familiei şi a tuturor membrilor comunităţii.

Dacă am fi avut mai mulţi cetăţeni bine educaţi în cadrul societăţii civile, dacă aceasta se implica aşa cum îi cer toate documentele legislative în supravegherea şi eventual corijarea derapajelor clasei politice, derapaje care se produc în mai toate statele europene, nu aş fi ajuns să-l citez pe Preşedintele Băsescu: ”AVEM LA NIVEL DE ŢARĂ O CORUPŢIE INSTITUŢIONALIZATĂ”.

Şi în Ucraina sunt mulţi oameni care au job, dar care au acceptat sub această motivaţie adoptarea unei atitudini pasive, indiferente faţă de bunul mers al comunităţilor şi al ţării şi uite unde s-a ajuns. A avea un job într-un anumit domeniu este o chestiune trecătoare sau conjuncturală, dar a avea locul în care trăieşti lipsit de riscurile care pot afecta viaţa, sănătatea, bunurile materiale este cu mult mai important faţă de ceva efemer.

Indiferenţa faţă de problemele comunităţii are o notă de plată care nu va putea fi achitată nici de copiii noştri și probabil nici de nepoţi. Ca să nu ajungem în această situaţie trebuie să ne implicăm şi atunci putem spune că suntem nu numai salariaţi undeva, ci ADEVĂRAŢI CETĂŢENI ROMÂNI ŞI EUROPENI EGALI ÎN DREPTURI ŞI ASPIRAŢII CU RESTUL CETĂŢENILOR EUROPENI.

Mircea Vintilescu

Descrierea succintă a condiţiilor stratigrafice şi de zăcământ a şisturilor argiloase şi argilo-grezoase siluriene din zona localităţii Costineşti, judeţul Constanţa

Dacă în zona sudică a Dobrogei, respectiv în raza localității Vama Veche, straturile de șisturi argiloase și argilo-grezoase siluriene care fac obiectul unor posibile explorări și/sau exploatări a gazelor de șist, pot avea grosimi de peste 700 m, acestea se găsesc la adâncimi maxime de circa 2.350 m sub nivelul solului. În zona Costinești aceste straturi se află la adâncimi mult mai mici de circa 400 m sub nivelul solului. Această diferență de circa 2.000 m între poziționarea stratigrafică a acestui depozit silurian dintre cele două localități Vama Veche și Costinești se explică prin existența macrofaliei Pecineaga-Camena, falie care a favorizat formarea acestei formațiuni de tip horst al Dobrogei de Sud.

Interesant este că peste aceste depozite siluriene din zona Vama Veche, repauzează depozite sedimentare permeabile devoniene, constituite în principal din marno-calcare și argile negre cu grosimi de circa 845 m, apoi repauzează depozite jurasice constituite din dolomite cu intercalații de calcare ce pot avea grosimi de circa 435 m, peste care repauzează depozite cretacice și neogene de natură sedimentară poroasă și carstice, acestea însumând grosimi maxime de circa 1.000 m.

În zona Costinești, peste depozitele siluriene care pot face obiectul exploatării gazelor de șist, lipsesc depozitele sedimentare devoniene și jurasice (care au în zona Vama Veche circa 1.280 m grosime), repauzând direct depozitele sedimentare permeabile constituite din calcare și marno-calcare, nisipuri și gresii glauconitice, gresii calcaroase glauconitice feldspatice și cretă cu silexuri, toate aceste depozite însumând o grosime maximă probabilă de circa 300 m, peste care repauzează tot depozite sedimentare permeabile neogene.

În condițiile în care se propune realizarea procesului de fracturare a depozitelor siluriene, toate depozitele sedimentare situate în coperișul acestora, respectiv care repauzează peste șisturile argiloase siluriene, pot suferi deformări, putându-se modifica sistemul existent al diaclazelor și fisurilor existente în formațiunile calcaroase și grezoase, iar sistemele liniilor de falii intermediare și/sau generale pot cunoaște o nouă dinamică ce pot genera reactivarea unor elemente de neotectonică zonală. Fracturarea șisturilor argiloase și argilo-grezoase reprezintă un procedeu ce nu poate fi controlat sub aspectul producerii deformărilor în stratele superficiale din coperișul lor și nici în interiorul acestui strat care face obiectul posibilei explorări a prezenței gazelor de șist. Sigur că se poate anticipa producerea unei sfărâmări a rocilor foarte bine tectonizate care sunt componente stratului de șisturi argiloase siluriene și prin aceasta generarea unui sistem de permeabilizare a acestui pachet gros de șisturi argiloase siluriene, concomitent cu mărirea gradului de permeabilitate a stratelor sedimentare superficiale care repauzează direct peste acest depozit silurian. În aceste condiții se poate anticipa o posibilă migrare nu numai a gazelor de șist spre straturile de roci superficiale care repauzează peste șisturile argiloase, proces care se va produce prin tot sistemul de diaclaze și fisuri existente atât în prezent, dar care se vor dezvolta continuu într-un mod ce nu poate fi controlat și nici măcar posibil de anticipat, cât mai ales al fluidelor intens contaminate care for fi utilizate în procesul de fracturare hidraulică, proces care presupune injectarea lor în subteran la presiuni foarte mari de sute sau chiar mii de atmosfere.

