Showing posts with label POLITICĂ. Show all posts
Showing posts with label POLITICĂ. Show all posts

Ce este orașul și pentru care motiv mulți vor să candideze pentru a deveni primari de urbe

În calitatea mea de dascăl universitar, la un seminar cu un grup de masteranzi am ridicat problema definirii cât mai corecte a unui termen pe care mulți dintre noi îl folosim curent, dar nu prea știm ce însemnă în mod concret. Am adresat o întrebare cursanților dacă cineva știe, ce este sau ce reprezintă cuvântul ORAȘ, iar dacă nu știe exact o definiție, măcar să încerce să-l definească așa cum el îl înțelege ca termen.

abstract-dandelion

Surprinzător pentru mine a fost că nimeni din cei peste 30 de cursanți nu s-a încumetat să ia cuvântul și să încerce să spună ceva în acest sens. La următorul seminar, un cursant s-a prezentat în fața colegilor lui, dar și a mea și a cerut să-i permit să dea niște definiții oficiale extrase din consultarea mai multor dicționare. Am dat undă verde acestei solicitări și iată ce a rezulta:

Sursa: ”Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a” dă următoare definiție:
ORAȘ. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe.

Sursa: ”Dicționar de sinonime”:
ORAȘ. Cetate, citadelă, urbe, târg, urbe.

Sursa: ”Noul dicționar explicativ al limbii române”
ORAȘ Localitate de mari dimensiuni, centru administrativ, industrial, comercial și cultural.

Fiind un seminar pe probleme de protecție a mediului înconjurător, care se desfășura și în sistem interactiv, am solicitat să analizăm conținutul fiecărei definiții și să încercăm să comentăm dacă acestea ne informează corect asupra semnificației acestui termen, mai ales că se apropie și alegerile locale unde mulți dintre noi vom fi puși în situația de a alege un edil care să administreze această unitate administrativ-teritorială.

Din discuțiile aprinse care au avut loc pe seama acestor definiții oficiale, s-au desprins următoarele concluzii:

• Orașul poate fi considerată o formă complexă de așezare omenească, dar nu se prezintă în ce poate consta complexitatea la care se face referire:
• Orașul poate avea dimensiuni variabile, sau numai dimensiuni mari, dar nu se specifică nimic la ce se referă aceste dimensiuni, respectiv în plan orizontal, adică la suprafață și cât de mare ar trebui să fie această suprafață a unei așezări omenești ca să devină oraș?
• Orașul are dotări industriale
• Orașul are funcții administrative, industriale, comerciale, politice și culturale

În urma acestor dezbateri s-a mai stabilit că lingviștii au uitat să menționeze că orașul este un spațiu locuit de om, deci că are și funcție rezidențială. Apoi s-a omis să se specifice că orașul este în totalitate creația (bună sau rea) a omului atât sub aspectul complexității lui, a dimensiunilor, dotărilor și funcțiilor pe care le poate avea.

Un cursant ceva mai îndrăzneț s-a ridicat fără a mai cere permisiunea mea de a se înscrie la cuvânt și s-a adresat colegilor astfel:

”Măi fraților, dacă noi nu știm exact până acum ce este și mai ales ce reprezintă orașul, noi cei care vrem să lucrăm în protecția mediului înconjurător și mai ales în protecția mediului urban, voi credeți că toți acești candidați care ne aburesc cu te miri ce promisiuni dacă îi vom alege ca primar, au habar de acest vid terminologic care ar trebui să le direcționeze această activitate de administratori ai unui spațiu urban? Dragi colegi, vă spun eu sincer că nu au habar de acest lucru, dar au în schimb un mare tupeu”

Din această intervenție spontană, dar perfect pertinentă s-au desprins două idei majore:

• Definiția orașului trebuie imediat refăcută și îmbunătățită, astfel ca ea să reflecte realitatea umanizării acestui spațiu.
• Dacă în mod oficial încă nu știm ce este și mai ales ce reprezintă orașul, cum își permit toți candidații la funcția de primar de urbe să ne vorbească și să ne promită că va face numai lucru bune pentru acest spațiu.

Ultima idee desprinsă, pur și simplu pe mine m-a cutremurat. Da, avem de-a face cu niște candidați INCONȘTIENȚI și mai ales IRESPONSABILI, dar care au un tupeu nemărginit, ei prezentându-se în fața noastră ca niște adevărați salvatori ai unei urbe, dar nu și al orășeanului, care vor face și vor drege ... dacă le dăm votul.

Mă întreb cum poți administra eficient ceva ce nu ști exact ce este sau ce reprezintă, sau ca să fiu mai clar cum poate cineva să piloteze un avion dacă nu știe nici măcar ce este avionul?

Pentru a-i feri de ridicol, poate că mulți candidați la funcția de primar vor reflecta foarte serios la această problemă și poate ajutați de stafurile lor de campanie vor reuși să dea o definiție cât mai cuprinzătoare asupra orașului, din care obligatoriu nu trebuie să lipsească omul, iar apoi să poată să-și reformuleze întreaga strategie a programului de campanie electorală conform modului lui simplist sau profesional de abordare a problematicilor orașului și ale orășenilor.

Cred că a venit timpul ca noi toți, în calitate de electorat responsabil va trebui să urmărim și mai ales să apreciem și în cunoștință de cauză să și votăm pe acel candidat care va ști cel mai bine să definească viitorul lui obiect de muncă, respectiv ce este și ce reprezintă orașul, care sunt problemele acute ale orașului de a satisface cerințele complexe ale orășeanului, dar mai ales cum va putea îmbunătăți atât calitatea mediului urban, dar mai ales a modului de viață, de sănătate, de bunăstare, de libertate și de cultură a populației care locuiește la oraș.

Acesta sper să fie testul suprem pe care urmează să-l dea în fața electoratului fiecare candidat la funcția de primar sau de consilieri ai unui oraș. Ce credeți că acest test va fi trecut în mod corect de acești candidați?

Mircea Vintilescu

Imaginea ridicolă a candidaților la aceste alegeri locale

Într-o intervenție pe care am avut-o anterior, am scris și am atras atenția că majoritatea candidaților la funcțiile de primari pentru orașe, cât și armata de consilieri care s-au înscris pe liste pentru aceste alegeri locale, nu au de unde să cunoască și să se informeze corect despre ce este, ce reprezintă și mai ales cum trebuie să funcționeze o așezare de tip urban, pentru că, până astăzi nu avem în lexicul nostru niște definiții corecte și mai ales oficiale referitoare la termenul de ORAȘ.

7

Tot la fel stau lucrurile și pentru numărul mare de candidați din mediul rural, unde cuvântul SAT, sau de localitate rurală nu are o definiție oficială care să ne lămurească asupra înțelesului corect al acestui termen.

Interesant este că majoritatea candidaților provin din rândul unor formațiuni politice cu mari pretenții și care au dat în nenumărate rânduri primari și consilieri locali care au administrat mai toate localitățile atât mediul rural, cât și mediul urban. Despre candidații independenți la aceste funcții, pot spune că reprezintă o minoritate care nici măcar nu poate fi luată în seamă.

În condițiile în care competitorii nu cunosc semnificația termenilor de ORAȘ și SAT, este firesc să te întrebi cum de au putut administra aceste așezări umane, dar mai ales cum le-a influențat dezvoltarea lor în perioada celor 26 de ani scurși de la evenimentele din anul 1989 și până astăzi.

O concluzie foarte reală despre performanța activității lor de administratori ai zonelor urbane și rurale, se poate trage de fiecare dintre noi, fără a face eforturi de analiză prea mari, respectiv putem atribui calificative de la PROST, SPRE FOARTE PROST ȘI CHIAR CRIMINAL.

Realitatea pe care o trăiește populația din toate așezările umane este foarte clară, populația o duce din ce în ce mai greu și într-o sărăcie lucie de la un ciclu electoral la altul. Starea de sănătate a locuitorilor de la orașe și sate devine din ce în ce mai precară datorită sărăciei introdusă și dezvoltată chiar de către edili a acestor așezări. Toate zonele de intravilan se dezvoltă haotic, ele fiind expuse unor nenumărate riscuri pentru locuitorii acestora care plătesc nemeritat costul dezmățului administrativ.

Dotările edilitare din fiecare localitate în parte sunt la pământ și/sau nefuncționale, serviciile publice sunt tot mai deficiente, serviciile sanitare sunt la mila lui Dumnezeu, protecția cetățeanului devine o bună glumă de bancuri cu Bulă, copiii noștri se îmbolnăvesc pe capete datorită indiferenței celor cărora noi le-am încredințat răspunderea administrativă și enumerarea poate continua, dar mă opresc pentru că nu intenționez să ne crească tensiunea peste limita suportabilului.

Te întrebi firesc, cum de a fost posibil să ajungem în această stare jalnică. Răspunsul îl putem găsi tot în sfera politicului. Nici un partid politic care se respectă nu investește nimic în formarea, instruirea și educarea unor cadre competente care să se implice conștient în administrare a localităților. Ca să ascundă această carență de funcționare a partidului, se utilizează frecvent motivațiile: ESTE OM CU NOTORIETATE, sau ESTE UN BUN GOSPODAR.

În realitate, la nivelul fiecărui mare partid politic, candidații sunt selectați pe bază de licitație publică, respectiv cine dă mai mai mulți bani pentru partid ăla este propus să candideze. Poate să fie o lichea sadea sau interlop, dacă are bani de dat partidului, atunci ajunge ori primar, ori consilier, funcție de cât este dispus să cotizeze fiecare candidat în parte.

Se ajunge la forma ridicolă că pot candida la aceste funcții și pușcăriașii sau pușcăriabilii, căci partidele politice sunt interesate să facă bani de pe urma candidaților, dar în nici o formă nu sunt interesate să facă performanță administrativă.

Ajungem astfel în situația ca noul ”ales” să încerce să-și scoată repede banii investiți și atunci ”alesul, împreună cu aleșii” se apucă de furat ca în codru și nu îi mai interesează nimic de soarta localității și mai ales a cetățeanului care i-a votat. Hoția și corupția merge așa de departe încât nici nu mai au jenă, o fac pe față, în ochii lumii, iar când sunt prinși și anchetați o dau pe răzbunare politică și nici nu vor să recunoască că au jefuit cetățeanul și localitatea. Dacă sunt prinși cu mâța în sac, atunci se dau bolnavi de moarte și cer milă și îndurare de la procurori și judecători.

