Showing posts with label GÂNDURI. Show all posts
Showing posts with label GÂNDURI. Show all posts

Accesul femeilor interzis!

ȘTIAȚI CĂ MAI SUNT LOCURI ÎN LUMEA ACEASTA UNDE ACCESUL FEMEILOR ESTE ÎNCĂ INTERZIS?

Într-o epocă în care turismul pare să nu mai cunoască limite, mai există încă destinaţii interzise femeilor, din motive de natura religioasă sau care ţin de tradiţiile locale. Acestea sunt locuri în care femeile nu vor avea niciodată acces.

Muntele Athos

Muntele Athos

Muntele Athos din Grecia este unul dintre locurile în care inegalitatea de sexe se aplică în detrimentul femeilor. Mai mult, această restricţie se aplică şi în cazul femelelor din anumite specii de animale domestice. Cunoscută printre credincioşi şi ca “Muntele Sfânt”, regiunea cuprinde o parte dintr-o peninsulă a Macedoniei şi din regiunea muntoasă a Greciei. Ţinutul are autonomie, iar aici nu intră decât bărbaţii care au un permis special, deoarece locul este destinat călugărilor ortodocşi.

Arabia Saudită

Saudi Arabia

Dacă eşti femeie şi vrei să intri în Arabia Saudita de una singură, ar fi cazul să ştii că este mai uşor să ajungi pe Marte decât în această ţară. Turistele neînsoţite nu au voie să intre aici. Singura modalitate prin care femeile străine pot intra în această ţară este ca ele să fie însoțite de o rudă de sex masculin. Aici, femeile au nevoie de permisiunea bărbaţilor pentru aproape orice.

Mormintele sacre de la Haji Ali Dargah Shrine, din Mumbai, India

Haji Ali Dargah Shrine

Deşi este vizitată zilnic de un număr de turişti ce poate ajunge până la 20.000 de persoane, moscheea Haji Ali Dargah Shrine din Mumbai, India, interzice accesul femeilor în zona mormintelor sfinte de aici.

Muntele Omine din Japonia

omine japan

omine route ominesanji temple gate

ryusenji temple omine japan

Deşi în anul 2004 a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, Muntele Omine din Japonia rămâne în continuare una dintre destinaţiile turistice interzise femeilor. De mai bine de 1.300 de ani doar bărbaţii au escaladat stâncile care duc la templul budist aflat pe vârful muntelui. Acest lucru se întâmplă deoarece se consideră că femeile ar putea distrage atenţia pelerinilor care vin să se reculeagă şi să stea departe de orice tentaţie lumească.

Mănăstirea Frăsinei, România

frasinei manastirea

frasinei

Şi în România există un loc în care femeile nu au voie să intre, motivele fiind tot cele de natură religioasă. Este vorba despre Mănăstirea de la Frăsinei, aflată în comuna Muereasca din judeţul Valcea, loc destinat exclusiv călugărilor şi credincioşilor veniţi să se reculeagă. Rânduiala a fost lăsată de Sfântul Ierarh Calinic, care vizitând mănăstirea în secolul al XIX-lea, a decis ca aici să nu se mănânce niciodată carne şi ca înăuntrul ei să nu calce vreodată picior de femeie.

Mircea Vintilescu

Ce vrea Donald Trump de la UE

Donald Trump nu are nici aliați, nici inamici, ci doar oportunități, circumstanțe care pot apropia sau îndepărta viitoarea administrație a Statelor Unite de orice țară a lumii. Washingtonul va avea o viziune pur economică asupra lumii, iar aceasta va aduce Statele Unite în competiție cu Uniunea Europeană și în special cu Germania. Aceasta este schimbarea radicală de tactică prefigurată de Donald Trump în interviurile oferite publicațiilor The Times şi Bild.

trump-european-union

Iată unele declarații ale lui Donald Trump care au șocat Uniunea European[ cu doar câteva zile înainte învestirii sale în funcție.

UE va fi părăsită și de alte state. Deși a avut cuvinte de laudă despre Germania și a amintit de originea germană a tatălui său, Donald Trump a ales clar partenerul privilegiat din Europa. ”Uitați-vă la Uniunea Europeană. În mare, este un instrument pentru Germania. Este motivul pentru care Marea Britanie a trebuit să plece. Oamenii și țările vor să aibă o identitate. Britanicii doreau propria identitate. Cred că, dacă nu ar fi fost obligați să primească atât de mulți refugiați – cu toate problemele ce vin împreună cu ei – atunci nu ar mai fi fost Brexit. A fost picătura care a umplut paharul. Dacă mă veți întreba, vă voi spune că mai sunt și alte state care vor ieși din UE” a spus Trump.

Germanii au fost incorecți cu SUA. Viitorul președinte american iubește Germania. ”Sunt mândru de Germania și Germania este foarte specială. Îmi place ordinea. Îmi place când lucrurile merg bine. Germanii sunt recunoscuți pentru asta, și eu la fel. Și îmi mai place forța” a spus Trump. Însă bunele sentimente se opresc când vine vorba despre economie, profit, oportunism: ”Germania este o țară genială, un mare producător. Când mergi pe 5th Avenue vezi că toata lumea are un Mercedes parcat, nu-i așa? Or, problema este că voi germanii ați fost foarte nedrepți cu Statele Unite. Câte mașini Chevrolet aveți în Germania? Nu prea multe, aproape niciuna, nu văd niciuna afară. Lucrurile trebuie să meargă în dublu sens. Eu vreau să fiu corect. Puteți fabrica maşini pentru Statele Unite, însă trebuie să plătiți o taxă de 35% pentru fiecare mașină care intră în SUA”, a avertizat Trump.

A fost un atac frontal la adresa BMW, o companie despre care Trump nu a vorbit până acum. Președintele SUA a avertizat BMW să nu deschidă o uzină în Mexic, care ar urma să aprovizioneze piața americană și să reducă vânzările producătorilor autohtoni. Purtătorul de cuvânt al BMW a reacționat spunând că constructorul german oferă, indirect, locuri de muncă pentru nu mai puțin de 70.000 de americani și că nu are de gând să renunțe la proiectul din Mexic.