În aceste condiții se pune întrebarea ce garanții se pot asigura pentru a se preîntâmpina contaminarea rocilor sedimentare superficiale și chiar al acviferelor pe care aceste medii permeabile le înglobează, acestea putând avea repercursiuni deosebit de grave asupra stabilității calitative a apelor subterane, a condițiilor de migrare a apei prin acviferele existente și chiar a stabilității tectonice a arealelor supuse proceselor de fracturare mecanică și hidraulică. Explorarea prezenței gazului de șist în formațiunile siluriene prin foraje, se poate face și fără a genera operațiuni de fracturare mecanică și hidraulică în strat, respectiv eșantioanele de carote care se pot extrage în timpul forării putând să furnizeze datele necesare acestui proces de cunoaștere atât a prezenței gazelor de șist, cât și a condițiilor de zăcământ existente în șisturile siluriene.

În condițiile stratigrafice descrise pe baza informațiilor din forajele executate în zonă și meționate în documentațiile bibliografice ale geologiei zonei Dobrogea de Sud începând cu anul 1953 și până în prezent, inclusiv pentru zona Costinești, se poate aprecia că explorarea depozitelor siluriene constituite din șisturi argiloase detritice, străbătute de numeroase diaclaze, în care se propune generarea proceselor de fracturare atât mecanică (prin explozii succesive), cât și prin procese hidraulice, la care se vor folosi diferite substanțe chimice cu proprietăți toxice și nocive, proces care se propune a se continua și cu o exploatare incipientă a gazului de șist, este total neindicată întrucât pot genera riscuri de instabilitate tectonică greu de cuantificat atât în timpul proceselor de explorare, de exploatare, cât mai ales după finalizarea tuturor operațiunilor de exploatare.

Adâncimea mică de pozare în subteran a formațiunilor siluriene în zona Costinești, asociat cu prezența în imediata apropiere a bazinului maritim cu apă sărată, pot genera contaminarea ireversibilă a resurselor de apă subterane pozate în formațiunile carstice, proces care va scoate definitiv și ireversibil aceste resurse de apă din bilanțul rezervelor strategice atât ale zonei, cât și ale României, pe suprafețe ce nu pot fi estimate ca arie de desfășurare atât în spațiu, cât și în profunzime. Riscurile potențiale care pot apărea, impun adoptarea unor atitudini de maximă de precauție și mai ales de prudență în executarea forajelor de explorare, acestea necesitând a fi investigate într-o primă etapă fără aplicarea procesului de fracturare, respectiv numai pe eșantioanele de carote care se vor colecta din activitatea de executare a forajului vertical.

Pe baza acestor date se va putea executa un studiu geologic de amănunt privind condițiile de risc geologic și mai ales tectonic în continuarea executării viitoarelor foraje orizontale și eventual al condițiilor de executare a operațiunilor de fracturare a depozitelor siluriene, în condiții de maximă siguranță pentru stabilitatea stratelor permeabile care repauzează la partea superioară a zăcământului gazelor de șist.

În concluzie, propunem să se înceapă procesul de explorare numai cu etapa de executare a forajului vertical, iar în funcție de rezultatele obținute la această fază de explorare să se treacă sau nu, în funcție de datele obținute la prima fază de investigare, la o eventuală executare și a forajelor orizontale, această decizie putând fi luată numai după ce s-au efectuat simulări privind sistemul de poziționare al acestora în masa depozitului silurian, concomitent cu evaluarea potențialului de fracturare al șisturilor argiloase sau argilo-grezoase fără a afecta stabilitatea stratelor sedimentare situate în coperișul depozitului investigat.

Pentru luarea deciziilor finale privitor la modalitățile de continuare a procesului de explorare al acestor formațiuni geologice este necesar asigurarea unei largi dezbateri publice cu participarea atât a unor grupe mixte de specialiști din diferite domenii de activitate (ex. geologi, seismologi, hidrogeologi, specialiști în tehnologia forajelor, specialiști în protecția mediului etc.), a publicului interesat, cât mai ales a comunității locale din localitatea Costinești și din zonele învecinate.