Încercam în articolul anterior ”NU ȘTIM CE ESTE ORAȘUL, DAR MULȚI VOR SĂ CANDIDEZE PENTRU A DEVENI PRIMARI DE URBE” să fac o comparație între modul de manifestare al unui primar sau consilier neinstruit și un pilot de avion care a reușit să-și ia brevetul de zbor fără a parcurge însă formele de inițiere necesare. Spuneam despre acel pilot că el măcar nici nu știe ce este un avion, la ce se folosește el, și mai ales nimic despre modul cum funcționează acesta. Dar totuși, prin forma de imbecilitate pe care o manifestă, aidoma cu a primarilor noștri, acest pseudo-pilot se încumetă să se urce la manșa avionului și iată cam ce poate rezulta:

• Varianta a I-a. Aflat în fața aparaturii de bord se inhibă și nu are nici știința de carte cu experiența necesară și nici curajul necesar de a atinge și pune în funcțiune aparatura de zbor. Totuși, pentru că salariul de pilot, ca de altfel și salariul de primar, este foarte atrăgător, nu se dă jos de la comandă și tine ca un bou avionul pe loc. Uite așa el îmbătrânește, ajunge la pensie, avionul ruginește și pasagerii sunt cei păgubiți pentru că au plătit niște servicii de care nu vor putea beneficia niciodată (cum este cazul și multor primari ai Bucureștiului care au procedat în acest fel, de la Crin Halaicu la Viorel Lis și mulți alți primari de sectoare, de orașe și municipii, cât și de localități rurale).
• Varianta a II-a. Dacă din greșeală sau dintr-un entuziasm inconștient atinge niște manșe, avionul se pune în mișcare, dar lipsa de cunoștințe nu îi permite să-l și ridice de la sol și avionul eșuează ieșind de pe pistă, fapt care aduce avarii majore aeronavei, iar pasagerii suferă accidentări grave, sau unii chiar pot să și moară (așa este cazul primarilor de teapa lui Videanu, Băsescu etc.).
• Varianta a III-a. Dacă dintr-o pură nimereală acest pilot neinstruit reușea să ridice aparatul de zbor de la sol, el nu-l mai poate controla și în mod sigur contribuie la prăbușire lui. În urma acestui dezastru, toți pasagerii mor, inclusiv pilotul, iar de avion nici nu se mai pune problema, pentru că este transformat în niște resturi carbonizate. Similar acestui dezastru putem asocia actul de administrare al Bucureștiului de către fostul primar Sorin Oprescu, apoi al altor municipii ca Iașul, Constanța etc. precum și al numeroaselor localități rurale aduse în pragul falimentului de actualii edili.

Pe scurt, iată ce ne paște dacă mai acceptăm diletanții să se implice în actul administrativ al localităților din România, iată ce nenorociri ne pot aduce acești candidați iresponsabili, inconștienți și fără nici un fel de educație în domeniu, de frică și respect față de cetățean, dar mai ales față de Dumnezeu. Acești neoameni fără de conștiință, au însă un tupeu nemărginit, ne cred idioți, speră să ne cumpere conștiința și mai ales viitorul cu te miri ce fleacuri, pentru că ei ne cred pe noi naivi și mai ales fără educația civică necesară pentru a înțelege semnificația voltului.

Dacă ne dorim cu adevărat un alt fel de trai, dacă vrem să stăm cu fruntea sus în fața copiilor și a nepoților noștri, trebuie ca să ne implicăm cu toți, să participăm activ la toate mitingurile electorale și să-i chestionăm pe toți candidații mai ceva ca la anchetele de la DNA. Nu trebuie să fim miloși, indiferenți sau îngăduitori cu nici un candidat, pentru că de modul cum vom ști să alegem depinde viitorul nostru și al localității în care trăim și sper că toți dorim să trăim din ce în ce mai bine.

Așa să ne ajute Dumnezeu, să ne dea mintea necesară pentru a deveni CETĂȚENI LUCIZI ȘI MAI ALES RESPONSABILI.

Mircea Vintilescu

Consecinţele tragice la nonperformanţa politică

Când legislația unei țări și mai ales politicile promovate de formațiunile politice aflate la guvernare nu sunt călăuzite a fi puse în folosul cetățeanului pentru asigurarea și dezvoltarea dreptului lui la viață, la sănătate la bunăstare și libertate, societatea respectivă intră într-un proces de regres, atrăgând după sine o dinamică acută a SĂRĂCIEI INDIVIDUALE ȘI COLECTIVE care se poate manifesta și în progresie geometrică.

La noi în țară, gradul de sărăcie al populației este cam cel mai ridicat comparativ cu toate țările Uniunii Europene. Ba mai mult, deținem cel mai mare procent al populației care se zbate zilnic pentru a supraviețui, ea aflându-se cu mult sub gradul de sărăcie sau de suportabilitate a calvarului existențial. Cifrele statistice ne arată că peste 35% din populația totală a țării se plasează sub pragul critic de sărăcie, adică nu se poate întreține din ceea ce statul român îi oferă, fie ca locuri de muncă, ca salarii, pensii, ajutoare sociale etc. iar raportat la întreaga populație a țării, peste 65% din cetățenii acestei țări este afectată de fenomenul de sărăcie.

SĂRĂCIA individuală și/sau colectivă poate fi definită prin lipsa mijloacelor materiale necesare existenței, a mizeriei existențiale, a penuriei și privațiunii, a neputinței, nevoință, și boli incurabile, iar sărăcia lucie definește o sărăcie totală în toate planurile existențiale ale individului sau colectivității de indivizi.

Dar spre deosebire de acest înțeles larg al termenului de sărăcie, această stare indusă unor indivizi sau unor colectivități largi de oameni, duce la modificări comportamentale radicale care au ca element final DEZUMANIZAREA INDIVIDULUI sau LA REGRESUL SOCIETĂȚII ȘI AL CIVILIZAȚIEI PREEXISTENTE.

Din nefericire, o bună parte a populației României manifestă o tendință clară de intrare pe spirala unui comportament al DEZUMANIZĂRII atât în plan material, cât și spiritual, cauza fiind generată de gradul diferit al sărăciei pe care îl suportă fiecare individ în parte, fiecare familie și chiar fiecare colectivitate umană mică sau mare. Acest proces al dezumanizării individului se vede nu numai la o bună parte a populației României, dar și la comportamentul tuturor populațiilor aflate astăzi în migrație prin zona Europei Centrale și Occidentale.

Trecerea de la un comportament civilizat specific mileniului III al societății umane, la un comportament de tip animalic, antisocial care afectează la nivel de grup sistemul de gândire al individului, de atitudine, de inteligență, de spirit și credințe, de instabilitate comportamentală etc., reprezintă primele forme ale declanșării procesului de DEZUMANIZARE atât pentru indivizii ajunși în pragul sărăciei și al disperării existențiale, cât și al grupurilor de indivizi sau al colectivităților umane care suportă aceste fenomene atipice vremurilor pe care le trăim.

Procesul de dezumanizare care afectează chiar și pentru scurt timp individul, nu se sfârșește atunci când lui i se oferă noi condiții existențiale mult mai bune și mai sigure comparativ cu cele avute anterior. Acest proces lasă urme adânci în psihicul uman, are efect remanent și este vizibil atât la individul afectat direct, cât și la cel afectat indirect, conducând la modificări comportamentale a unui spectru larg social pe termen lung, care din nefericire blochează elementele de dinamică socială spre progres și bunăstare.

În concluzie, putem spune fără a greși cu nimic, că nonperformanța actului politic de guvernare manifestat fie prin necunoașterea realităților sociale, a analfabetismului politic și managerial, al corupție și hoției, la care se mai pot adăuga și multe alte deficiențe, atrage nu numai sărăcia societății respective, dar cel mai grav lucru, atrage INDUCEREA LA NIVELUL INDIVIDULUI A UNOR COMPORTAMENTE DE TIP PRIMITIV, TRIBAL SAU CHIAR ANIMALIC care ne opresc din evoluția firească a speciei umane și ne DEZUMANIZEAZĂ.

Iată că nu întâmplător trebuie ca fiecare membru al societății civile să înțeleagă bine acest fenomen, să se mobilizeze cu toate resursele sale fizice, intelectuale și spirituale pentru a promova în viitor numai politicieni competenți, concomitent cu eliminarea fără pic de milă a acelora care pot genera asemenea perturbații comportamentale atât la nivel de individ, cât și la nivel de comunități umane.

Dacă dorim să aspirăm spre acel tip de om care să-și justifice o prezență onorabilă manifestată printr-un grad superior de civilizație în acest mileniu III, atunci suntem obligați să abandonăm acest comportament indiferent și să ne implicăm responsabil în asigurarea unui mers normal al societății. Nici o întârziere comportamentală în acest domeniu nu poate fi justificată, pentru că rezultatul neimplicării noastre în corectarea bunului mers al societății duce atât la DEZUMANIZAREA INDIVIDULUI, cât mai ales la REGRES SOCIAL ȘI ÎN FINAL LA DEZUMANIZAREA ȘI DEZINTEGRAREA UNEI ȚĂRI ÎNTREGI.

Mircea Vintilescu

O primă mare gafă care îmi dă serios de gândit

Astăzi, 21 noiembrie 2014 am avut parte de o zi festivă, în care Curtea Constituțională a României a confirmat rezultatul alegerilor prezidenţiale, aducând la cunoştinţa întregii ţări şi înmânându-i candidatului Klaus Iohannis Hotărârea acestei instituţii cu privire la validarea şi confirmarea rezultatului acestor alegeri, respectiv că Domnul Klaus Iohannis este Preşedintele României.

mandala 01

Sala de şedință a acestei respectabile instituţii fundamentale a statului român a fost plină, participații la această solemnitate fiind constituiţi din trei grupuri principale, respectiv înalţi magistrați membrii ai Curţii Constituţionale în calitate de gazde, Domnul Klaus Iohannis în calitate de Preşedinte nou ales al României şi amfitrion al acestei festivităţii, însoţit de toţi fruntaşii Partidului Național Liberal, cât şi de Preşedintele în exerciţiu, Domnul Traian Băsescu însoţit de principalii reprezentanţi ai instituţiei prezidenţiale.

Surprinzător pentru mine a fost să constat că din alaiul de personalităţi care l-au însoțit pe Domnul Klaus Iohannis la această festivitate făceau parte numeroşi politicieni de mare rang, dar care au probleme serioase cu justiţia, asupra cărora presa, preluând din comunicatele DNA, cât şi din alte surse, au menţionat că sunt implicaţi în acte foarte grave de corupţie. Ca aceşti oameni să se simtă într-o siguranţă confortabilă pe termen scurt şi mediu, acestui alai i s-a alăturat şi un distins avocat care are bune rezultate în apărarea în faţa justiţiei a marilor corupţi ai României.

Mă întreb de ce a fost necesar ca personalul de înalţi magistraţi şi mai ales publicul SĂ VADĂ ACEASTĂ COMPONENŢĂ TOTAL NEFERICITĂ A ALAIULUI ÎNSOŢITOR al noului Preşedinte al ţării chiar în sala de şedinţe a acestei instituţii sacre pentru statul român, respectiv al Curţii Constituţionale? Vor aceşti demnitari să ne avertizeze că de acum în colo, pentru că ei sunt în preajma Preşedintelui, sunt persoane intangibile în faţa justiţiei române? Ce rol a avut prezenţa acestui distins avocat în acest alai alături de Preşedintele Iohannis? Vrea dânsul prin această nouă postură să intimideze şi mai ales să influenţeze poziţia şi eventual decizia magistraţilor când se implică în apărarea inculpaţilor în slujba cărora se pune?

Iată numai câteva întrebări care îmi dau serios de gândit. Dacă lucrurile stau aşa cum gândesc acum, mă întreb: OARE EU AM VOTAT CUMVA GREŞIT? Dar nu vreau să exagerez cu aceste concluzii pripite şi vreau să cred că lucrurile nu vor sta chiar aşa, pentru că vorbim de LUCRUL BINE FĂCUT şi mai ales de O ROMÂNIE A NORMALITĂŢII.

mandala 02

Cred că a venit timpul să separăm apele. Nimeni nu îi poate interzice unui eminent avocat să-şi facă meseria, dar cred că nu este corect şi legal ca să pună politica şi imaginea de politician fruntaş în slujba meseriei de avocat. Trebuie să se aleagă clar între aceste două vocaţii, ori una ori alta. Împletirea celor două activităţi pot duce direct la compromiterea celui care le desfăşoară, cât şi indirect, a personalităţilor aflate în preajma dânsului.