Politica aproape catastrofală a Angelei Merkel. Un alt atac dur la adresa Berlinului a vizat politica migrației. ”Mă voi întâlni cu cancelarul Merkel. O respect și o apreciez. Însă cred că asta a fost o greşeală. Oamenii mai fac greşeli, dar cred că aceasta a fost o greșeală cu adevărat gravă. Nu vrem ca oamenii din Siria să vină la noi, oameni pe care nu-i cunoaștem cum sunt. Nu vreau să facem ce a făcut Germania. Trebuie să spun că o respect pe doamna Merkel, însă ce s-a petrecut în Germania este un lucru nefericit. Știți că iubesc Germania, pentru că tatăl meu era din Germania. Însă nu vreau să ajungem în aceeași situație. Avem deja suficiente probleme” a spus Trump.

Ce ar fi făcut Donald Trump dacă ar fi fost în locul Angelei Merkel? Din nou o viziune economică: ”Ar fi trebuit să creăm zone de securitate în Siria. Ar fi costat mult mai puțin. Şi ar fi plătit statele din Golf, pentru că, până la urmă, au mai mulți bani decât oricine”.

NATO este depășit. Urmează apoi o lovitură în punctul nevralgic al Europei – dependența de Statele Unite în materie de apărare. ”NATO este învechit. În primul rând, pentru că a fost conceput cu mulţi ani în urmă. În al doilea rând, pentru că țările membre nu plătesc cât ar trebui” și apoi pentru că ”NATO nu se ocupă de terorism” a spus Trump.

Pentru ca șocul aliaților europeni să fie total, Donald Trump a declarat că dorește să ridice sancțiunile impuse Rusiei pentru agresiunea împotriva Ucrainei, pentru ca, în schimb, să poată încheia un acord cu Vladimir Putin pentru reducerea armelor nucleare.

Donald Trump este deranjat de existența NATO, pentru că un bloc militar împarte lumea în aliați și inamici, iar aceasta contravine viziunii sale oportuniste, de a căuta parteneri în funcție de profitul cel mai mare pe care îl poate obține Washingtonul. Nu mai puțin, în interviul pentru Bild, Trump a declarat că NATO rămâne ”important”, însă cu siguranță logica organizației va fi modificată de noua administrație.

Interviurile publicate de The Times şi Bild i-au șocat pe jurnaliştii care au discutat cu Trump. ”Trump este Trump și vă pot spune cu siguranță că este cel mai uimitor interviu din cariera mea. Cuvintele lui nu sunt aranjate, nu a intervenit niciun consilier de comunicare. Am scris tot ce ne-a spus Trump și apoi am tradus. Când am citit interviul, am făcut-o altfel decît cu interviurile politice obișnuite” spune Kai Diekmann, redactorul-șef al tabloidului Bild.

Germania: pitic politic și rival economic al SUA. Guvernul care a fost cel mai atins de declarațiile lui Trump a fost, fără îndoială, cel de la Berlin. Germania vede cum își pierde statutul privilegiat pe care l-a avut până acum în Europa, dincolo de aspectele economice: statutul de pilon european al politicii americane. Declarațiile lui Donald Trump arată că Germania va deveni un stat ca oricare altul din punct de vedere politic, iar din punct de vedere economic, mercantila Germanie va deveni un rival al Statelor Unite. Prin extensie, întreaga Uniune Europeană, văzută ca o sferă de influență germană, va deveni rivala economică a Statelor Unite. Nici vorbă de încheierea acordului de liber-schimb transatlantic ale cărui baze au fost puse de Angela Merkel, George W. Bush şi Barack Obama. Acum, noul președinte al SUA declară că ”îi este indiferent” dacă UE va supraviețui sau nu.

O șansă pentru Europa. Pentru Angela Merkel este limpede că SUA nu mai sunt doar un aliat, ci și un rival. Cum va răspunde Merkel acestei provocări? Va întări cooperarea în interiorul UE sau va promova pe mai departe aceeași politică europeană mortificată? ”Este o ocazie pentru a riposta și a întări autonomia și forța europenilor într-o lume pe care Trump o vede ca pe o adevărată junglă”, scrie publicația franceză La Tribune. Franța a sugerat imediat linia de acțiune. Ministrul de Externe, Jean-Marc Ayrault, a declarat imediat după intervențiile lui Trump: ”Cel mai bun răspuns este unitatea europenilor, care să acționeze ca un bloc”.

Sau poate că Donald Trump nu face decât să-și continue strategia aplicată în imperiul său imobiliar? Toate aceste declarații tactice, unele șocante, pot fi doar o rampă de lansare pentru noi negocieri, exact aşa cum Trump a făcut în lumea afacerilor, când prefera să-și reducă la tăcere partenerii, pentru a obține cel mai bun târg. În acest caz, UE ar trebui să se pregătească pentru o renegociere la sânge a parteneriatului economic și militar cu SUA.

Mircea Vintilescu

Spoiala educațională

SPOIALA EDUCAȚIONALĂ COMPROMITE STATUTUL DE DEMNITAR ȘI DE EDIL ÎN ROMÂNIA

O știre banală m-a făcut să mă întreb: ”Oare de ce demnitarii noștri nu vor să mai pună și ei mâna pe carte ?”. Iată știrea:

”Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Cristiana Pasca Palmer, a declarat joi că a finalizat Hotărârea de Guvern prin care Delta Văcărești va căpăta statutul de parc natural, documentul aflându-se în procesul de avizare interministerială.

Ministerul Mediului a încheiat această Hotărâre de Guvern, am semnat-o săptămâna trecută și este acum în avizare interministerială, cu șapte ministere. De îndată ce toate aceste avize vor fi luate, probabil în doar câteva săptămâni, va intra pe agenda de lucru a Guvernului și atunci când va fi aprobată, practic, Parcul Natural Văcărești se poate declara în mod oficial, a spus ministrul Mediului, citat de Agerpres.

Parcul natural va fi o arie protejată și, conform OUG 57, care reglementează regimul ariilor protejate, există o procedură. (...) Se va licita cine va fi administratorul acestui parc, pentru ca aceia care o vor prelua în administrare vor trebui să facă un plan de management, un plan de zonare și ei sunt cei care vor trebui să găsească și resursele financiare pentru a administra această zonă.

Primăria Capitalei dorește să candideze pentru a prelua, alături de o serie de ONG-uri, administrarea Deltei Văcărești, după ce va intra în vigoare Hotărârea de Guvern în baza căreia această zonă va deveni parc natural protejat, a anunțat, joi, primarul general interimar, Răzvan Sava, în urma unei discuții cu ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor.”