Mircea Vintilescu

Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996

CE AU FĂCUT AUTORITĂȚILE PLĂTITE DE CETĂȚEAN
ȘI CE TREBUIE SĂ FACĂ SOCIETATEA CIVILĂ

LEGEA APELOR Nr. 107 din 25 septembrie 1996

Forma sintetică la data 27 ianuarie 2014. Acest act a fost creat utilizând tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi tehnologia Acte Sintetice sunt mărci înregistrate ale Wolters Kluwer.

CAPITOLUL VI: Sancțiuni
Art. 86. - Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, după caz.

Art. 87. - Constituie contravenții în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
...
4. evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum și descărcarea de reziduuri și orice alte materiale în resursele de apă (inclusiv în apele subterane), fără respectarea prevederilor avizului sau a autorizației de gospodărire a apelor;

Pentru zona Izvoarele

Trebuie să se verifice dacă firmele care execută lucrări de exploatare hidrocarburi din zona Izvoarele jud. Galați au solicitat și au primit aviz și/sau autorizație de gospodărire a apelor pentru injecția de fluide pentru revitalizarea zăcămintelor exploatabile și ce condiții au fost puse de autoritățile competente în aceste acte de reglementare.

29. inexistența planurilor de apărare împotriva inundațiilor, fenomenelor meteorologice periculoase și accidentelor la construcții hidrotehnice și a planurilor de prevenire și combatere a poluărilor accidentale la nivel de comună, oraș, municipiu, județ, sistem hidrotehnic și bazin hidrografic, precum și nerespectarea prevederilor acestora;

Pentru zona Izvoarele

Trebuie să se verifice dacă Primăria la care este arondată localitatea/satul Izvoarele posedă asemenea documente, cine le-a elaborat și cum au fost ele utilizate.

41. inexistența sau nefuncționarea puțurilor de observație și control pentru urmărirea poluării apelor subterane, datorită apelor uzate rezultate din activitatea proprie;

42. inexistența dispozitivelor sau a aparaturii de măsură și control al debitelor de apă captate sau evacuate;

Pentru zona Izvoarele

Trebuie să se verifice dacă la Schela de extracție a zăcămintelor de hidrocarburi există și funcționează asemenea dispozitive și dacă da, care a fost și este fluxul informațional de date și cum a fost el utilizat. O atenție deosebită trebuie să se acorde asupra modului cum s-a făcut de către autoritățile competente monitorizarea sub aspect cantitativ și calitativ a fluidelor injectate în unele sonde.

48. autorizarea lucrărilor prevazute la art. 48 fără a fi îndeplinite condițiile pentru prevenirea poluării apelor, conform prevederilor legale în vigoare, sau retragerea nejustificată a autorizației de gospodărire a apelor;

Conținutul articolului 48 din această Lege:

Art. 48. - (1). Lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele sunt:
c) lucrări, construcții și instalații pentru protecția calității apelor sau care influențează calitatea apelor: lucrări de canalizare și evacuare a apelor uzate, stații și instalații de prelucrare a calității apelor, injecții de ape în subteran, alte asemenea lucrări;
g) depozite de deșeuri menajere și industriale: iazuri de decantare, halde de steril, zguri și cenuși, șlamuri, nămoluri și altele asemenea;
j) lucrări de prospecțiuni, de explorare/exploatare prin foraje terestre sau maritime, instalații hidrometrice, borne topo-hidrografice și alte lucrări de studii de teren în legătură cu apele;
m) injectarea în structurile din care au provenit sau în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte scopuri a apelor de zăcământ de la schelele de extracție, fără a produce poluarea straturilor de ape subterane traversate;
n) planuri de amenajare a teritoriului, planuri de urbanism general, zonal și de detaliu.
(2). Documentațiile elaborate pentru lucrările prevăzute la alin. (1) trebuie să ofere securitatea necesară, să răspundă normativelor și prescripțiilor tehnice, având în vedere interesele protecției mediului și amplasamentelor.]