Mai cred că este necesar ca noul preşedinte să fie foarte riguros în selecţia acelor personalităţi care doresc să fie mai mereu în preajma dânsului, pentru că o vorbă din bătrâni spune foarte sugestiv: ”Spune-mi cu cine te asociezi, ca să-ţi spun cine eşti”.

Aş fi foarte bucuros dacă aceste mesaje vor fi luate în serios pentru că întregul popor, dar şi personalităţi marcante din afara ţării au mari aşteptări de la noua conducere a ţării, iar imaginea conducătorului contează enorm. Vreau să cred că această întâmplare nefericită poate fi catalogată în zicala: A GREŞI E OMENESC, DAR A PERSEVERA E DIABOLIC ŞI COMPROMIŢĂTOR.

Mircea Vintilescu

O nouă semnificaţie a alegerilor noastre prezidenţiale

Mai avem puțin de așteptat până când instituția autorizată a statului se va pronunța asupra celui ce a fost desemnat de majoritatea electorilor ca alesul legitim al poporului român, în funcția de Președinte al României, respectiv asupra lui Klaus Iohannis.

Noul președinte este un cetățean român, etnic german și adeptul unui cult religios minoritar în România, adică evanghelist. Pare surprinzător pentru mulți oameni neavizați cum de s-a putut ca poporul român să facă o asemenea alegere, în detrimentul promovării unor indivizi care numai ei se credeau a fi români sadea.

Venirea lui Iohannis pe cea mai înaltă funcție din România arată, dacă mai era necesar să se demonstreze acest lucru, că românii sunt poate cea mai tolerantă nație europeană de pe acest continent. Acest lucru mai arată că nimeni în România nu a fost împiedicat chiar minoritar fiind ca să se poată afirma multidimensional în acest spațiu carpato-dunăreano-pontic.

Iată cum un cetățean care face parte dintr-un grup etnic minoritar foarte restrâns comparativ cu maghiarii sau cu țiganii care trăiesc în România, care a declarat oficial că nu este ortodox, că face parte dintr-o minoritate religioasă nesemnificativă sub aspect numeric, comparativ cu ale culte minoritare din țară, dar care a demonstrat că are o educație civică temeinică, a convins pe mulți alegători că poate fi un cetățean și conducător de nădejde al României, iar românii l-au crezut și i-au acordat toată încrederea.

Această opțiune a majorității românești trebuie să asigure foarte multe răspunsuri și explicații tuturor popoarelor europene și nu numai. Se pune întrebarea cum vor explica politicienii etnici maghiari din România care se plâng pe la toate ușile și înaltele porți că ei nu se pot afirma în țara de adopție România? Ce drepturi le sunt îngrădite lor dacă au partide bine consolidate pe criterii pur etnice care au stat la guvernarea țării mai tot timpul în ultimii 25 de ani? Sunt reale afirmațiile lor că numai prin separare vor reuși să-și păstreze apartenența la limba maternă, la religie și cultură?

Cred că și cel mai naționalist european va răspunde astăzi că maghiarii au mințit și că vor să provoace astfel numai haos în Europa Răsăriteană. În loc să se preocupe de bunul mers și de dezvoltarea zonelor în care maghiarii se cred majoritari, ei au promovat politici și atitudini arhaice de tip segregaționist și șovin. Cu toate că se laudă că au politicieni bine educați care au și participat la această campanie electorală alături de Klaus Iohannis, ei nu au reușit nici măcar să obțină votul de la toți etnicii maghiari. Și totuși ei vor o regionalizare a țării pe criterii etnice.

Sub această mască a șovinismului, acești pseudo reprezentanți ai etniei maghiare vor să-și ascundă neputința înțelegerii culturii europene, a eșecului politicilor separatismului, a inculturii politice și mai ales a lipsei de maturitate asupra conceptului modern care stă la baza Uniunii Europene: DIVERSITATE PRIN UNITATE.

Același lucru se poate spune și despre etnia țigănească din România. Pe majoritatea conducătorilor etniei țigănești nu îi preocupă modul cum trebuie să se integreze în cadrul civilizației românești, ci ei se bat pe împărțirea funcțiilor de pseudo împărați sau de pseudo regi pe un teritoriu lipsit de regate și imperii. Dacă această lipsă de educație transpusă într-un comic grețos este scuzabilă pentru mai marii reprezentanților țiganilor din România, la nivelul populației maghiare și mai ales la nivelul conducătorilor și/sau a reprezentanților partidelor politice maghiare este mai greu sau total de neînțeles.

Iată că prin aceste alegeri, România și mai ales românii dau întregii Europe o soluție izbăvitoare și de succes față de curentul arhaic al regionalizării pe criterii etnice care se manifestă în multe țări. România, alături de SUA a demonstrat că NU REGIONALIZAREA, SEPARATISMUL ETNIC SAU SEGREGAȚIONIST reprezintă soluția dezvoltării civilizației umane, CI ASIGURAREA EGALITĂȚII ÎN DREPTURI A TUTUROR CETĂȚENILOR indiferent de etnie, religie, culoare sau sex, poate fi calea spre progres și bunăstare.

Românii prin noul lor ales Iohannis, au demonstrat foarte clar și mai ales convingător că ÎN SOCIETATEA MODERNĂ CONTEAZĂ CETĂȚEANUL DE BUNĂ CALITATE, EDUCAT ȘI SINCER, nu etnia sau religia acestuia. Valoarea cetățeanului trebuie să reprezinte unicul criteriu de selecție la nivelul tuturor comunităților umane, iar alte noi paleative legate de apartenența politică sau bogăția, reprezintă tot aceleași reziduuri care trebuiesc aruncate la coșul de gunoi al istoriei.

Această țară mult hulită de occidentali, marginalizată de orientali și batjocorita chiar de către unii români, a dat o frumoasă lecție întregii lumi moderne, arătând clar că nu forța politică a partidului, nu demagogia, xenofobia sau naționalismul pot fi criteriile moderne de selecție a conducătorilor sau argumente pentru reconfigurare a hărții politice a lumii, ci VALOAREA CETĂȚEANULUI, SINCERITATEA CREZURILOR LUI POLITICE, EDUCAȚIA DE CARE DĂ DOVADĂ ȘI MAI ALES DRAGOSTEA FAȚĂ DE COMUNITĂȚILE UMANE PE CARE VREA SĂ LE REPREZINTE.

Dacă sloganul american legat de mândria afișată permanent față de apartenența la statul SUA a făcut înconjurul lumii, astăzi pot spune și eu că am pentru ce să fiu mândru, da sunt mândru că România a demonstrat că are un tineret mult mai bine educat ca în anul 1989, că românii au înțeles mult mai bine comparativ cu alte popoare care se pretind că sunt exponentul civilizației occidentale, că progresul Europei și al lumii în general, nu stă în promovarea unor structuri arhaice sau medievale de organizare statală, CI ÎN CETĂȚENII BINE EDUCAȚI ȘI LIPSIȚI DE COMPLEXE care vor să promoveze cu adevărat adevăratele valori ale comunităților creștine și nu numai, valori care astăzi au pentru mulți conducători doar un echivalent pur declarativ.

BRAVO ROMÂNIA, BRAVO POPOR ROMÂN!

Mircea Vintilescu

Oare cine ne umileşte şi cine fură cetăţeanul de rând?

Ieri am asistat la o dezbatere publică între Președintele țării și Premierul Guvernului României care m-a pus serios pe gânduri. Pe scurt subiectul dezbătut avea următoarea tematică:

• Președintele a ieșit public și a comentat că cele două nominalizări făcute de Premier privind nominalizările celor doi miniștrii la cultură și buget sunt total neinspirate, argumentând cu date destul de convingătoare că persoanele respective nu au nici calificarea și nici experiența necesară pentru ocuparea acestor înalte funcții în Guvernul României;
• Premierul a ieșit și el public și a replicat că nu va schimba nimic din cele două nominalizări propuse, pentru că Guvernul își asumă întreaga responsabilitate pentru cele două propuneri făcute.

Surprinzător pentru mine este faptul că Premierul în loc să se consulte cu Președintele pentru cele două nominalizări propuse, preferă să dea răspunsuri prin intermediul posturilor de televiziune cu privire la intențiile acțiunilor sale viitoare. Iată că cele două instituții funcționează pe principiul ”stat în stat”, adică în afara prevederilor constituționale.

Mai trist este faptul că la afirmațiile făcute de Președinte privind lipsa de profesionalism al celor doi viitori miniștrii care vor fi plătiți din banul public, adică din taxele și impozitele pretinse de la cetățeanul de rând, Premierul nu a adus nici un argument consistent, ci a susținut doar că Guvernul, deci nu Dânsul, își asumă întreaga răspundere pentru cele două nominalizări făcute.

Despre ce răspundere este vorba nu mai vreau să detaliez, căci am văzut că nimeni dintre toți demnitarii neperformanți (și sunt foarte mulți), nu răspund cu nimic, nici în fața legii, nici în fața Parlamentului și nici în fața propriului partid politic, ei motivând că dacă nu mai sunt preferați la viitoarele alegeri, așa și-au ispășit păcatele care împovărează viitorul țării pe foarte mulți ani. Halal asumare de răspundere și mai ales hala evaluare de performanță!

Domnul Premier trebuie să știe că are datoria de a răspunde limpede și clar în fața cetățeanului, căci acesta din urmă îl plătește. Dacă vrea să facă experimente cu numiri pe funcții pentru a satisface cerințele camarilei politice, de ce nu oblică U.D.M.R.-ul și P.S.D.-ul să-i plătească aceste partide din propriile lor fonduri pe acești oameni care nu au nimic de-a face cu viitoarele lor funcții și atunci totul se lămurește. De ce trebuie ca cetățeanul să suporte efectele riscurilor unor eventuale eșecuri în politica de management al celor două ministere? Iată o întrebare pe care trebuie să ne-o punem toți cetățenii acestei țări.

Reamintesc tuturor politicienilor că lipsa de performanță în privința tuturor politicilor promovate de actuala clasă politică nu o plătesc adevărații vinovați, ci numai noi, adică toți cetățenii de rând ai acestei țări. Ba mai mult, toți politicienii care au dus țara de râpă, în loc să fie schimbați și trași la răspundere, chiar au fost promovați pe noi funcții de către formațiunile politice din arcul de guvernare. S-au mai făcut experimente cu numiri ale unor demnitari care nu au nimic de-a face cu problematica ministerială de la care primesc lefuri și alte venituri deosebit de mari, dar care nu fac decât rău României.

Cred că trebuie să spunem răspicat că Doamna Rovana Plumb (fost ministru al mediului), Doina Pană (actual ministru al apelor și pădurilor), A. Korody (actual ministru al mediului) sunt direct răspunzători de pagubele înregistrate în urma inundațiilor din această vară și ei nu fac nimic, dar mai rău, nici nu răspund cu nimic în fața cetățenilor care suferă amarnic de pe urma lipsei lor de performanță.

Văd că toate politicile promovate de către toată clasa politică se axează pe strict pe ambiții personale care au ca scop principal furtul și înjosirea cetățeanului. Păi așa nu se poate continua, căci văd cu stupoare că Dumneavoastră veniți din alte timpuri cam de mult apuse care nu vă mai prefigurează nici un viitor.