Din conținutul acestei știri constat că nu numai cetățeanul de rând este total dezinformat de o hotărâre ministerială total aberantă, dar și demnitarii noștri din 7 ministere alături de primarul Capitalei, la care se mai asociază și numeroase ONG-uri, care toate habar nu au în ce vor să se implice, apoi cum vor acestea să ne risipească banii noștri, ai cetățeanului de rând, pe o investiție care culmea, va avea un impact negativ semnificativ asupra zonelor de locuit care înconjoară acest domeniu impropriu denumit astăzi drept ”Delta Văcărești”.

Surprinzător este faptul că toți consilierii Doamnei Ministru nu au informat-o corect despre ce este cu adevărat o deltă. Probabil fie că nu știu nici ei acest lucru, sau poate că știu, dar doresc să o compromită public, pentru că este firesc ca un ministru tânăr chiar nu le poate știi pe toate.

5

Trebuie specificat că ”Delta Văcărești” din buricul Bucureștiului nu este o DELTĂ, ci o amărâtă de MLAȘTINĂ, pentru că definiția oficială a DELTEI este: ”forma de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, deltă care se sfârșește într-o mare sau un ocean” (sursa: DEX 2009, noțiune adăugată de Laura Gellner), sau definiția dintr-un dicționar de specialitate arată că: delta este zona de la gurile de vărsare ale unui râu într-un lac sau mare unde se pot acumula cantități mari de material terigen în raport cu materialul spălat de valuri, curenți sau maree și se extinde prin procese de progradare, determinând acumulări groase de sedimente, cu geometria tipică a conurilor de dejecție” (sursa: Petro-Sedim).

Bucureștenii din zona învecinată cu MLAȘTINA VĂCĂREȘTI știu că în ea nu se varsă nici un râu care să aducă sedimente, dar mai știu că această MLAȘTINĂ nu se sfârșește în nici o mare sau ocean, ci într-un bulevard care o și mărginește. De aici te întrebi cine este acel om total needucat care a definit acestă mlaștină ca fiind deltă? Dar dacă cauți cu atenție vei găsi numeroși indivizi care se dau drept mari oameni de știință, membrii marcanți în diferite ONG-uri, dar care au interese speciale și personale cu valorificarea terenului care face obiectul acestei amărâte de mlaștini.

Mai interesant este faptul că această MLAȘTINĂ se dorește de actualul Guvern să fie transformată, sau mai bine zis redefinită din ”Delta Văcărești” în ”PARCUL NATURAL VĂCĂREȘTI”, adică să fie conservată această mlaștină urbană de natură antropică și nici de cum naturală, într-o zonă de băltoace dezagreabile și total inutile pentru cetățean și pentru un oraș de talia Bucureștiului.

Cei interesați ar trebui să cunoască că pentru declararea unui parc natural, acesta trebuie să conserve elemente de unicitate (de floră, faună etc.), care să facă parte din ”patrimoniul natural”. Termenul de patrimoniu natural în sensul oficial dat de legiuitorul român, se referă la un ”ansamblu de componente și structuri fizico-geografice, floristice, faunistice și biocenotice ale mediului natural a căror importanță și valoare ecologică, economică, științifică, biogenă, sanogenă, peisagistică, recreativă și cultural-istorică au o semnificație relevantă sub aspectul conservării diversității biologice floristice și faunistice, al integrității funcționale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal și animal, precum și pentru satisfacerea cerințelor de viață, bunăstare, cultură și civilizație ale generațiilor prezente și viitoare”.

4

Prin prisma acestei definiții nu se pot regăsi nici măcar un singur element în cadrul acestei mlaștini care să reprezinte un ”bun al patrimoniului natural” care să necesite un regim special de ocrotire, conservare și utilizare durabilă în beneficiul generațiilor prezente și viitoare, dar absolut nimic, dar dorim ca acest NIMIC. prin legi speciale să-l conservăm.

Lăsând la o parte faptul că această mlaștină evidențiază rezultatul unui program de amenajare a teritoriului urban nefinalizat și lăsat de izbeliște, pentru că pe amplasamentul acestei mlaștini ar fi trebuit să se amenajeze LACUL VĂCĂREȘTI, constatăm că actuala mlaștină nu își dorește să reliefeze și mai ales conservă destul de bine numai LENEA, LIPSA DE INTERES A EDILILOR DE A SALUBRIZA ACEST TEREN MLĂȘTINOS, DEZINTERESUL CETĂȚENILOR de a avea o zonă de spațiu verde bine gospodărită și întreținută care să nu îi agreseze sau să le genereze disconfort.

Din această știre halucinantă, mai putem constata că demnitarii noștri și mai ales edilii orașului și ai sectorului nu au nici până astăzi habar sau un minim de cunoștințe referitoare la CE ESTE ȘI MAI ALES CE REPREZINTĂ ORAȘUL ȘI ÎN FOLOSUL CUI TREBUIE PUS SPAȚIUL URBAN artificializat de om ca să fie pus integral numai în folosul și spre utilitatea cetățeanului.

Constat cu mare regret că demnitarii noștri, împreună cu edilii acestui oraș, cu unele ONG-uri și mai ales cu un segment important am populației mai puțin educate din București, în loc să-și pună problema cum să transforme această mlaștină dezagreabilă și aducătoare de boli și necazuri bucureștenilor într-o zonă verde atractivă pentru toate categoriile de vârstă ale populației bucureștene, se căznesc să emită acte birocratice aberante și deosebit de complexe în care ar trebui să se implice 8 ministere, Guvernul României, Primăria Generală a Bucureștiului și multe ONG-uri, pentru a conserva haosul, lipsa de viziune despre oraș, disfuncțiile urbane și mai ales batjocura manifestată de către aceștia față de cetățeanul de rând plătitor de taxe și impozite.

Concluzia pe care o pot trage este că avem la conducere în multe ministere, dar și în administrația orașului oameni fără știință de carte, diletanți sadea, aceștia fiind secondați de profitori hrăpăreți care știu să se folosească de incultura cetățeanului, apoi că mai avem numeroși aspiranți la funcții supreme în conducerea și gestiunea orașului, respectiv o serie de candidați care mai trebuie să se școlarizeze dacă au asemenea năzuințe. Nu trebuie uitat și faptul că noi toți cetățenii acestui oraș și de ce nu al întregii țări mai trebuie să punem din când în când și mâna pe carte, astfel ca să ne putem structura bine gândurile și mai ales atitudinile dacă dorim cu adevărat să o ducem mai bine în acest oraș capitală de țară europeană.