Pentru zona Izvoarele

Trebuie să se verifice dacă organul de reglementare competent a emis autorizația de gospodărire a apelor și conținutul acesteia pentru injecția de ape de zăcământ în subteran și pentru modul cum sunt amenajate și exploatate depozitele (batalurile) pentru stocarea noroiului de foraj, a detritusului rezultat de la forare și a fluidelor de zăcământ acumulate și dacă aceste obiective sunt în concordanță cu planurile de amenajarea teritoriului și mai ales pe ce bază s-a evaluat că aceste lucrări oferă securitatea necesară fără a pune în pericol de poluare/contaminare componenții și subcomponenții mediului înconjurător atât din incinta amplasamentului instalațiilor cât mai ales din afara lui, cât și viața, sănătatea și bunurile materiale ale populației din vecinătatea acestor instalații. Pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist: Trebuie să se verifice dacă organul de reglementare competent a emis acordul de mediu și de gospodărire a apelor, inclusiv conținutul acestora pentru injecția de fluide în subteran, pentru modul cum vor fi amenajate și exploatate depozitele (batalurile sau habele) pentru stocarea noroiului de foraj, a detritusului rezultat de la forare, a fluidelor și substanțelor chimice prioritar periculoase care urmează a fi utilizate, ce cantități și rețete de fluid au fost permise a se injecta, dacă aceste obiective sunt în concordanță cu planurile de amenajarea teritoriului și mai ales pe ce bază s-a evaluat că aceste lucrări oferă securitatea necesară fără a pune în pericol de poluare/contaminare componenții și subcomponenții mediului înconjurător atât din incinta amplasamentului instalațiilor cât mai ales din afara lui, cât și viața, sănătatea și bunurile materiale ale populației din vecinătatea acestor instalații de foraj.

57. nealocarea de către autoritățile centrale și locale în prevederile bugetare a sumelor necesare asigurării stocului, precum și neasigurarea stocului de materiale de intervenție, mijloacelor mecanice și de transport pentru apărarea împotriva inundațiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcțiile hidrotehnice și intervenții în cazul poluărilor accidentale;

Pentru zona Izvoarele

Trebuie să se verifice dacă Primăria a prevăzut aceste fonduri și cum le-a utilizat. Pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist: Trebuie să se verifice dacă primările din localitățile nominalizate au prevăzut constituirea acestor fonduri.

Art. 88. - (1). Contravențiile prevăzute la art. 87, săvârșite de persoanele fizice și juridice, se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 75.000 lei la 80.000 lei, pentru persoane juridice, și cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 5), 6), 9), 11)-18), 21)-23), 28), 30), 34), 35), 52), 54), 56) și 58)-64);
b) cu amendă de la 35.000 lei la 40.000 lei, pentru persoane juridice, și cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 1)-4), 7), 10), 24)-27), 29), 31), 32), 39)-41), 43)-51) și 55);
c) cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei, pentru persoane juridice, și cu amendă de la 6.500 lei la 7.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 8), 19), 20), 33), 36)-38), 42), 53) si 57).

Pentru zona Izvoarele

Trebuie să se verifice dacă organul de reglementare competent a făcut aceste constatări, dacă a aplicat sancțiunile impuse de lege, iar dacă nu, trebuie învinuit și acuzat de favorizarea infractorului.

Art. 90. - Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 88 se fac de către:
a) inspectorii din Administrația Națională "Apele Române";
b) directorul general al Administrației Naționale «Apele Române», directorii direcțiilor de ape, precum și salariații împuterniciți de aceștia;
c) alte persoane împuternicite de conducerea autorității publice centrale din domeniul apelor;
d) comisarii Gărzii de Mediu.

Art. 92. - (1). Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafață și subterane, în apele maritime interioare sau în apele mării teritoriale de ape uzate, deșeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conțin substanțe, bacterii sau microbi în cantitate sau concentrație care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor, mediul înconjurător, producția agricolă sau industrială ori fondul piscicol, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.
(2). Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și următoarele fapte:
a) poluarea, în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic și produce daune utilizatorilor de apă din aval;
(4). Săvârșirea din culpă a faptelor prevazute la alin. (1) și (2) se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă de la 40.000 lei (RON) la 70.000 lei (RON), iar a faptelor prevazute la alin. (3), cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 20.000 lei (RON) la 35.000 lei (RON).
(5). Dacă faptele prevazute la alin. (1)-(3) au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a unei persoane, au pus în pericol sănătatea ori integritatea corporală a unui număr mare de persoane sau au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
(6). Dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, otrăvirea în masă a populației, provocarea de epidemii sau o paguba importanta economiei naționale, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
(7). Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepsește.

Art. 94. - Restrângerea utilizării apei potabile pentru populație în folosul altor activități sau depășirea cantității de apă alocate, dacă are un caracter sistematic ori a produs o perturbare în activitatea unei unități de ocrotire socială sau a cauzat neajunsuri în alimentarea cu apă a populației, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani ori cu amendă de la 35.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON).