Cu ce drept se fac asemenea experimente, pe banii cui și mai ales cum vă asumați efectiv responsabilitatea asupra acestor decizii total eronate pe care le luați mereu? Iată o întrebare la care în mod sigur nu o să dați nici un răspuns, dar la care Societatea Civilă din România va trebui cât mai curând să răspundă într-un fel sau altul.

Mircea Vintilescu

Trebuie să ne mândrim cu idioţii noştri conducători – Partea a I-a

Sfârșit de iulie cu inundații catastrofale în zona subcarpatică a Olteniei și a Munteniei. Începutul lunii august ne va găsi cu propagarea dezastrului hidrologic și în zonele de câmpie ale celor două regiuni, dar mult mai important este că am demarat neoficial campania electorală pentru alegerile prezidențiale. Nouă tuturor, nu ne pasă că nu mai avem drumuri, case, recolte, animale prin ogradă, bunurile de toate zilele etc., ne pasă că avem ce alege cam din belșugul de candidați pe noul președinte al țării.

Cauzele dezastrului generat de aceste inundații REPREZINTĂ NOTA DE PLATĂ A INDIFERENȚEI NOASTRE față de modul cum politicienii noștri au înțeles să administreze tot teritoriul țării. Platon spunea cu mai bine de un mileniu în urmă: ”UNA DIN PEDEPSELE PENTRU REFUZUL DE A PARTICIPA LA VIAȚA POLITICĂ ȘI A COMUNITĂȚII ÎN CARE TRĂIEȘTI ESTE ACEEA CĂ VEI AJUNGE SĂ FI CONDUS DE INFERIORII TĂI.” Iată un adevăr pe care poporul român îl trăiește și mai rău îl și plătește din plin astăzi.

Unii dintre cititor ar putea să mă creadă puțin cam sărit încercând să politizez acest dezastru. Ei vor argumenta că aceste precipitați așa de abundente, cum mai spun unii, chiar istorice, venite cu furie din cer, care au generat aceste inundații, nu au nimic a face cu decizia politică. Total fals și mai ales neadevărat.

În primul rând trebuie spus că autoritățile profită de naivitatea populație și mint cu nerușinare spunând că avem de-a face cu fenomene meteorologice nemaivăzute sau istorice. Vreau să vă informez că în aceste zone, începând cu anul 1550 și până astăzi, atât cronicile vechi, cât și măsurătorile pluviometrice ceva mai recente au evidențiat că de-a lungul timpului s-au produs în aceste zone precipitații (ploi) mult mai abundente pe metru pătrat într-un interval de 24 de ore față de cele produse recent. Iată câteva valori: 302 mm cu probabilitatea 0,5% în anul 1779 și 274 mm cu probabilitatea 0,75% în anul 1558, ploi care au produs revărsări minore de apă din râuri.

Apoi 246 mm cu probabilitatea 1,0% în anul 1837 și 169 mm cu probabilitatea 3% în anul 1668, dar care au produs revărsări importante de ape din râuri, fără a genera însă pagube materiale însemnate. Din anul 1940 și până în anul 2005 s-au mai produs 139 mm (cu probabilitatea 5%) și 121 mm (cu probabilitatea 7,5%), dar care au produs revărsări semnificative de apă din râuri și numeroase pagube materiale cu valori foarte importante.

inundatii romania 2014

Precipitațiile căzute în aceste ultime zile se situează însă sub probabilitatea de calcul de 10% (respectiv sub 100 mm în 24 de ore și metru pătrat) și iată că au produs un mare dezastru. Întrebarea care se pune este de ce niște ploi cu intensitate mult mai mică față de cele produse în perioadele anterioare au generat fenomene hidrologice dezastruoase?

Răspunsul este simplu, am modificat în mod brutal și total nerațional modul de utilizare al terenului din zonele montane și deluroase, mai ales prin practicare unor defrișări ale pădurilor până la nivelul de ras. Copacii aveau rolul de a reține cam ¼ din cantitatea de precipitații pe tot coronamentul arboricol, litiera de sub pădure (stratul de frunze moarte și resturile de crengi) rețineau și ele în jur de 1/6 din apa care ajungea pe sol, încetinind astfel coeficientul de scurgere al apelor de pe versanți spre albiile râurilor colectoare. Așa se explică și de ce timpul de concentrare al maximului undei de viitură era mult mai mare, dând posibilitatea comunităților umane să ia măsuri de protecție.

inundatii-romania-2014

Dispariția pădurilor a generat și intensificarea eroziunii versanților, dispărând stratul de litieră și favorizând dezvoltarea organismelor torențiale, concomitent cu intensificarea fragmentării reliefului și al alunecărilor de teren. În aceste condiții debitul de sedimente care ajunge de pe versanți în râurile afluente și colectoare a crescut de la un an la altul, contribuind semnificativ la colmatarea albiilor, respectiv la scăderea capacității lor de transport a apei.

Astăzi albiile râurilor din zonele deluroase și de câmpie au profilul transversal umplut cu sedimente (colmatat) într-o proporție mai mare de 50 % comparativ cu situația de la începutul anului 1950. Totodată lățimea albiilor s-a mărit considerabil, astfel că eroziunile de mal s-au dezvoltat foarte mult în detrimentul terenului agricol din zonele de luncă.

Toate persoanele care sunt victimele acestor inundații de la sfârșitul lui iulie, sau care au suferit prejudicii majore în bunuri, trebuie ”să le mulțumească politicienilor, autorităților publice locale și centrale” care au permis producerea defrișărilor în masă a pădurilor existente în zonele de deal și de munte. Dar nu trebuie să ocolim și indiferența sau neimplicarea manifestată de fiecare cetățean în parte asupra modului cum autoritățile au decis să gestioneze spațiile de intravilan al acestor localități afectate de inundații.

Iată adevărata valoare a notei de plată pe care Platon o invoca. Este inadmisibil să fi indiferent asupra modului total necorespunzător cum sunt întreținute și exploatate lucrările hidrotehnice de pe râurile care s-au revărsat, respectiv digurile, barajele, microhidrocentralele etc. Toate au fost lăsate de izbeliște. Mai mult, Guvernul prin noua rectificare de buget propusă a mai tăiat circa 25 milioane de lei de la investițiile care trebuiau să se realizeze în semestrul doi al acestui an tocmai pentru apărarea împotriva inundațiilor, iar noi tăcem. Costul acestei indiferențe îl vedem în urletele de disperare ale sinistraților, al oamenilor rămași fără adăpost sau fără nici un bun material personal.

Pe fondul acesta al lipsei de profesionalism al celor care ne conduc, al indiferenței totale al populației, situația dezastrelor cauzate de inundații se va accentua și mai mult în viitorul apropiat. Astfel, actualele sedimente cărate de râuri în urma acestor viituri vor accentua gradul de colmatare al albiilor atât la nivelul râurilor afluente, cât și la nivelul râurilor colectoare din zonele de deal și de câmpie. Vom ajunge ca în curând, la la ploi de mică intensitate, respectiv de 25 mm în 24 de ore și pe metru pătrat, să suportăm inundații mult mai violente.

Prețul acestei indiferențe totale nu îl plătesc numai cei care vor suporta direct prejudiciile generate de inundații, ci întreaga populație a țării, căci nu vom putea avea școli, spitale, drumuri moderne pentru că va trebui ca de la bugetul de stat să alocăm sume considerabile de bani pentru ajutorarea sinistraților. Dacă mai adăugăm că la aceste costuri se vor mai asocia și cheltuielile fără rost propuse în sistem pompieristic de toți ageamii în gospodărirea apelor, de hoția banilor publici care se practică în acest domeniu, atunci pe fruntea noastră va fi pecetluit calificativul de CETĂȚENI IRESPONSABILI.

Iată ce ne poate aștepta în viitorul cel mai apropiat dacă nu vom înțelege așa cum trebuie această maximă a lui Platon și zău că este păcat.

Mircea Vintilescu

Cum ne conservăm dezastrul – cu multă indiferenţă

Alegerile europarlamentare au trecut şi politicienii noştri au tras cele mai bune concluzii: TREBUIE GĂSITE CELE MAI BUNE METODE PENTRU CONSERVAREA DEZASTRULUI ROMÂNILOR ŞI AL ROMÂNIE. Cred că este singurul lucru care preocupă major pe aceşti neoameni din zilele noastre..

O primă metodă folosită este ABUREALA POPULAŢIEI. Iată că în loc să se preocupe de găsirea acelor căi de a scote ţara din sărăcia cruntă în care se zbate, ei se preocupă de îndobitocirea populaţiei cu probleme doctrinare, cu realizarea de alianţe şi fuziuni, care să dea consistenţă mai mare furturilor realizate de aşa-zisele partide de stânga sau de dreapta. În mintea acestor pseudo-politicieni se conturează acum un gând şi mai sălbatic: DACĂ POLARIZĂM POLITICUL ÎN DOI POLI ”SERIOŞI” DE STÂNGA SAU DE DREAPTA, ALTERNATIVA LA HOŢIA BANULUI PUBLIC SE VA REALIZA FĂRĂ NICI O PROBLEMĂ.

Îmi amintesc că la finele anului 1989 eram singura ţară din fostul lagăr socialist care NU AVEA NICI UN FEL DE DATORIE EXTERNĂ, BA MAI MULT, ERAM SINGURA ŢARĂ SOCIALISTĂ CARE AVEA DE ÎNCASAT SUME IMPRESIONANTE DIN ACTIVITATEA DE COMEŢȚ EXTERIOR. Mai aveam o industrie şi o agricultură care a produs suficient de mult pentru a achita datoriile de război sau datoriile făcute pentru dezvoltarea sau industrializarea ţării. Totodată aveam planuri măreţe de electrificare integrală a transportului feroviar, de construcţie de autostrăzi etc.

După anul 1990 partidele politice de dreapta sau de stânga, în cea mai bună alternanţă la hoţie şi jaf au făcut în 24 de ani praf toată România, au pauperizat toată populaţia şi se gândesc foarte serios cum pot vinde totul, INCLUSIV VIITORUL.

Beneficiind de INDIFERENŢA CETĂŢEANULUI, toţi politicienii au făcut numai pe căi necurate averi fabuloase, unii au ajuns chiar în topul milionarilor lumii. Atât partidele de dreapta cât şi cele de stânga s-au luptat din răsputeri în acest interval de timp pentru a jefui în folosul lor tot ce se poate fura, astfel că astăzi România se află, datorită politicilor promovate de ei, pe ultimul loc în mai toate domeniile în rândul ţărilor care fac parte din Uniunea Europeană.

Credeam că după aceste alegeri liderii de drepta sau de stânga vor analiza cu maximă responsabilitate cum trebuie REDRESATĂ ROMÂNIA PENTRU A INTRODUCE PROGRESUL ŞI BUNĂSTAREA, PENTRU ERADICAREA SĂRĂCIEI, PENTRU PROTEJAREA ACESTUI TERITORIU ÎMPOTRIVA FENOMENELOR DISTRUCTIVE GENERATE DE SCHIMBĂRILE CLIMATICE etc., etc.

Nici vorbă de aşa ceva, toţi se gândesc numai cum să procedeze pentru a pune mâna pe puterea absolută ca să trăiască numai din hoţie şi jaf. Născocesc combinaţii politice care să le aducă procente în plus la viitoarele alegeri, dar nu se gândesc ce legi trebuie să dezvolte şi să promoveze pentru a face ceea ce trebuie, adică să genereze prosperitate şi bunăstare populaţiei care ar trebui să-i voteze.