Mircea Vintilescu

Un amplasament total neindicat

UN AMPLASAMENT TOTAL NEINDICAT PENTRU VIITOAREA
MEGA MOSCHEE DIN BUCUREȘTI

La debutul meu în meserie (anul 1972), un hâtru de șef îmi spunea că în meseria mea nu este bine să refuzi, sau să spui că nu se poate face ceea ce dorește un solicitant, ci să faci totul pentru a-i da o mică satisfacție de moment, dar în realitate, solicitantul să nu poată să facă nimic. Am luat la acea vreme acest sfat ca pe ceva puțin interesant și nici nu l-am aplicat ulterior. Dar acum constat că sfatul acesta a rezultat dintr-o experiență dictată din necesitatea supraviețuirii unor factori decidenți, că acest sfat face obiectul unor teme recente de studiu și predare a diplomației în comunicare, care se pare că în timp, s-au perfecționat și dezvoltat, el fiind utilizat în multe domenii.

3

Cred că așa stă situația și cu amplasamentul oferit de Primăria Bucureștiului pentru realizarea acestui proiect al viitoarei mega moschei.

Nu înțeleg ce a fost în capul Arhitectului Șef al Bucureștiului când a încercat să încadreze acest viitor obiectiv într-o enclavă unde vecinătățile existente nu pot permite funcționarea corespunzătoare a viitorului obiectiv de cult musulman.

Iată despre ce este vorba. Gard în gard cu acest amplasament se află un centru universitar de prestigiu pentru învățământul superior SNSPA. Peste drum sunt alte obiective reprezentative pentru educația bucureștenilor și nu numai, este vorba de clădirea Universității Româno-Americană, apoi complexul căminelor studențești de la Institutul Agronomic și de Medicină Veterinară, numeroase cluburi și terase ale studenților, apoi clădire și sediul Academiei ASAS, mai multe corpuri ale complexului Universitar de Agronomie și Medicină Veterinară etc.

În zona nordică a amplasamentului se desfășoară clădirile Complexului Expozițional București, apoi câteva hoteluri și mai multe cârciumi.

Toată zona de pe toate laturile acestui amplasament este intens circulată pietonal și rutier, aici traficul auto fiind unul din cele mai mari din București. Apoi activitatea studențească și mai ales cea dedicată Complexului Expozițional este foarte intensă, circulația pietonală este foarte mare, iar zgomotul și poluarea aerului depășesc aproape mereu pragurile impuse de lege, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte.

Numai din analiza acestor condiții de amplasament putem deduce fie că noua construcție a acestei clădiri pentru cultul musulman va genera elemente disfuncționale pentru obiectivele existente în imediata vecinătate, fie obiectivele existente și descrise anterior vor afecta în mod semnificativ buna funcționare a viitorului complex de clădiri specific pentru această mega moschee.

În urma promovării acestei noi investiții putem deduce că se va ajunge la forme de incomodare directă și indirectă a sistemului de bună funcționare a fiecărui obiectiv existent cu noua construcție preconizată. Din acest punct de vedere chiar mă întreb cum de pot da semnătura de accept a amplasării acestui obiectiv de cult musulman toți vecinii direcți sau foarte apropiați pe care i-am nominalizat?

1

Regula sau cutuma impusă pentru funcționarea corespunzătoare a unui obiectiv de cult, indiferent de ce cult vorbim, este de a avea un perimetru de protecție care să nu afecteze buna desfășurare a ceremoniilor religioase, perimetru care se realizează în principal prin amenajări de spații verzi în jurul acestui obiectiv. Dar despre acest lucru nici nu se poate vorbi pentru că suprafața de teren alocată de Primărie este total insuficientă.

2

Dacă luăm în serios spusele Președintelui României din timpul declarațiilor de presă de la Istanbul, cum că s-a ajuns în faza emiterii autorizației de construcție pentru realizarea acestei moschei, atunci fiecare cetățean al Bucureștiului ar trebui să se întrebe:

  • Primăria Generală a Bucureștiului încearcă să emită un document de reglementare în realizarea acestui obiectiv sfidând toate prevederile legale cu privire la respectarea procedurilor preliminare vizând realizarea unui studiu de impact, apoi luarea consimțământului vecinilor direcți și apropiați posibil de a fi afectați de construcția acestui obiectiv de cult, inclusiv dezbaterea publică și consultarea cetățeanului? Întrebarea este firească pentru că a devenit o practică a departamentelor de specialitate din Primărie ca să încalce legea în acest domeniu și uite că așa ne-am trezit cu un mega bloc cu o arhitectură atipică chiar lângă Catedrala Sfântul Iosif, bloc care acum trebuie demolat.
  • Sunt total dezinteresați vecinii direcți cu acest viitor obiectiv de cult musulman de faptul că activitatea lor poate fi afectă negativ de către această moschee și probabil că nu vor să se implice cu nimic în această problemă? Cred că este greu de crezut așa ceva.
  • Muftiul din România chiar dorește să realizeze în București pe acest amplasament un obiectiv de cult total nefuncțional care să mai și intre în situații conflictuale cu vecinii direcți sau apropiați?
  • Dorește Muftiul ca să se realizeze un obiectiv de cult musulman care ar urma să funcționeze cu unele restricții atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte pentru ca apoi să reclame că românii împiedică buna manifestare a convingerilor religioase ale populației de etnie turcă din România și prin aceasta să se genereze conflicte aducătoare de necazuri pentru toți cei care există și funcționează în această zonă?
  • Primăria Sectorului 1 chiar nu dorește să se implice și să rezolve încă din această fază preliminară deficiențele semnalate legate de funcționarea viitorului obiectiv de cult musulman? Dar instituțiile care răspund de siguranța cetățeanului și de buna funcționare a obiectivelor învecinate chiar nu au nici un cuvânt de spus?

Mă opresc aici cu șirul întrebărilor care ar putea continua cu încă multe altele. Se vede clar de fiecare cetățean care dorește să-și dea un răspuns pertinent la această problemă, că ne confruntăm cu un concurs al încălcărilor repetate a legii chiar de către autoritățile pe care noi le plătim, iar cei puși să răspundă de buna ficționare a acestor instituții probabil că și-au propus să tacă vreo zece ani pentru ca apoi să ne dea o listă cu vinovați atât de la instituții civile, militare, de cult etc.

Bălăcăreala aceasta instituțională nu este de acceptat de către cetățeanul bucureștean pentru că ea poate conduce la apariția unor conflicte care nu își au rostul. Ca să preîntâmpinăm aceste evenimente, cred că noi cetățenii bucureșteni ar trebui să cerem tuturor autorităților responsabile să demisioneze cât mai urgent, iar instituțiilor abilitate ale statului cu verificarea și controlul funcționării acestor autorități să își facă treaba în mod corect și profesional, acum când nu este prea târziu.