Art. 106. – Infracțiunile prevăzute de prezenta lege se constată de către organele abilitate, precum și de către personalul prevazut la art. 90, care înaintează actul de constatare la organul local de cercetare penală.

Pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist: Trebuie să se verifice ce acte de reglementare au fost emise și de către ce organ competent, iar dacă aceste acte de reglementare s-au emis (notificări, acord de mediu sau acord/aviz de gospodărire a apelor), organul emitent trebuie învinuit și acuzat de favorizarea infractorului pentru încălcare prevederilor legale, cu posibilitatea comiterii de infracțiuni grave la Legea mediului și Legea apelor de către cei care au solicitat și primit aceste acte de reglementare.

Mircea Vintilescu

Sărbătoarea ilegalismului în protecţia mediului din România

(ARTICOL REACTUALIZAT)
La data de 5 iunie s-a convenit pe plan internaţional să se sărbătorească ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MEDIULUI. La acest eveniment a subscris cum era şi normal și România.
Ca om care lucrez în acest domeniu de foarte mult timp, am încercat să desluşesc tainele acestui eveniment care dă ceva de lucru în mod festivist multor instituţii ale statului, ONG-urilor, diferiţilor oameni de bine din ţară şi de ce nu şi multor politicieni care doresc să se afirme în acest domeniu.
Prima problemă care se ridică este legată de întrebarea: asupra cărui mediu acordăm această atenţie sărbătorească? Pentru mediul academic, mediului cultural, mediului economic, mediului politic? Iar enumerările mai pot continua fără sfârșit.
Dacă ne-am lua după definiţia oficială dată în legislaţia românească (Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului): "mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului".
Eu unul, nu ştiu şi nici nu pot să-mi dau seama ce putem sărbători: ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale terrei?! Aerul?! Apa (şi care apă)?! Solul?! Subsolul cu gazele lui de șist?! Aspectele caracteristice ale peisajului?! Toate straturile atmosferice?! Toate materiile organice şi anorganice?! Fiinţele vii?! Sistemele naturale în interacţiune?! Unele valori materiale şi spirituale?! Calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului?! Cum nici un organism care s-a implicat în acest act sărbătoresc nu a făcut o precizare clară a ceea ce reprezintă motivul festivităţii, cred că poate vom sărbători toate straturile atmosferice, sau poate toate materiile organice, anorganice şi fiinţele vii, sau poate sistemele naturale în interacţiune … Pot să fiu însă foarte sigur că nu vom sărbători unele valori materiale şi spirituale, sau calitatea vieţii ori minunatele condiţii care ne influenţează bunăstarea şi sănătatea, căci exista riscul ca mulţi participanţi la această festivitate să-i ia cu "HUO" pe organizatorii autorităților statului.
Mai mult, Primăria generală a Bucureștiului, alături de numeroasele ONG-uri au profitat de acest eveniment ca să iasă din anonimat şi au adus iar în discuţie problema câinilor fără stăpân, a defrişărilor… şi multe alte probleme colaterale, care au amplificat formulele de festivism declarativ. Am adus în discuție această problemă a definiției mediului pentru a vedea cât de absurdă este, cât de neaplicabilă poate fi, dar mai ales pentru a vedea că valoarea ei juridică este chiar nulă. Însă mai nimeni nu se referă la adevăratele probleme disfuncționale privind protecţia mediului înconjurător din România, respectiv cum este organizată această activitate atât la nivel central cât și local, cum funcţionează aceste instituții şi ce performanţe au, cum se cheltuiesc banii de la bugetul de stat de către instituţiile abilitate ale statului sau de către alte organisme implicate în această problemă etc., în condiţiile în care noi, mai toţi contribuabilii, susţinem cu înverşunare că se manifestă serioase elemente de nechibzuiţă în acest domeniu, ba mai mult, aceste autorități dau undă verde producerii dezastrelor ecologice.
Poate că nu scriam aceste rânduri dacă nu aveam convingerea că şi în viitor se vor folosi aceleaşi forme organizatorice zgomotoase şi mai ales aceeaşi demagogie festivistă care se finalizează… CU NIMIC. În acest sens, ridic câteva probleme care încercă să lămurească cât de cât unele frământări şi preocupări ale mele.
În România nu se poate vorbi cu seriozitate despre PROTECŢIA MEDIULUI, iar cine încearcă să o facă, este cu adevărat iresponsabil! Susțin acest lucru pentru că în legea amintită nu există o definiţie oficială a protecţiei mediului, respectiv ce este aceasta, o activitate? Un deziderat? etc. Este surprinzător cum doamna fost ministru Sulfina Barbu a propus Parlamentului României spre adoptare o lege organică fără un domeniu bine definit, cum Parlamentul României a adoptat o asemenea lege, cum Instituţia Prezidenţială a promulgat-o. Iată că numai sub acest aspect cei sumar enumeraţi şi implicați în actul de legiferare și-au etalat pe deplin incompetenţa profesională, demonstrând cu prisosinţă că manifestă multă superficialitate şi neglijenţă în elaborarea legilor care ne reglementează toate activităţile pe care le desfăşurăm (Atenţie! Acest lucru se întâmplă la legi organice, căci la legile ordinare care derivă din legile organice neglijenţa şi superficialitatea este în floare, aceasta fiind și mai mare).