Greşeala monumentală a cetăţeanului român este că SE RESEMNEAZĂ, nu vrea să se implice cu nimic pentru a schimba radical acest curs al DEZMĂŢULUI POLITIC. Mulţi cetăţeni scârbiţi de incultura politică promovată de toţi demnitarii, au crezut că ABSENTEISMUL DE LA URNE îi va scuza CĂ NU AU CU CINE VOTA, dar viața a demonstrat că şi în lipsa a peste 67% din electorat, jaful politic al ţării nu este cu nimic influenţat în diminuarea lui.

Two monkies

Alţii au crezut că prin autoanularea buletinului de vot vor da un semnal clar CĂ NU AU CU CINE VOTA, dar şi aşa, viaţa a demonstrat că măreţele idealuri ale politicienilor români de a se îmbogăţi numai prin jaf şi prin hoţie nu pot fi oprite. Ba mai mult, acum încearcă să valorifice în folosul lor aceste comportamente nefireşti ale cetăţeanului spunând sus şi tare că ASTA ESTE VOINŢA POPORULUI.

Eu nu pot înțelege cum cea mai mare parte a populaţiei educate a României acceptă un asemenea comportament al întregii clasei politice, care se foloseşte de mase pentru a distruge definitiv această ţară şi mai ales de a oprima la sânge pe fiecare cetăţean în parte. Oare nu mai avem noi cetăţenii acestei ţări nimic de spus în legătură cu soarta noastră şi a ţării în general? Chiar vrem să fim spectatorii acestui comportament al dezmăţului şi dezastrului politic?

În loc să ne unim forțele ca să gândim cum putem face faţă acestor nenorociri la care până astăzi suntem simpli spectatori, noi încercăm să intrăm în jocul murdar al politicienilor şi să ne polarizăm şi noi în adepţi ai doctrinelor de stânga sau de dreapta. Păi de doctrine are nevoie România astăzi când natura se răzbună cu furie pe dezmăţul făcut asupra fondului silvic, pe proasta organizare administrativă şi politică a fiecărei localităţi şi judeţ în parte? Chiar nu putem să înţelegem că la îndemnul puterilor străine asupra justiţiei, vizualizăm cu toţii, zilnic, cum absolut toţi demnitarii ţării de dreapta şi de stânga sunt arestaţi pentru hoţiile săvârşite?

Dacă această boală a indiferenţei faţă de noi înşine ne-a contaminat în aşa măsură că nu mai suntem în stare să reacţionăm, eu spun că nu avem nici o scuză în faţa copiilor sau a nepoţilor noştri de a continua cu un asemenea comportament. Trebuie să conştientizăm că STĂ ÎN PUTEREA FIECĂRUI CETĂŢEAN VIITORUL LUI ŞI AL URMAŞILOR LUI, iar implicarea lui în a redresa această situaţie dezastroasă în care ne aflăm este ABSOLUT NECESARĂ.

Trebuie mai mult ca ori când să demonstrăm noi, SOCIETATEA CIVILĂ că nu polarizarea doctrinară în stânga sau dreapta reprezintă calea de a ieşi din acest mare necaz în care ne aflăm, CI O NOUA GÂNDIRE ŞI ABORDARE ASUPRA MODULUI CUM PUTEM SĂ NE AUTOPROTEJĂM, CUM PUTEM READUCE PROGRESUL ŞI PROSPERITATEA ÎN ROMÂNIA. Invit pe această cale pe fiecare cetăţean să îşi rezerve timpul necesar pentru a înţelege că numai PRIN IMPLICAREA LUI CONŞTIENTĂ ŞI RESPONSABILĂ, PRIN UNITATE ŞI ATITUDINE CIVICĂ mai putem schimba lucrurile în bine în ROMÂNIA.

Circul la care asistăm astăzi cu POLARIZAREA CIOLANULUI nu ne foloseşte la nimic, iar antidotul îl poate reprezenta numai CETĂŢEANUL EDUCAT care trebuie să se implice pentru a nu lăsa această corabie care se numeşte România în bătaia valurilor, respectiv la discreţia anarhismului politic promovat prin doctrine declarative şi fără conţinut.

Mircea Vintilescu

Ce înseamnă să fii un nimeni în Europa

S-au încheiat şi alegerile europarlamentare din România. Am văzut multe figuri de politicieni care au ţinut să transmită NIMIC pentru cum doresc ei să ne reprezinte în Parlamentul Europei. Acesta este cel mai TRIST lucru.

Cred că aceşti oameni politici, cărora li s-a alăturat şi un independent, lucru de apreciat, aşadar spunea că aceşti politicieni care se consideră apţi de a ne reprezenta interesele în marea Uniune de state ale Europei NU AU HABAR PE CE LUME TRĂIESC ŞI MAI ALES PENTRU CE TRĂIESC.

020

Când nu transmiţi nimic concret alegătorilor, pentru ce doreşti să mergi în cel mai înalt for politic al Europei? Înseamnă că nu cunoşti nimic din problemele grave care afectează România şi nici nu intuieşti nimic din tot ceea ce se prefigurează ca dificil în viitorul apropiat la nivelul continentului nostru.

Cred că toţi aceşti curajoşi TEMBELI, care prin ruleta norocului au ajuns europarlamentari, au lucrat probabil cu flacăra violetă şi au reuşit să imbecilizeze întreaga naţie, pentru că altă explicaţie a voturilor primite de ei, eu nu am.

Nu s-a vorbit nimic despre problemele grave cu care se confruntă România sub aspectul natalităţii, educaţiei, ocrotirii sănătăţii, politicilor fiscale şi financiare, drepturilor omului, protecţiei mediului înconjurător, siguranţei funcţionării statale şi nici nu a existat vreo dezbatere cu privire la modul de integrare al tinerilor în viaţa economică a ţării.

Nu am auzit nimic din gura celor care ne-au reprezentat până acum în Parlamentul Europei despre problemele dificile de acest gen care există sau se prefigurează la nivel european şi mai ales nu s-a prezentat nimic despre soluţiile pe care vor încerca să le propună.

Am auzit în schimb numai aberaţii şi multe, multe TÂMPENII din gura unor oameni care se cred politicieni. Pentru mine aceşti oameni aleşi, dar şi nealeşi, reprezintă cel mai bun produs rezidual al politicii româneşti din zilele noastre.

Mă aşteptam ca măcar cu ocazia alegerilor parlamentare la nivel european să aud că cineva este preocupat de un nou mod de pregătire a teritoriului european şi în speţă al României, ca să putem minimaliza efectele distructive ale schimbărilor climatice. Dar şi pentru acest domeniu se vede că nu avem oameni pregătiţi de nici un fel.

Din toată această campanie a rezultat că POLITICIENII NOŞTRI HABAR NU AU PENTRU CE ŞI PENTRU CINE FAC POLITICĂ. Cred că nici nu cunosc această problemă, dar ca nişte inconştienţi se implică foarte activ în NIMIC. Mă întreb pentru ce merge această armată de 32 de IMBECILI la Bruxelles? Ce vor aceşti NIMENI să facă pentru România? Când România nu are nimic de spus în Parlamentul European, pot să cred că România nu mai există?

Scriu aceste rânduri sub formă rezumativă, numai cu gândul la populaţia tânără a acestei ţări şi încerc prin aceasta să evidenţiez ce înseamnă lipsa de preocupare a tineretului şi mai ales a populaţiei mature de a se implica responsabil într-un nou mod de a face politică în România.

Iată unde duce indiferenţa, lipsa de educaţie civică, lipsa comunicării corecte între cetăţeni: TOATE CONDUC LA PROMOVAREA NONVALORILOR ŞI LA CONDAMNAREA NOASTRĂ LA SĂRĂCIE ŞI LA SUFERINŢĂ.

Fiecare cetăţean ar trebui să se întrebe foarte serios aşa: DACĂ NOI ROMÂNII NU MAI AVEM NIMIC DE SPUS ÎN EUROPA, CE MAI CĂUTĂM ÎN ACEASTĂ UNIUNE? POATE CĂ TOŢI O DUCEM AŞA DE BINE ÎNCÂT NU MAI PUTEM VIZUALIZA ŞI CONŞTIENTIZA MIZERIA ÎN CARE TRĂIM. Dar cum lucrurile nu stau aşa, îmi permit să spun răspicat: TREZIŢI-VĂ ROMÂNI! NU SE POATE CONTINUA AŞA. CU INDIFERENŢĂ, LENE, INCULTURĂ ŞI MAI ALES CU INDOLENŢA UNUI CETĂŢEAN NEEDUCAT! O SĂ AJUNGEM MAI RĂU CA UCRAINA.

Mircea Vintilescu

Exploatarea gazelor de şist şi protecţia mediului geologic şi hidrogeologic

Pe data de 7 februarie 2014 ora 17.00 va așteptăm la Spațiul platformă de pe Calea Moșilor nr. 62-68, etajul 1 (anexa MNAC, în clădirea cu expoziția foto a lui Koudelka) la prezentare și dezbatere: ”Exploatarea gazelor de șist și protecția mediului geologic și hidrogeologic”, dezbatere care se va face în sistem interactiv.

Programul dezbaterilor este următorul:

  • cum se realizează un foraj vertical normal pentru exploatarea gazelor naturale și ce impact are el asupra mediului geologic și hidrogeologic;
  • cum se propune realizarea forajelor pentru exploatarea gazelor de șist și ce impact negativ au ele asupra mediului geologic și al resurselor de ape subterane;
  • ce riscuri pot implica acceptarea noilor tehnologii pentru exploatarea gazelor de șist la nivelul comunitățile umane din zonele apropiate acestor viitoare exploatări cu referire directă la evenimentele din zona Izvoarele, și la eventualele riscuri la care trebuie să se aștepte populația din zonele Costinești, Vama Veche și Pungești;
  • ce tipuri de infracțiuni au comis autoritățile publice centrale și locale din domeniul apelor și mediului, cât și autoritățile administrației publice locale permițând exploatarea gazelor de șist raportat la restricțiile pe care cele două legi le prevăd privitor la protecția mediului geologic și hidrogeologic.

Accesul publicului interesat este liber.

Astăzi 7 februarie 2014 începând cu ora 17.00 va așteptăm la Spațiul platformă de pe Calea Moșilor nr. 62-68, etajul 1 (anexa MNAC, în clădirea cu expoziția foto a lui Koudelka) la prezentare și dezbatere: ”Exploatarea gazelor de șist și protecția mediului geologic și hidrogeologic”, dezbatere care se va face în sistem interactiv.

Programul dezbaterilor este următorul:

  • cum se realizează un foraj vertical normal pentru exploatarea gazelor naturale și ce impact are el asupra mediului geologic și hidrogeologic;
  • cum se propune realizarea forajelor pentru exploatarea gazelor de șist și ce impact negativ pot avea ele asupra mediului geologic și al resurselor de ape subterane;
  • ce riscuri pot implica acceptarea noilor tehnologii pentru exploatarea gazelor de șist la nivelul comunitățile umane din zonele apropiate acestor viitoare exploatări, cu referire directă la evenimentele din zona Izvoarele, și la eventualele riscuri la care trebuie să se aștepte populația din zonele Costinești, Vama Veche și Pungești și de ce nu din toată România;
  • ce tipuri de infracțiuni au comis autoritățile publice centrale/locale din domeniul protecției apelor și mediului, cât și autoritățile administrațiilor publice locale acceptând exploatarea gazelor de șist în raza teritoriului lor administrativ, raportat la restricțiile pe care cele două legi le impun privitor la protecția mediului geologic și hidrogeologic.