Mircea Vintilescu

Istoria ignorată

BUCUREȘTIUL PRĂDAT ȘI DISTRUS DIN TEMELII DE CĂTRE TURCI, DAR CU O ISTORIE IGNORATĂ DE AUTORITĂȚILE NOASTRE DE ASTĂZI

Considerând ca o ofensă faptul că Mihai Voievod a îndrăznit să-și apere propria viață, dar și țara în fața unui emir otoman ce era însoțit de un detașament de 2.000 de oșteni care veneau dintr-o acțiune de jaf din Ungaria, pentru care Domnitorul Mihai nu a avut nici un fel de milă, nimicindu-l pe el și pe oștenii lui, Voievodul primește un răspuns dur din partea turcilor care întreprind o expediție de pedeapsă condusă chiar de Sinan Pașa în vara anului 1595.

Astfel, bătălia dusă de Mihai la Călugăreni împotriva turcilor, deși finalizată ca victorie, nu a putut împiedica înaintarea armatei turcești, care ajunge în București, unde au prădat totul și apoi au ars din temelii orașul și unele sate din împrejurimi. În timpul acestei acțiuni de jaf, turcii distrug din temelii, după ce au prădat de avuțiile deținute, toate mânăstirile și bisericile creștine de pe întregul zonelor ocupate.

calugareni-aman

În aceste condiții de mega dezastru făcut de turci asupra orașului nostru, Mihai Viteazu se retrage cu armata sa spre munți, așteptând întăririle promise de la Sigismund Bathory.

Bucureștiul aflat într-o ruină totală, rămâne astfel în mâna lui Sinan Pașa care vrea să-l transforme în fortăreață. El recrutează cu forța din împrejurimile orașului peste 3000 de meșteri și circa 70.000 de salahori și înconjoară orașul cu un șanț circular lat și adânc de circa 6 m, iar la marginea dinăuntru a șanțului realizează o întăritură din două rânduri de trunchiuri groase de copaci tăiați din codrii existenți în zonă. Între cele două rânduri ale îngrăditurii de trunchiuri de copaci se așterne pământul care se bătătorește. Pe această nouă fortificație se amenajează bastioane, dotate fiecare cu câte 15 tunuri.

Se mai fortifică în același stil de către turci și complexul voievodal de la Radu Vodă, inclusiv cimitirul din dreptul bisericii Bucur, alcătuindu-se ”palanca” lui Sinan Pașa care este menționată documentar și în documentele din veacul al XVII-lea. Biserica mânăstirii Radu Vodă, singura care a rămas nedărâmată este transformată în moscheie.

După toate aceste pregătiri militare se părea că toată țara va fi transformată în pașalâc turcesc, iar cronicarii întrevedeau acest lucru a se înfăptui cât de curând posibil.

Dar la scurt timp, armata lui Mihai, unită cu cea a lui Bathory, îl silește pe Sinan să se retragă de pe toate aliniamentele fortificate ale Bucureștiului. În timpul retragerii, Bucureștiul este din nou jefuit cu ceea ce mai rămăsese, apoi este complet incendiat fără a mai rămâne nimic, nici case, nici biserici, nici grădini, nici oameni, nici vite sau așezări boierești.

Palanca de la mănăstirea Radu Vodă este și ea distrusă în întregime de către turci, alături de biserica și mânăstirea care sunt făcute cu multă ură una cu pământul prin foc și explozii, dispărând chiar temeliile lor, concomitent cu luarea în robie a o mulțime mare de suflete umane și toate vitele existente.

După biruința armatelor lui Mihai și Bathory de la Giurgiu, Voievodul se întoarce în orașul său de scaun care era tot o ruină și un un scrum, inclusiv bisericile mari ale Doamnei Maria și ale soției lui, Doamna Stanca.

Interesant este că și după asemenea distrugeri totale, orașul nu este abandonat de către bucureșteni. Astfel, bucureștenii care au mai scăpat fugind în codrii din vecinătatea orașului, s-au reîntors și primind ajutor de la domnie, având lemn din belșug de la pădurile de la marginea orașului, stuf din bălțile Colentinei și ale Dâmboviței, precum și lut bun, au reușit ca în scurt timp să-și refacă locuințele, dar au mai rămas mult timp în ruină bisericile, mânăstirile și casele boierești de zid sau din piatră.

Dar necazurile nu se opresc aici, astfel la un an distanță, în octombrie 1596, pe neașteptate, dar cu acordul și mai ales la îndemnul turcilor, hoardele tătarilor produc un atac furibund asupra Bucureștiului și al satelor mărginașe, jefuind și incendiind iarăși tot. Pe deasupra, ca dezastrul să fie complet, a izbucnit în orașul nostru și o molimă cumplită, la care s-a mai asociat și o foamete de neînchipuit.

Și totuși, după asemenea necazuri, când Voievodul era retras la Târgoviște, iar mai toți cronicarii timpului anticipau abandonarea definitivă a orașului domnesc, bucureștenii cu o muncă stăruitoare fac ca Bucureștiul să renască din propria lui cenușă.

Cronicarii timpului explică acest miracol prin faptul că ”erau de ajuns doi-trei ani de liniște, cu recolte bune și vite de prăsilă, pentru ca bucureștenii să-și vadă din nou gospodăriile înflorind”.

Acum dacă Sinan nu mai este să ne facă alt mare dezastru, avem noi cu cine să-l înlocuim, respectiv cu demnitarii noștri neaoși care vor ca în locul ruinelor mânăstirești și ale bisericilor creștine distruse de furia barbară a turcilor, să se înalțe în Bucureștiul de azi o mega moscheie.

Iată ce înseamnă să nu cunoști istoria acestui oraș, iată ce însemnă să nu te consideri om demn, ci tot slugă la Poarta Otomană, să te închini în genunchi și să încerci prin acest gest să îngenunchezi și pe bucureștenii care au iertat aceste masacre, dar ele alături de altele chiar la adresa Brâncovenilor nu pot fi uitate.

Pentru demnitatea noastră de adevărați români, pentru apărarea spiritului și a credinței noastre creștine multimilenare, trebuie să oprim acest acest proiect de ridicare chiar în inima Bucureștiului a acestei mega moscheie, obiectiv care se realizează total în afara tuturor prevederilor legilor românești.