Mai mult, în această lege, nicăieri nu se specifică şi nici nu se recunoaşte că protecţia mediului în România reprezintă o activitate care trebuie desfăşurată în instituţii abilitate ale statului și care trebuie să-și asume întreaga responsabilitate a actului decizional. De fapt, dacă te uiţi cu atenţie în Cod CAEN (codul activităţilor din economia naţională) protecţia mediului în România nu este recunoscută oficial ca activitate. Păi, dacă nu se recunoaşte această activitate de către stat, se pune întrebarea cum de funcţionează Ministerul Mediului cu toate instituţiile subordonate? Apoi, cum şi pentru ce sunt plătiţi de către contribuabili salariaţii acestor instituţii? Ce fac ei la locul de muncă? Cum justifică cei doi miniștrii împreună cu toţi secretarii de stat şi directori numiţi numai pe criterii politice lefurile frumuşele pe care le iau şi mai ales pentru ce le iau, dacă în România această activitate nu este recunoscută oficial şi se desfăşoară în mod ilegal?!
Chiar pe aceşti oameni incompetenţi nu îi preocupă caracterul de legalitate sub care îşi desfăşoară activitatea?! Spun aceste lucruri întrucât nu am văzut până astăzi nici un fel de intenţie din partea acestor demnitari de a reglementa problema desfăşurării activităţii lor în domeniul protecţiei mediului înconjurător din România, cu toate că în Constituţia României se face vorbire de mai multe ori de "activitatea din domeniul protecţiei mediului". Sfidarea elementelor primare de legalitate sub care trebuie să se desfăşoare o activitate, demonstrează cu prisosinţă incompetenţa politicului din România, dar şi lipsa de preocupare a armatei de personal din toate instituţiile statului de a reglementa această problemă care vizează în primul rând legalitatea locului lor de muncă, dacă la binele comunităților umane nu se mai gândesc. Tot pe această linie a neglijenţei, a incompetenţei, a sfidării propriilor interese ale funcționarului public, dar care vizează interesul cetăţeanului contribuabil, se înscrie şi lipsa de preocupare de a oficializa meseria de specialist sau lucrător specializat în domeniul protecţiei mediului. Astfel, în Codul COR (codul ocupaţiilor din România) nu există nici o menţiune referitoare la profesia de specialist pe componenţi, subcomponenţi sau factori ai mediului înconjurător, sau pentru alte activităţi specifice acestui domeniu.
Iată că din acest motiv, în domeniul protecţiei mediului, întâlnești toți neaveniții sau analfabeții acestei meserii. Găseşti la compartimentul de biodiversitate, ingineri în tehnologia construcţiilor de maşini, la compartimentul reglementări, economişti, la compartimentul monitorizări, absolvenţi ai Conservatorului Ciprian Porumbescu - secţia flaut etc. Iar în conducerea instituţiilor sunt tot felul de indivizi care nu au nimic de-a face cu managementul, gestiunea şi problemele legate de protecţie a mediului înconjurător. Interesant este şi faptul că cetăţeanul de rând şi mai ales ONG-urile, nu sunt preocupate de aceste aspecte. Nu ştiu dacă cineva, grav bolnav cardiac, sau de diabet etc., ar încerca să se ducă să se trateze, plătind şi bani serioşi pe actul medical, la un potcovar. Cred că nu ar face aşa ceva nimeni, nici în ruptul capului. Dar iată că în domeniul protecţiei mediului, această activitate care se desfăşurată în instituţii abilitate ale statului, acest lucru este posibil! Astfel, toţi incompetenţii care nu au avut loc în meseria pentru care s-au pregătit inițial, au ajuns sub diferite formule neortodoxe, să lucreze pe funcţii cu răspunderi foarte importante în domeniul protecţiei mediului, loc de muncă unde îşi arată zilnic incompetența, nonperformanţa profesională și mai ales disprețul față de cetățen și comunitățile umane.
În acest domeniu de activitate, mai marii politicieni ai noştri au pornit de la lozinca: "la fotbal şi la mediu se pricepe toată lumea!!!" Inclusiv dânşii. Efectul se vede: nu se face nimic din ce ar trebui să se facă. Ne ocupăm cu PROGRAMUL RABLA ca activitate centrală și foarte actuală a Ministerului Mediului, în loc să facem activităţi de protecţie a mediului după toate regulile acestei meserii. Dar, din păcate, nu ai cu cine să faci aşa ceva, pentru că cei care mai ştiau câte ceva în acest domeniu au fost maziliţi pentru a face loc întregului lot de oameni aserviţi politic care au un singur merit: posedă ca urmă de la bască o singură circumvoluţiune pe creier, pe care o pun şi pe aceasta cu multă modestie în slujba protecţiei mediului înconjurător din România.
Dacă nu ştim ce este protecţia mediului înconjurător, nu avem recunoscută în România această activitate, implicăm oameni fără experienţă în domeniu (de la miniştri, secretari de stat, directori de departamente şi de agenţii, şefi de servicii şi lucrători pe domenii de importanţă capitală), pentru a gestiona această problemă recunoscută de legiuitor ca „obiectiv de interes public major”, este firesc ca în acest domeniu să domnească haosul, să nu ştim nici măcar acum ce sărbătorim, să nu avem un inventar al problemelor prioritare pe care să le discutăm, să gafăm atât în faţa experţilor europeni dar şi a cetăţeanului român contribuabil atât la bugetul acestor instituţii, cât şi la salariile acestor pseudoexperţi şi lucrători din domeniul protecţiei mediului înconjurător.