Invităm pe această cale pe toți activiștii/voluntarii care sunt interesați de soarta populației și a zonelor în care se propun lucrări de explorare și/au exploatare a gazelor de șist pentru a participa la această expunere organizată în sistem interactiv.

Accesul publicului interesat este liber.

Mircea Vintilescu

Obligaţii ale autorităţilor privind gazele de şist

CE OBLIGAȚII AU AUTORITĂŢILE DIN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI PENTRU REGLEMENTAREA EXPLOATĂRII GAZELOR DE ŞIST ŞI CE POATE FACE SOCIETATEA CIVILĂ

În foarte multe domenii avem legi organice și ordinare care încearcă să reglementeze unele activități pe care omul sau comunitățile umane încearcă să le desfășoare fără a genera disfuncții asupra mediului înconjurător sau la nivelul colectivităților omenești și nu numai. Avem legi mai bune sau mai puțin bune, dar din păcate nu reușim să le punem în practică nu din motive obiective ci din motive subiective, ceea ce impune o implicare a societății civile nu numai pentru a analiza performanța autorităților din domeniu, ci pentru a cere respectarea și mai ales utilizarea corectă a acestor instrumente legislative.

Pentru exemplificare am să redau câteva elemente mai importante prevăzute de legislația în domeniul mediului înconjurător în domeniul reglementării exploatării gazelor de șist. Iată ce prevede această lege într-o formulă rezumativă:

LEGEA NR. 265 DIN 09 IULIE 2006
PENTRU APROBAREA ORDONANȚEI DE URGENȚĂ NR. 195 DIN 22 DECEMBRIE 2005 PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI

Forma sintetică la data 27 ianuarie 2014. Acest act a fost creat utilizând tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi tehnologia Acte Sintetice sunt mărci înregistrate ale Wolters Kluwer.

Art. 1. - (1). Obiectul prezentei Legi îl constituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecția mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor și elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă.

Art. 3. - Principiile și elementele strategice ce stau la baza prezentei Legi sunt:
a) principiul integrării cerintelor de mediu în celelalte politici sectoriale;
b) principiul precauției în luarea deciziei;
c) principiul acțiunii preventive;
d) principiul reținerii poluanților la sursa;
e) principiul "poluatorul plătește";
f) principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h) informarea și participarea publicului la luarea deciziilor, precum și accesul la justitie în probleme de mediu;

Art. 4. - Modalitățile de implementare a principiilor și a elementelor strategice sunt:
• adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerințelor politicii de mediu;
• corelarea planificării de amenajare a teritoriului și urbanism cu cea de mediu;
• evaluarea impactului asupra mediului în faza inițială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;
• introducerea și utilizarea pârghiilor și instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
• rezolvarea, pe niveluri de competență, a problemelor de mediu, în funcție de amploarea acestora;
• promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene și internaționale în domeniu;
• menținerea și ameliorarea calității mediului;
• reabilitarea zonelor afectate de poluare;
• educarea și conștientizarea publicului, precum și participarea acestuia în procesul de elaborare și aplicare a deciziilor privind mediul;
• înlăturarea cu prioritate a poluanților care periclitează nemijlocit și grav sănătatea oamenilor.

Art. 5. - Statul recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, garantând în acest scop:
• accesul la informația privind mediul, cu respectarea condițiilor de confidențialitate prevăzute de legislația în vigoare;
a) dreptul de asociere în organizații pentru protecția mediului
b) dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii și legislației de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor și programelor;
c) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizațiilor pentru protecția mediului, autorităților administrative și/sau judecătorești, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;
d) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Art. 6. - (1). Protecția mediului constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice si juridice.

Art. 8. - (1). Autoritățile competente pentru protecția mediului, cu excepția Gărzii Naționale de Mediu și a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare și emit, după caz, acte de reglementare, în condițiile legii.

Art. 11. - (1). Solicitarea și obținerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activităților existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.

Art. 12. - (1). Desfășurarea activităților existente precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației/autorizației integrate de mediu.

Art. 14. - (2). Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului.

(4). Titularul activității are obligația de a informa autoritățile publice teritoriale competente pentru protecția mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanți reglementați, precum și cu privire la accidente sau pericole de accidente.

Art. 17. - (1). În situația în care se decide revizuirea actelor de reglementare, autoritatea competentă poate solicita refacerea raportului de mediu, a raportului privind impactul asupra mediului sau a bilanțului de mediu, după caz.

(3). Acordul de mediu, autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu se suspendă de catre autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor. Suspendarea se mentine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfășurarea proiectului sau a activității este interzisă.

Art. 20. - (1). Autoritatea competentă pentru protecția mediului, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activități specifice și accesul la justiție, în conformitate cu prevederile Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.

(3). Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare, potrivit legislației în vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative specifice.

(6). Organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului au drept la acțiune în justiție în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecția mediului.

Art. 58. - Persoanele fizice și juridice au următoarele obligații în domeniul protecției apelor:
• să nu deverseze în apele de suprafață, subterane și maritime ape uzate, fecaloid menajere, substanțe petroliere, substanțe prioritare/prioritar periculoase;
• să nu arunce și să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor și în zonele umede și de coastă deșeuri de orice fel și să nu introduca în ape substante explozive, tensiune electrica, narcotice, substante prioritare/prioritar periculoase.

Art. 64. - Persoanele fizice și juridice au următoarele obligații în domeniu protecției atmosferei:
a) să respecte reglementările privind protecția atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reținere și neutralizare a poluanților atmosferici;

Art. 65. - Protecția solului, a subsolului și a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare și amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toți deținătorii, cu orice titlu.

Art. 67. - Controlul respectării reglementărilor legale privind protecția, conservarea, amenajarea și folosirea judicioasă a solului, a subsolului și a ecosistemelor terestre se organizează și se exercită de autoritățile competente pentru protecția mediului, precum și, după caz, de alte autorități ale administrației publice competente, potrivit dispozitiilor legale.

Art. 68. - Deținătorii de terenuri, cu orice titlu, precum și orice persoană fizică sau juridică care desfășoara o activitate pe un teren, fără a avea un titlu juridic, au urmatoarele obligatii:
a) să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calității mediului geologic;
• să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcționarea sau existența obiectivelor cu risc pentru sănătatea populației și mediu;

Art. 94. - (1). Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop:
• solicită și obtin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei Legi și a legislației subsecvente;
• suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură urmările produse de acesta, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plătește";
• asigură sisteme proprii de supraveghere a instalațiilor și proceselor tehnologice și pentru automonitorizarea emisiilor poluante;
• asigură evidența rezultatelor și raportează autorității competente pentru protecția mediului rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;

(2). Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele solului și subsolului au următoarele obligații:
• să efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate;
• să anunțe autoritățile pentru protecția mediului sau, după caz, celelalte autorități competente, potrivit legii, despre orice situații accidentale care pun în pericol mediul și să acționeze pentru refacerea acestuia.

Art. 95. - (1). Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralității autorilor, răspunderea este solidară.
(2). În mod excepțional, răspunderea poate fi și subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate și habitatelor naturale, conform reglementărilor specifice.

CAPITOLUL XV: Sancțiuni

Art. 96. - (1). Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea urmatoarelor prevederi legale:

1. obligațiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare și de a raporta autorității publice teritoriale de protecție a mediului rezultatele automonitorizării și/sau alte date solicitate, precum și accidentele și incidentele care pot conduce la pericole de accidente;

Pentru zona Izvoarele și pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist: Trebuie să se verifice existența tipurilor de sisteme de automonitorizare și ce informații au fost sau vor fi raportate autorităților pentru protecția mediului (mai ales pentru evidențierea microseismelor și a poluanțialor introduși în mediu);

2. obligațiile persoanelor juridice de a ține evidența strictă a substanțelor și preparatelor periculoase și de a furniza informațiile și datele cerute de autoritatea competentă pentru protecția mediului;

Pentru zona Izvoarele și pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist:

Trebuie să se verifice ce tipuri de substanțe periculoase se utilizează și ce descrieri au cerut autoritățile asupra riscului pe care acestea îl au asupra populației și mediului

3. obligația proprietarilor și deținătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a preveni, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calității mediului geologic;

Pentru zona Izvoarele și pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist:

Trebuie să se verifice ce au făcut sau ce vor face concret în acest domeniu

(2). Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
• obligația autorităților administrației publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de funcționarea sau existența obiectivelor cu risc pentru mediu și sănătatea populației;

Pentru zona Izvoarele și pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist:

Trebuie să se verifice cum au făcut concret autoritățile publice locale aceste informări ale publicului și pe baza căror materiale oficiale
• obligațiile persoanelor fizice și juridice de a furniza și/sau utiliza informații corecte pentru elaborarea evaluarilor de mediu, evaluarilor impactului asupra mediului, a bilanțurilor de mediu și a rapoartelor de amplasament;

Pentru zona Izvoarele și pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist:

Trebuie să se verifice în memoriile tehnice și în rapoartele de mediu corectitudine informațiilor furnizate, constatându-se nu numai că există dezinformări, dar că se practică cu intenție omisiuni referitoare la unele activități și date informaționale

27. obligațiile persoanelor fizice și juridice, care prospectează, explorează sau exploatează resursele naturale, de a remedia zonele în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate;

Pentru zona Izvoarele și pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist:

Trebuie să se verifice în ce mod s-a făcut sau sunt prevăzute a se realiza remedierile în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost sau vor fi afectate și dacă pentru aceste măsuri au fost prevăzute și cerute a se demonstra existența fondurilor necesare

(3). Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
• obligația titularului de a notifica autoritatea competentă pentru protecția mediului când intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare sau cu privire la orice modificare a condițiilor care au stat la baza emiterii acestora, înainte de realizarea modificării
• obligațiile persoanelor fizice și juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu și de a înlătura urmările produse de acesta, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plateste".

Pentru zona Izvoarele

Trebuie să se verifice în ce mod s-au făcut aceste notificări, ce prejudicii au fost constatate de către autoritatea de mediu și în ce fel au fost ele atribuite făptașului

15. obligația persoanelor fizice și juridice să nu deverseze în apele de suprafață sau subterane ape uzate, substante petroliere sau periculoase, ape care conțin substanțe periculoase.

Pentru zona Izvoarele și pentru zonele în care s-au emis acte de reglementare pentru trecerea la explorarea gazelor de șist: Trebuie să se verifice la nivelul autorităților de reglementare cum a fost posibil să se emită acorduri și/sau autorizații pentru activități la care titularul proiectului precizează că va deversa în subteran substanțe periculoase, activitate care constituie contravenție.

Art. 98. - (2). Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON) următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală: prezentarea, în lucrările privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilanțului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii și informații false;

(5). În situația în care infracțiunile au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui numar mare de persoane, au avut vreuna dintre urmările prevăzute în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naționale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

(6). Tentativa se pedepsește.