Cred că a fi bun român, trebuie ca să aperi atât legalitatea încălcată de demnitarii și autoritățile noastre de astăzi, dar trebuie să aperi cu mai multă îndârjire spiritul neamului românesc care nu a plecat capul nici când a fost obidit, nici când ciuma ne-a lovit și mai ales nici când din rândul nostru s-au ridicat unii trădători de neam, țară și credință creștină. FRUNTEA SUS ROMÂNI CĂ AVEM CE APĂRA așa cum a făcut-o Ștefan, Mircea, Țepeș, Mihai și de ce nu și NOI.

Mircea Vintilescu

Efectele reale ale inculturii noastre

Apreciez faptul că Primăria Generală a Bucureștiului a aprobat realizarea unui monument dedicat marelui martir al neamului nostru CONSTANTIN BRÂNCOVEANU.

1

Mulți cârcotași au și început să spună că este o acțiune de spălare de bani, că nu avem nevoie de un așa monument, că suntem iar în situația de a arunca cu banii pe fereastră la fel ca în cazul realizării Catedralei Mântuirii Neamului. Acești indivizi cârcotași, fie vor să continue procesul spălării creierelor la români, proces care a început încă din 1945 și vor să-l desăvârșească astăzi, fie dovedesc că habar nu au de semnificația trecutului nostru și a acestui martir la neamului, care prin sacrificiul public făcut de el împreună cu fii săi la Istanbul, a dat o direcție nouă privind respectul de care trebuie să se bucure românismul și mai ales CREȘTINISMUL ORTODOX la nord de Dunăre.

Pentru acest martiriu pe care nici un domnitor sau voievod din lume nu l-ar fi făcut, marele nostru domnitor a fost trecut cu bună știință de către urmași săi neputincioși în paginile uitate ale istoriei. Faptul că VOEVODUL, ÎMPREUNĂ CU CEI PATRU FII AI SĂI au refuzat să de lepede de DREPTA CREDINȚĂ și să treacă la credința islamică, promițându-le în schimb viața și tronul țării pe vecie, spune enorm de mult pentru cei care știu să înțeleagă și să perpetueze acest gest al sacrificiului suprem în schimbul apărării unui element definitoriu pentru români: CREDINȚA NOASTRĂ STRĂMOȘEASCĂ CREȘTIN ORTODOXĂ ȘI MAI ALES SPIRITUL ROMÂNESC.

Ce ar fi însemnat dacă marele Brâncoveanu ar fi acceptat acest troc oribil propus de Marele Sultan. Noi românii care suntem primul popor creștin din Europa, deveneam un stat islamic pe vecie. Islamismul s-ar fi extins nu numai în Europa de est, dar și în vestul și nordul ei, iar astăzi puteam vorbi despre o Europă islamică în totalitatea ei încă din perioada secolului al XVIII-lea.

Sacrificiul făcut de acest martir al neamului românesc și al creștinătății în general, care nu a fost cinstit așa cum se cuvenea nici de către noi românii și nici de către europeni, a fost însă apreciat și mai ales respectat de către chiar Marele Sultan. Iată că văzând această dârzenie în valorile creștine a acestui sfânt Domnitor, s-a hotărât chiar de către Sultan să se acorde tot respectul cuvenit pentru populația balcanică care trăia la nord de Dunăre. Aici nu s-au făcut presiuni ca să se construiască moschei, nu s-au adus conducători islamici și nici nu s-a permis islamizarea cu forța a populației românești.

Dacă musulmanii au înțeles acest înalt sacrificiu pe care un domnitor îl poate face pentru poporul lui și pentru a își apăra cele mai de preț valori care defineau acest neam, respectiv CREDINȚA CREȘTINĂ, eu mă întreb de ce nu ne putem raporta și noi astăzi la acest sistem de comportament? Iată ce mă face să apreciez cu nota +10 și cu felicitări de rigoare la care mai adaug și coronița excelenței pentru demersul reparatoriu întreprins de Primarul Capitalei Gabriela Firea Pandele, de a repune în drepturile care se cuvin credința noastră strămoșească și de a cinstii așa cum nimeni nu a avut curajul să o facă pe MARELE MARTIR AL NEAMULUI ROMÂNESC - CONSTANTIN BRÂNCOVEANU.

Dacă din inconștiență sau lașitate i-am dedicat monumente grandioase în București lui Lenin și lui Stalin care ne-au adus sărăcia, bolșevismul și au propovăduit marxism-leninismul în țară timp de multe decenii, oare nici acum nu ne crapă obrazul de rușine când punem sub semnul îndoielii respectul pe care trebuie să-l acordăm celui care ne-a asigurat continuitatea firească a neamului românesc pe aceste meleaguri?

Incultura sau lașitatea față de românism în general și mai ales față de creștinism ne poate transforma din cetățeni români cu longevitate milenară pe aceste meleaguri în indivizi ai nimănui, iar gestul pe care îl va face Primăria Capitalei, de a cinsti memoria acestui MARTIR trebuie salutat de către toți cei care încă se mai simt cu adevărat că sunt ROMÂNI.

Mircea Vintilescu

Fizica nucleară a minții

Edgar Cayce despre rugăciunea Tatăl nostru. V-am spus de mai multe ori că încerc să scriu o carte cu titlul Fizica nucleară a minții. Undeva în unul din capitolele de început ale acestei cărți scriam:

”În clipele cele mai grele ale vieții mele, fără ca cineva să mă învețe, când trăiam stări ale conștiinței joase, deprimare, suferință, îndoială, frică, spuneam Tatăl nostru.”

De fapt cred că reușeam să alung gândurile negre repetând la infinit această rugăciune și miracolele au început să apară. Am încercat să-mi explic pentru mine acest lucru deosebit care mi se întâmpla.

Tatăl Nostru este rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, ori numai această cunoaștere, a provenienței sale, ne vorbește de la sine despre puterea și lumina sa.

1

Mulți descântă de deochi cu Tatăl Nostru și efectul este întotdeauna imediat. Și nu-i o pură întâmplare faptul simplu că Tatăl Nostru purifică și parcă topește ... orice energie tulbure care-l împresoară pe cel deocheat.

De fapt, noi cu toții suntem ca și deocheați, când trăim astfel de stări. Suntem ca într-un întuneric, ca într-o pâslă groasă de ceață, în stare de prizonieri. Mintea noastră și energiile interioare sunt atunci închise în suferință mentală.