Pentru că tot este un moment aniversar, vreau să informez pe toţi cei care au unele preocupări în domeniul protecţiei mediului, că România, astăzi, este cel mai mare importator de poluare din Europa. Aşezarea geografică, relieful carpatic, Dunărea, dar şi mişcarea curenţior de aer din vest, est, sud şi nord spre arcul Carpaţilor, fac ca ţara noastră să primească pe calea aerului o gamă foarte largă de poluanţi toxici bine ascunşi în tot felul de combinaţii chimice, dar cu toxicitate mare, care precipită cu ajutorul ploilor pe întregul spaţiu românesc. Astfel din Europa Occidentală şi Centrală, pe calea aerului primim toată gama de poluanţi evacuaţi în atmosferă de toate ţările din aceste spaţii, poluanţii oprindu-se de regulă la rama vestică a Carpaţilor Orientali şi la rama nordică a Carpaţilor Meridionali.
Prin recentele programe internaţionale de monitoring de fond ale modului de dispersie a norului de cenuşă produs de erupţia vulcanului din Islanda, acest lucru a fost încă o dată demonstrat ca fiind real şi de marea actualitate. Din est, de la Ucraina şi nu numai, poluanţii de tot felul (inclusiv cei radioactivi) care au fost evacuaţi în mediul atmosferic, ajung până la rama estică a Carpaţilor Orientali, unde cea mai mare partea a lor se precipită, sedimentându-se. Din sudul Europei, dar şi din nordul Africii, poluanţii atmosferici ajung până la rama sudică a Carpaţilor Meridionali. Toţi aceşti poluanţi ajung pe sol prin intermediul ploilor care, generic, sunt definite drept "ploi acide". Dar ele sunt şi alcaline, afectând nu numai fertilitatea solurilor dar şi calitatea şi stabilitatea culturilor agricole, sau a întregului covor vegetal de care depinde starea de sănătate și nu în ultimul rând chiar viața noastră.
Aceşti poluanţi duc la scăderea constantă a producţiei agricole, ne îmbolnăvesc pădurile şi pajiştile, ne poluează apele, dar şi mai rău, ne afectează sănătatea, încet, fără ca să ne dăm sema. Aceşti poluanţi ne fac să cheltuim mai mult pentru fertilizarea solurilor depreciate, pentru ocrotirea sănătăţii noastre, cât şi pentru multe alte probleme pe care le-am identificat, sau pe care doar le bănuim. Aceşti poluanţi ne fac din zi în zi mai săraci şi mai vulnerabili şi chiar dependenţi de producţiile agricole ale altor ţări care obţin profituri uriaşe pe necazul nostru, dar care este produs cu bună știință chiar de ei.
Dunărea vine şi ea cu o gamă de poluanţi perverşi, incluşi în aşa-zisa categorie de oligoelemente (ca şi în cazul ploilor acide), afectând calitatea ecositemului acvatic pe tot cursul ei, al Deltei şi chiar a zonei litorale a Mării Negre. Tot ce consumăm din apa Dunării, de la apa de la robinet şi până la faimosul crap sau scrumbie de Dunăre, reprezintă produse afectate de aceşti poluanţi, generic cunoscuţi sub forma de oligoelemente, dar care sunt foarte toxici şi generatori de boli cancerigene, digestive etc.
Interesant este că pentru a afla de ce importăm gratuit acești poluanţi cu valenţe toxice, pe toţi cei care gestionează destinele ţării sau ale populaţiei acestei ţări nu-i interesează cu absolut nimic. Nu s-a investit nimic în monitoringul de fond al aerului ca să ştim de unde vin aceşti poluanţi, ce tipuri de poluanţi primim şi mai ales în ce cantităţi şi ce concentraţii. Investim în schimb în Programul Rabla, program cu care ne lăudăm zilnic la televizor.