Mircea Vintilescu

Un jurământ politic

Un vechi proverb care sună și a legământ, născut din spiritul revoluționar al unui luptător ce se dorea a fi lider, suna cam așa:

”Dacă mă implic și lupt pentru binele vostru – URMAȚI-MĂ!
Dacă voi fi omorât pentru că lupt pentru așa ceva – RĂZBUNAȚI-MĂ!
Iar dacă voi trăda sau mă voi răzgândi – OMORÂȚI-MĂ!”.

În politica noastră românească mulți s-au implicat și au avut și chiar mai au veleități de lideri sau de fruntași ai partidelor care vin cu multă nonșalanță în fața cetățenilor să ceară votul pentru a ocupa înalta funcție de DEMNITAR. Ei se adresează alegătorilor cu mult entuziasm promițând vrute și nevrute, se angajează să facă și să dreagă ce alții nu au făcut și puteau să facă. Dar în momentul în care ajung să-și atingă scopul, adică să fie aleși, întorc repede foaia și fac taman invers.

Cam așa au procedat toți liderii politici de până astăzi, inclusiv cei din USL, cu toate că au jurat chiar și cu mâna pe Biblie și pe Constituția României, lucru care îi dezonorează total.

Pentru ca electoratul să nu mai aibă parte de aceste minciuni sau promisiuni fără acoperire, propun ca acest proverb să constituie pentru toți cei care ne cer votul, să devină JURĂMÂNTUL-LEGĂMÂNT FAȚĂ DE ELECTORAT.

Mircea Vintilescu

Ce-am avut şi ce-am pierdut…

Încă o dovadă privitoare la cu se ocupă politicienii români şi în fapt de ce fac ei politica (nici vorbă pentru ţară sau popor). Încă o dovadă că economia este de jaf, nu de piaţă. O parte pozitivă este că totuşi, pe ici pe colo, mai sunt instituţii ale statului care-şi fac treaba... Dar vai, vine a treia putere în stat şi nu ia în considerare dovezile pe care le aduc instituţiile statului.

Recent. sindicatul a iniţiat un proces pentru un al 13-lea salariu prevăzut în Legea nr. 330/2009, dar abrogată de Legea nr. 284/2010. S-a intervenit cu procedura aia în interesul legii să nu se mai judece. La fel s-a întamplat cu tăierea a 25%!?!?. La fel s-a intamplat cu nişte sporuri prevăzute în Legea nr. 188/1999 pentru funcţionarii publici (măcar aici unii au apucat să ia ceva înapoi). Numai la aceste retrocedări (care deja nu înteleg de ce nu se dau şi urmaşilor lui Ştefan cel Mare, ai lui Mircea cel Bătrân, ce să mai zicem de Decebal) a treia putere a statului nu mai intervine în ienteresul legii.

Deci economia de piaţă este în favoarea şmenarilor, statul de drept nu numai că este strâmb, s-a chircit total. Politica se face pentru mafioţi nu pentru popor. Democraţia este stabilită de Barosso, Merkel şi de functionăraşul din SUA. Rezervele şi bogăţiile subterane ale Statului (cică ale poporului conform Constituţiei) se dau aprope pe gratis. Poporul suveran devine din ce în ce mai sărac (eventual iobag şi sclav). Minciuna este o virtute prin care o campanie electorală nu are farmec. Mişcările de stradă, fie ale sindicatelor, fie a societăţii civile cică, sunt finanţate, dar nu creşte PIB-ul deloc cu atâtea finanţări. Avem cel mai mare export ca valoare absolută din istoria Romanie, dar din salariul minim deabia se plăteşte întreţinerea. Avem şi cel mai mare PIB din istoria României cu doar 5 milioane de angajaţi oficiali (nu peste 10 milioane) dar cu cel mai mic salariu din UE. Proprietate este garantată de Stat, dar sunt din ce în ce mai mulţi pe stradă şi fără casă. Avem libertatea să călătorim în UE cu buletinul, dar românii nu-şi mai fac concediul nici măcar un weekend în "grădinile Carpaţilor". Avem libertatea de exprimare şi noi şi mass media, dar nu mai sunt urechi să asculte. Avem două guverne (cel oficial şi cel din umbra închisorilor) dar nu mai suntem guvernaţi. Avem preşedinte ales de popor, demis de acelaşi popor, însă nu ştim pe cine slujeşte. Vrem independenţa energetică dar nu mai avem independenţa României. Avem drepturi care se prescriu (alocaţia copiilor), avem sistemul de pensii pe principiul contributivităţii dar nu-ţi ia nimeni în calcul decât contribuţia din salariul permanent. Băieţii deştepţi înseamnă cu totul altceva decât ştiam. Avem demnitari (şi functionari publici) care depun jurământ pentru ţară şi properitatea ei, dar se îmbogăţesc individual. Avem şi o salarizare unitară, dar omul cu facultate dintr-o instituţie are salariul mai mic decât omul fără facultate dintr-o altă instituţie. Avem din ce în ce mai mulţi oameni cu diplome, dar cu salariul de muncitori necalificaţi. Avem tratate internaţionale angajate pe care trebuie să le respectăm, dar nu se respectă partea cu vânzarea patrimoniului şi proprietăţii statului (vezi Acordul cu FMI, BM & CE, dar şi altele). Avem 20 miliarde de euro datorii, dar nu a răsărit nici măcar un nou palat al poporului, ce să mai vorbim de locuri de muncă, dar nu avem "curioşi" care să afle pe ce s-au dus banii (mai ales cei de la BNR). Aoleu… uitam esenţialul: avem şi Banca Naţională a României care nu este a României, ca să nu mai zic că avem şi cea mai mare rezervă valutară a României din istoria ţării, care nu mai înţelege nimeni a cui este, si încă zeci de atâtea şi atâtea câte avem, dar nu avem....

Măi fraţilor, eu cred că a venit timpul să schimbăm măcar Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (dacă altceva nu suntem în stare să schimbăm) !?!?!?!?!

Mircea Ionescu

Neguţătorul de indulgenţe al lui Gigi Becali

Cuvântul indulgenţă din latină indulgentia însemna la originea lui favoare. În dreptul roman şi în Vechiul Testament din Biblia Vulgata (Isaia 61:1) cuvântul era folosit pentru a exprima eliberarea de la o pedeapsă. În limbajul teologic, acelaşi cuvânt poate semnifica mila lui Dumnezeu. Dar sensul adevărat al cuvântului indulgenţă, aşa cum a fost tratat de-a lungul timpului şi mai ales de Biserică, reprezintă de fapt o iertare temporară pe care o primeşte cineva pentru că a păcătuit, dar căruia, cu ajutorul acestei indulgenţe, i se iartă vina. Printre sinonimele indulgenţei în antichitate, se numără cuvinte precum pax, remission, donation, condonatio.

În Biserica timpurie, începând cu secolul al III-lea, autorităţile ecleziastice au permis ca un confesor sau un creştin care aştepta martiriul, să intervină în numele altui creştin, pentru ca acestuia din urmă să i se scurteze penitenţa canonică.

ind0

Atunci mi-a fugit imediat mintea la situaţia actuală, cea cu Gigi Becali şi condamnarea lui controversată la trei ani de închisoare cu executare. Nu am să spun aici dacă sunt o “fană” a lui sau nu. Este de ajuns faptul că toţi “apărătorii” la toate “toc-şoaiele” de pe toate canalele TVse simt de la bun început obligaţi (de cine?!) să specifice cu insistenţă că sunt sau nu simpatizanţi ai lui Gigi Becali (“apărători” = cei care apar la TV), de parcă asta ar avea vreo importanţă pentru partea adversă sau pentru posteritate.

Când Gigi Becali (un creştin, supus la o penitenţă, adică mai pe înţelesul tuturor în accepţiunea timpurilor prezente, condamnat la trei ani de închisoare cu executare) a dat ultimul său interviu în faţa camerelor în Parlament, a spus printre altele că nu îi este ruşine să ceară graţierea de la Preşedintele Băsescu (alt creştin, care-şi aşteaptă martiriul, probabil după 2014). Cum se repetă istoria!

BECALI - BASESCUbec2

 În anul 517 Conciliul de la Epaon a înlocuit penitenţele canonice severe cu ceva mai acceptabil, aşa că a devenit un obicei, o cutumă, ca aceste penitenţe să fie compensate prin muncă impusă, rugăciuni, posturi negre şi chiar plata unor sume fixe de bani, în funcţie de gravitatea faptei. Prin secolul al X-lea, unele penitenţe au fost chiar compensate cu donaţii pioase, pelerinaje sau munci merituoase similare. Apoi, în secolele XI şi XII valoarea penitenţelor a început să fie asociată cu penitenţa canonică. La Conciliul de la Clermont din anul 1095, Papa Urban al II-lea a considerat participarea la Cruciade drept echivalentul unei penitenţe complete.

Teologii au privit către mila Domnului, către valoarea rugăciunilor din Biserică, către meritele sfinţilor, ca baze ale acordării indulgenţelor. În jurul anului 1230 s-a introdus ideea “tezaurizării” indulgenţelor.

Indulgenţele au devenit foarte populare în Evul Mediu, ca o recompensă pentru pietate, pentru înfăptuirea de fapte bune, creştineşti, din punct de vedere al Bisericii Creştine. Dar în anul 1567, Papa Piul al V-lea a anulat toate aceste garanţii ale indulgenţelor şi a introdus o taxă pentru fiecare indulgenţă primită (un fel de tranzacţie cu Domnul prin intermediul trimisului său, Papa, cu puteri depline asupra supuşilor – prostimea). După care au urmat abuzurile. Pentru orice indulgenţă vândută, se duceau negocieri acerbe pentru a se obţine o sumă cât mai mare de bani în numele Bisericii. “Iertătorii profesionişti” (quaestores în limba latină) care erau trimişi să colecteze sumele de bani pentru o anumită faptă considerată păcat, practicau vânzarea fără restricţie a tuturor indulgenţelor din acea vreme. Mulţi dintre aceşti quaestores (chestorii de azi?!) depăşeau învăţăturile Bisericii printr-un zel dus la extrem şi promiteau recompense imposibile precum şi salvarea de la pedeapsa veşnică, iar totul era făcut în schimbul unei sume de bani cât mai consistente. Cu permisiunea Bisericii, indulgenţele au devenit o sursă pentru proiectele costisitoare ale acesteia, cum ar fi Cuciadele, ridicarea de catedrale, precum şi cumpărarea de terenuri în folosul capilor Bisericii (adică pentru ei înşişi). Şi pe vremea aceea se falsificau documente prin care se declara că indulgenţele vândute garantau exonerarea de pedeapsă (graţierea de astăzi). De atunci, indulgenţele au cunoscut o dezvoltare extremă, considerând longevitatea aplicării lor şi calea lor de iertăciune.

Gravură de Israhel van Meckenem (1490) Mass of Saint Gregory

Documentele false cu indulgenţe de sute şi chiar mii de ani au început să fie înregistrate de-a lungul istoriei. În 1392 Papa Bonifaciu al IX-lea a scris Episcopului de Ferrara condamnând practica unor membri din ordinele religioase care consideau că sunt autorizaţi de Papă să ierte tot felul de păcate în schimbul unor sume exorbitante de bani.

Ce nu este însă o indulgenţă. Nu este o permisiune de a comite un păcat şi nici nu garantează vreo putere anume. Nu este iertarea vinii de a păcătui. Presupune doar că păcatul a fost deja iertat. Nu este o exonerare de la lege sau de la vreo datorie şi nici iertarea de la vreo obligaţie. Mai presus de toate, indulgenţa nu garantează salvarea cumpărătorului acesteia de la trecerea prin Purgatoriu (conform teoriei creştine).