Vedem cum ne gândim obsedant la un lucru, la un om, la o situație, ne cuprinde insomnia, teama paralizantă, ori îngrijorarea și nemulțumirea, senzația că lumea este făcută numai din durere și ... nu mai știm cum să ieșim de acolo. Nu sta prea multă vreme în deprimare, în suferință. Nu căuta prea mult la ce-ai greșit, la ce ai făcut rău, ori la ce au greșit alții față de tine.

Ieși din grota stărilor joase ale conștiinței, care te îndeamnă să te simți rău, nefericit, înfricoșat, îngrijorat și nemulțumit. De vei sta prea mult acolo, te vei scufunda în Iad și o vei face prin libera ta alegere. Vizitează Iadul, dar nu locui în el.

Spune Tatăl Nostru când nu te simți bine. Când ești îngrijorat peste măsură, ori nemulțumit. Când simți că urăști, ori că nu mai poți. Când ești deprimat, tulburat, ori nefericit. Când gândul la ziua de mâine te copleșește...

Spune Tatăl Nostru ... Ai să observi că te vei lovi de o dificultate puternică. Nu poți să spui Tatal Nostru. Nu te poți concentra asupra rugăciunii, căci gândul tău zboară tot acolo, în negriciunea mentală, în suferința care te bântuie.

S-ar putea să spui primele două-trei rânduri ale rugăciunii, apoi te trezești că ai uitat cuvintele următoare, ori că te gândești tot la suferință ta. Nu renunța. Spune rugăciunea. Cauta-o cu mintea, cu tot sufletul tău și spune-o mai departe. Pune mintea ta să se concentreze asupra rugăciunii, până ce o poate spune fără greș, de la început și până la sfârșit.

Dacă uiți rugăciunea și dacă te trezești că nu te poți concentra asupra ei ... este semn ca te afli în câmpuri de suferință, care vor sa te rețină în ele, prin puterea Legii Atracției.

Mintea va fi atrasă tot mai mult spre conștiința suferinței până ce va ieși de acolo concentrându-se asupra rugăciunii.

Este foarte important să știi că Tatăl Nostru trebuie repetat. Trebuie spus fără întrerupere, din nou și din nou, cu tot sufletul, cu toată concentrarea mentală, până ce vei simți că te-ai eliberat ... din câmpurile care te-au înlănțuit, din suferință. Când vei ieși de acolo, te vei simți liniștit și vei putea să atragi la tine gânduri și sentimente de încredere, de bucurie, de iubire sau măcar de mulțumire.

2

Avantajele rugăciunii.

Edgar Cayce, celebrul medium american considera că modalitățile de pătrundere a bolilor și suferinței corpului uman, sunt urmarea otrăvurilor cognitive, secretate de gândurile negative.

Astfel, în Statele Unite s-a lansat o adevărată campanie a optimismului și celebrul îndemn „think positive” s-a popularizat tot mai mult în rândul oamenilor.

Cayce spunea: ”Gândind pozitiv putem vindeca, gândurile optimiste având puterea de a acționa benefic asupra organismului reglând activitatea glandelor vitale.” Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu și fundamental de meditație, prin intermediul rugăciunii Tatăl Nostru.

Totodată, el explica corespondența dintre fiecare verset al rugăciunii și respectivii centrii glandulari ce sunt influențați de aceasta.

Trebuie să încerci să resimți fiecare val de semnificație al fiecărui verset, să extragi sensul energetic al acestuia și să îl direcționezi către organul în cauză, să simți cum acest verset curge prin corpul tău. Căci se produce în corpul fizic un răspuns la reprezentările corpului energetic: ”se construiește astfel o reacție chimică, fiind posibilă vindecarea”, concluziona autorul.

Iată așadar după Edgar Cayce, corespondența între versetele rugăciunii și principalele glande endocrine stimulate.

TATĂL NOSTRU CARE EȘTI ÎN CERURI acționează asupra glandei pituitare, cu rol de declanșator al procesului SFINȚEASCĂ-SE NUMELE TĂU acționează asupra glandei pineale FIE ÎMPĂRĂȚIA TA deschide tiroida și reglează funcția acesteia FACĂ-SE VOIA TA PRECUM ÎN CER deschide tiroida AȘA ȘI PE PĂMÂNT acționează asupra timusului.

PÂINEA NOASTRĂ CEA SPRE FIINȚĂ DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI deschide gonadele, glandele sexuale masculine și feminine ȘI NE IARTĂ NOUĂ GREȘELILE DUPĂ CUM ȘI NOI IERTĂM acționează asupra glandelor suprarenale ȘI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ acționează asupra celulelor Lyden, celule secretoare de hormoni ȘI NE FEREȘTE DE CEL RĂU acționează din noi asupra timusului CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂȚIA acționează din nou asupra tiroidei ȘI PUTEREA acționează asupra glandei pineale ȘI MĂRIREA redeschide pituitara AMIN formula de închidere a acestor centri energetici și de reconectare la planul terestru.

Astfel Cayce este de părere că riscul apariției unor boli sau afecțiuni nervoase este nealarmant pentru persoanele care gândesc pozitiv sau se roagă în mod frecvent.

Mircea Vintilescu

Ce este orașul și pentru care motiv mulți vor să candideze pentru a deveni primari de urbe

În calitatea mea de dascăl universitar, la un seminar cu un grup de masteranzi am ridicat problema definirii cât mai corecte a unui termen pe care mulți dintre noi îl folosim curent, dar nu prea știm ce însemnă în mod concret. Am adresat o întrebare cursanților dacă cineva știe, ce este sau ce reprezintă cuvântul ORAȘ, iar dacă nu știe exact o definiție, măcar să încerce să-l definească așa cum el îl înțelege ca termen.

abstract-dandelion

Surprinzător pentru mine a fost că nimeni din cei peste 30 de cursanți nu s-a încumetat să ia cuvântul și să încerce să spună ceva în acest sens. La următorul seminar, un cursant s-a prezentat în fața colegilor lui, dar și a mea și a cerut să-i permit să dea niște definiții oficiale extrase din consultarea mai multor dicționare. Am dat undă verde acestei solicitări și iată ce a rezulta:

Sursa: ”Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a” dă următoare definiție:
ORAȘ. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe.

Sursa: ”Dicționar de sinonime”:
ORAȘ. Cetate, citadelă, urbe, târg, urbe.

Sursa: ”Noul dicționar explicativ al limbii române”
ORAȘ Localitate de mari dimensiuni, centru administrativ, industrial, comercial și cultural.