Nu au fost informate instituţiile specializate ale statului pentru a face demersurile de rigoare în vederea stopării surselor de poluare transfrontaliere care ne aduc atâtea disfuncţionalităţi. Astfel, Ministerul de Externe se preocupă de voturile din străinătate pe cale electronică, însă nu încearcă să atenţioneze pe marii poluatori europeni de prejudiciile pe care ni le generează. CSAT este preocupat de rolul "destabilizator al presei" şi nici pe departe de măsurile de apărare pe care trebuie să le luăm asupra fenomenului de poluare transfrontalieră. Ministerul de Finanţe se milogeşte în genunchi de fiecare potenţială sursă externă de împrumut, dar nu aplică principiul european şi internaţional referitor la "poluatorul plăteşte". Nu am fost în stare nici măcar să atenţionăm Statele Membre ale UE cât ne datorează pe linia prejudiciilor de mediu create și înregistrate în România de poluarea transfrontalieră, dar ne căciulim în faţa FMI şi acceptăm fără să crâcnim toate condiţiile înrobitoare care ne sunt puse.
Ar fi o mare greşeală să se creadă că România este în totalitate victima altor state. NU! Noi suntem propria noastră victimă că am acceptat ca în fruntea principalelor instituţii ale statului, care au sarcina de a răspunde de integritatea teritorială, de sănătatea populaţiei, de avutul cetăţeanului, să punem sau să acceptăm oameni fără nici o expertiză în domeniu. Acceptăm partide politice care doresc să ajungă în parlament pe problematica protecţiei mediului, dar care nu au habar de această activitate! Acceptăm să sărbătorim evenimente cu rezonanţă internaţională a căror semnificaţie nu o cunoaştem (ziua mediului), care până astăzi ne-a adus și probabil că ne vor mai aduce destule disfuncţionalităţi, deprecieri ale mediului înconjurător şi numeroase prejudicii la nivelul sănătăţii, al avuţiei şi a bunăstării fiecăruia dintre noi.
Sărbătorim… culmea, ceea ce instituţiile statului nu recunosc în mod oficial: activitatea de protecţie a mediului înconjurător!!! Acceptăm ca acest lucru să se desfăşoare în acestă formulă de ilegalitate şi ne mândrim cu acest lucru. Din acest punct de vedere pot spune fără să greşesc că: "MARE ESTE GRĂDINA LUI DUMNEZEU ŞI DESTUL DE PLINĂ CU PROSTIA ROMÂNEASCĂ".
Sper ca la anul, pentru ziua de 5 iunie, să pot scrie un altfel de articol, în care cel puţin aceste probleme disfuncţionale şi succint enumerate să nu mai existe. Nu este vorba de un optimism exagerat. Mă bazez pe puterea de înţelegere şi de acţiune a cetăţeanului român care mai este şi european. Noi trebui să acţionăm conştient, în aşa fel încât să determinăm factorii responsabili să se conformeze legalităţii. Poate că la anul vom putea spune că nu o să ne mai concesionăm resursele naturale pentru a fi exploatate cu cele mai barbare și agresive tehnologii la adresa mediului și a sănătății populației. Pentru acest lucru spun: "DĂ-I DOAMNE ROMÂNULUI MINTEA CEA DE PE URMĂ ȘI CURAJUL DE A SE MANIFESTA CU PRILEJUL ACESTEI ZILE PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR GARANTATE DE CONSTITUȚIE, ATÂT ÎN FOLOSUL LOR, CÂT MAI ALES ÎN NUMELE COPIILOR LOR ȘI AL GENERAȚIILOR VIITOARE".
Mircea Vintilescu