Revenind la prezent, am descoperit cu stupoare că neguţătorul de indulgenţe pentru Gigi Becali este Zeus (cum îl numeşte adesea Victor Ciorbea pe ştiţi dvs. cine). Graţierea pe care se pregăteşte să o ceară Gigi Becali întru fericirea familiei sale, este de fapt indulgenţa despre care vorbeam că se vindea şi se cumpăra pe sume exorbitante de bani începând cu Evul Mediu. România se pare că încă se află într-un Ev Mediu prelungit, strict din punct de vedere al mentalităţii unui procent de 40% care încă mai crede că Soarele se învârte în jurul Pământului, în care acelaşi procent nu cunoaşte că omul a coborât pe Lună în anii ‘60. Nu mă mai miră faptul că se va lua în calcul ca “cel mai mare hoţ al statului din 1996 încoace” adică cel care a “păgubit statul român” cu o punguţă cu patru sute mii de arginţi, să nu cumpere o singură indulgenţă (graţierea) de la Zeus, pe principiul ca de la creştin la creştin, căci oameni suntem şi suntem supuşi greşelilor. Isus spunea că nu a venit aici pentru oamenii sănătoşi ci pentru cei bolnavi.

bec1

Suntem o societate bolnavă. Boala noastră se numeşte ignoranţă. Iar de această ignoranţă profită capii (indiferent de vremuri şi denumiri). Cu cât poporul este mai ignorant, mai înfometat, mai needucat, mai îndobitocit, cu atât este mai facil de stăpânit, de manipulat, de încarcerat şi de executat. Unii spun că s-a făcut dreptate. Alţii vorbesc de o justiţie pusă sub semnul întrebării. Nu poţi să treci uşor cu vederea faptul că păgubirea Bancorex a fost considerată mic copil pe lângă ce a păcătuit Gigi  Becali tot în acea perioadă cu schimbul de terenuri cu armata! Nu poţi să nu te întrebi, dacă mai ai încă un neuron, ce e cu “afacerea Căşuneanu”, ce e cu “dosarul flota”, ce e “casa din Mihăileanu”, ce este “afacerea ALRO” şi multe altele. Iar creştinul care-şi aşteaptă martiriul este acum obligat să vândă o indulgenţă creştinului care vrea să o obţină (solicitarea graţierii). Şi cum ambii creştini sunt şi oameni de afaceri recunoscuţi (unul sub acoperire, celălalt la vedere), nu pot să nu mă întreb care va fi miza.

bec0

Cine cui va vinde indulgenţa lui Gigi Becali?! Este clar că va exista un singur neguţător, capul suprem sub care supuşii acestui pământ, România, nu crâcnesc, acel quaestore cu puteri de guvernator, date de o hidră mult mai periculoasă (căci tot suntem în anul Şarpelui de apă).

Români, dormiţi liniştiţi ! Guvernatorul veghează somnul vostru dulce, cu indulgenţe de la Hidră !

Mona Bernhardt-Lörinczi

România în derivă

”PDL a fost unul democratic atât timp cât a fost condus autoritar de un singur om“

base

“Povestea armelor care nu ucid a început în Antichitate şi continuă şi în zilele noastre. Armele care nu ucid sunt cele care îl conving pe adversar, sau chiar pe aliat, să reacţioneze aşa cum doreşte cel care stăpâneşte aceste arme. Ele afectează sufletul şi mintea, ţintind mai ales asupra liderilor şi pot obţine victorii politice şi militare acolo unde armele clasice se dovedesc neputincioase sau prea păguboase. Muniţia armelor care nu ucid este construită pe bază de informaţii, sub forma propagandei, a dezinformării, a relaţiilor publice.” (Silviu Brucan - http://www.nemira.ro/epoca/romania-in-deriva--959)

alegeri PDL

Îşi mai aduc aminte românii cum au fost ales judecătorul de la Curtea Constituţională în Parlament, cum s-a reluat votul până când a ieşit cine trebuia, conform voinţei şi dorinţei lui Băse?! Acelaşi lucru s-a încercat a fi repetat şi la Convenţia PDL din 23 martie 2013 când preferata blondă Elena Udrea, a preşedintelui demis de popor în 2012, a pierdut în faţa lui Vasile Blaga, declarat Preşedinte PDL. Ştiam cu toţii, noi, pulimea, că Băse este implicat până-n gât în jocurile politice din România, deşi Constituţia interzice preşedintelui în funcţie acest lucru, dar ca să o auzim clar din gura acestuia, într-un mesaj postat pe Facebook, depăşea imaginaţia noastră.

"ADIO PDL" - mesajul Preşedintelui Traian Băsescu după alegerea lui Vasile Blaga la şefia PDL

(Click pe imagina ca să vedeţi mesajul)

Adio PDL

De data aceasta, nu i-a ieşit pasienţa lui Băse. Însă reacţia acestuia, chiar şi aşa, ca preşedinte demis, ilegal la Palatul Cotroceni, spune multe despre o ţară în derivă, cum a rămas România de la Dictatul de la Bruxelles, când cei mai mari ai Europei ne-au impus un miştocar în ale politicii să rămână la Cotroceni, pentru interesele lor economice în această ţară bogată comparativ cu alte state din UE. Nu este prima dată când Băse ne face cu mâna. Ne-a urat: “Să trăiţi bine!” şi poporul s-a scufundat precum flota dispărută în neant, mai ceva ca în “Istorii neelucidate”. A căutat cu flacăra olimpică în mână “Antena 3 e-aici?!” şi a incriminat Trustul Intact pentru orice nu i-a ieşit din jocurile murdare pe care le-a făcut timp de 8 ani. A intrat în şedinţă la CSM şi a impus-o pe Hăineală preşedinte, pentru că altfel pierdea supremaţia în acest “organism” pe care l-a prezidat din umbră întru “libertatea şi independenţa justiţiei din România” şi conform “statului reformat” pe care el însuşi l-a clădit pe sistemul unei familii mafiote, bazată pe interese şi încrengături de relaţii dubioase. Totul a culminat cu mesajul de pe Facebook din 23 martie 2013 când a spus “Adio PDL”.

S-a spus des că românii sunt mămăligari iar mămăliga nu explodează. Chiar nimeni nu şi-a dat seama că acest om care stă ilegal la Cotroceni, în ciuda votului negativ a 7,5 milioane de oameni în 2012, care la fiecare trei zile scoate câte un dosar la DNA pentru adversarii politici, a stat în fruntea statului timp de 8 ani şi a făcut jocurile politice ale unui singur partid, când Constituţia interzice acest lucru?! Nimeni nu şi-a dat seama că de acum încolo, încă aproape doi ani noi toţi plătim un preşedinte ilegal care stă la Cotroceni ca să-şi facă un partid şi o trambulină pentru că nu s-a detaşat timp de 8 ani şi nici nu o va face pentru cei 2 ani rămaşi de viaţa politică a României, de Emil Boc şi de Elena Udrea, spinările pe care a rămas atârnat ca să privească peste gardul PDL?! Băsescu nu ştie să piardă! El ştie doar să dezbine şi să stăpânească. Iar după ce stăpâneşte, ştie doar să distrugă pe cei în cârca cărora s-a căţărat, cu excepţia propriei familii.

Ne aşteaptă doi ani de dezastru naţional atâta timp cât Băsescu va rămâne la Cotroceni. Am avut opt ani de scandaluri şi dosare false sau politice la DNA. Românii gândesc strâmb: ce mai contează încă doi ani pe lângă opt?! Contează!!! Acest om ne reprezintă încă în lume! Acest impostor ne poate încă băga în nişte combinaţii internaţionale inimaginabile şi extrem de fatale pentru România. Acest jucător la masa verde ne poate distruge într-o singură lună, nu în doi ani, îngropând România pentru vecie în negura Evului Mediu timpuriu prin eliminarea tuturor adversarilor politici pe termen mediu (vezi cazul Adrian Năstase) sau lung (vezi cazul Atanasiu, Chiuariu etc.). Dacă tot clamăm că vrem să trăim într-o adevărată democraţie, că suntem o ţară europeană, că avem drepturi, atunci să vedem şi obligaţiile pe care trebuie să le respectăm. Obligaţia noastră este acum una singură: suspendarea!

Parlamentul are obligaţia să taie pisica-n două o dată pentru totdeauna. Parlamentul trebuie să ia o atitudine o dată pentru totdeauna împotriva acestei clare încălcări a Constituţiei, prin care preşedintele demis Băsescu nici măcar nu mai ascunde aparenţele ci se exprimă clar, răspicat, fără echivoc, în favoarea partidului politic PDL, cel care a fost susţinut fără perdea de Băsescu şi cel care încă este reprezentat de europarlamentarul Monica Macovei în Parlamentul European, în ciuda faptului că aceasta a fost trimisă acolo să reprezinte toţi românii, indiferent de apartenenţa lor politică.

România asistă acum la mascarada “contestaţii Elena Udrea" dirijată din umbră de Băsescu. Boc este la mijloc, pentru că dacă trece de partea lui Udrea, pierde primăria Cluj, dacă pleacă de lângă Băsescu, rămâne o ţintă clară a DNA. Cu cine va juca Boc cartea vieţii lui? Aşa este când te afli între două familii mafiote. Unul va fi sacrificat. Şi acela nu e niciodată de gen feminin. Mafioţii au un cult pentru sexul frumos şi pentu copii. În schimb între ei, bărbaţii, nu au scrupule. Se gâtuie şi se chilăresc între ei pe toate planurile.

Poporul, prostimea, pulimea, asistă impasibilă la aceste jocuri politice fără nici un fel de reacţie. Ce câştigă ea din aceste jocuri politice? Nimic. Ce pierde din toate aceste jocuri de putere? Totul. Pentru că sunt la mâna celor care fac jocurile.

societatea civila

Societatea civilă prin MEUR acuză clar şi răspicat intervenţia preşedintelui Băsescu, postată pe Facebook, ca fiind una care încalcă grav şi iremediabil Constituţia. Nicăieri în lume nu este permis ca şeful statului să intervină în viaţa politică. În orice stat de drept, Constituţia, prima lege în orice stat, trebuie respectată în pimul rând de şeful statului, iar dacă acesta a ajuns să o încalce a treia oară, societatea civilă prin MEUR este obligată să tragă un semnal puternic de alarmă în România. Europarlamentarii români au obligaţia să alerteze forurile europene cu privire la această anomalie, care se repetă în mai puţin de un an de la impunerea lui Băsescu de către Bruxelles în ciuda tuturor voturilor negative ca acesta să fie demis. Societatea civilă prin MEUR se opune total acestui mod de comportament al preşedintelui Băsescu şi mai mult, nu este de acord cu finanţarea acestuia (plata salariului de preşedinte) pentru formarea unui nou partid sau a unei platforme politice, atâta timp cât este ocupantul Palatului Cotroceni. Societatea civilă prin MEUR solicită Parlamentului să demareze imediat şi fără întârziere procedurile de suspendare ale preşedintelui Băsescu, ca urmare a implicării şi susţinerii lui clare şi declarate în viaţa politică a unui singur partid, PDL, lucru interzis de Constituţie.

Mona Bernhardt-Lörinczi