Fiind un seminar pe probleme de protecție a mediului înconjurător, care se desfășura și în sistem interactiv, am solicitat să analizăm conținutul fiecărei definiții și să încercăm să comentăm dacă acestea ne informează corect asupra semnificației acestui termen, mai ales că se apropie și alegerile locale unde mulți dintre noi vom fi puși în situația de a alege un edil care să administreze această unitate administrativ-teritorială.

Din discuțiile aprinse care au avut loc pe seama acestor definiții oficiale, s-au desprins următoarele concluzii:

• Orașul poate fi considerată o formă complexă de așezare omenească, dar nu se prezintă în ce poate consta complexitatea la care se face referire:
• Orașul poate avea dimensiuni variabile, sau numai dimensiuni mari, dar nu se specifică nimic la ce se referă aceste dimensiuni, respectiv în plan orizontal, adică la suprafață și cât de mare ar trebui să fie această suprafață a unei așezări omenești ca să devină oraș?
• Orașul are dotări industriale
• Orașul are funcții administrative, industriale, comerciale, politice și culturale

În urma acestor dezbateri s-a mai stabilit că lingviștii au uitat să menționeze că orașul este un spațiu locuit de om, deci că are și funcție rezidențială. Apoi s-a omis să se specifice că orașul este în totalitate creația (bună sau rea) a omului atât sub aspectul complexității lui, a dimensiunilor, dotărilor și funcțiilor pe care le poate avea.

Un cursant ceva mai îndrăzneț s-a ridicat fără a mai cere permisiunea mea de a se înscrie la cuvânt și s-a adresat colegilor astfel:

”Măi fraților, dacă noi nu știm exact până acum ce este și mai ales ce reprezintă orașul, noi cei care vrem să lucrăm în protecția mediului înconjurător și mai ales în protecția mediului urban, voi credeți că toți acești candidați care ne aburesc cu te miri ce promisiuni dacă îi vom alege ca primar, au habar de acest vid terminologic care ar trebui să le direcționeze această activitate de administratori ai unui spațiu urban? Dragi colegi, vă spun eu sincer că nu au habar de acest lucru, dar au în schimb un mare tupeu”

Din această intervenție spontană, dar perfect pertinentă s-au desprins două idei majore:

• Definiția orașului trebuie imediat refăcută și îmbunătățită, astfel ca ea să reflecte realitatea umanizării acestui spațiu.
• Dacă în mod oficial încă nu știm ce este și mai ales ce reprezintă orașul, cum își permit toți candidații la funcția de primar de urbe să ne vorbească și să ne promită că va face numai lucru bune pentru acest spațiu.

Ultima idee desprinsă, pur și simplu pe mine m-a cutremurat. Da, avem de-a face cu niște candidați INCONȘTIENȚI și mai ales IRESPONSABILI, dar care au un tupeu nemărginit, ei prezentându-se în fața noastră ca niște adevărați salvatori ai unei urbe, dar nu și al orășeanului, care vor face și vor drege ... dacă le dăm votul.

Mă întreb cum poți administra eficient ceva ce nu ști exact ce este sau ce reprezintă, sau ca să fiu mai clar cum poate cineva să piloteze un avion dacă nu știe nici măcar ce este avionul?

Pentru a-i feri de ridicol, poate că mulți candidați la funcția de primar vor reflecta foarte serios la această problemă și poate ajutați de stafurile lor de campanie vor reuși să dea o definiție cât mai cuprinzătoare asupra orașului, din care obligatoriu nu trebuie să lipsească omul, iar apoi să poată să-și reformuleze întreaga strategie a programului de campanie electorală conform modului lui simplist sau profesional de abordare a problematicilor orașului și ale orășenilor.

Cred că a venit timpul ca noi toți, în calitate de electorat responsabil va trebui să urmărim și mai ales să apreciem și în cunoștință de cauză să și votăm pe acel candidat care va ști cel mai bine să definească viitorul lui obiect de muncă, respectiv ce este și ce reprezintă orașul, care sunt problemele acute ale orașului de a satisface cerințele complexe ale orășeanului, dar mai ales cum va putea îmbunătăți atât calitatea mediului urban, dar mai ales a modului de viață, de sănătate, de bunăstare, de libertate și de cultură a populației care locuiește la oraș.

Acesta sper să fie testul suprem pe care urmează să-l dea în fața electoratului fiecare candidat la funcția de primar sau de consilieri ai unui oraș. Ce credeți că acest test va fi trecut în mod corect de acești candidați?

Mircea Vintilescu

Imaginea ridicolă a candidaților la aceste alegeri locale

Într-o intervenție pe care am avut-o anterior, am scris și am atras atenția că majoritatea candidaților la funcțiile de primari pentru orașe, cât și armata de consilieri care s-au înscris pe liste pentru aceste alegeri locale, nu au de unde să cunoască și să se informeze corect despre ce este, ce reprezintă și mai ales cum trebuie să funcționeze o așezare de tip urban, pentru că, până astăzi nu avem în lexicul nostru niște definiții corecte și mai ales oficiale referitoare la termenul de ORAȘ.

7

Tot la fel stau lucrurile și pentru numărul mare de candidați din mediul rural, unde cuvântul SAT, sau de localitate rurală nu are o definiție oficială care să ne lămurească asupra înțelesului corect al acestui termen.

Interesant este că majoritatea candidaților provin din rândul unor formațiuni politice cu mari pretenții și care au dat în nenumărate rânduri primari și consilieri locali care au administrat mai toate localitățile atât mediul rural, cât și mediul urban. Despre candidații independenți la aceste funcții, pot spune că reprezintă o minoritate care nici măcar nu poate fi luată în seamă.

În condițiile în care competitorii nu cunosc semnificația termenilor de ORAȘ și SAT, este firesc să te întrebi cum de au putut administra aceste așezări umane, dar mai ales cum le-a influențat dezvoltarea lor în perioada celor 26 de ani scurși de la evenimentele din anul 1989 și până astăzi.

O concluzie foarte reală despre performanța activității lor de administratori ai zonelor urbane și rurale, se poate trage de fiecare dintre noi, fără a face eforturi de analiză prea mari, respectiv putem atribui calificative de la PROST, SPRE FOARTE PROST ȘI CHIAR CRIMINAL.

Realitatea pe care o trăiește populația din toate așezările umane este foarte clară, populația o duce din ce în ce mai greu și într-o sărăcie lucie de la un ciclu electoral la altul. Starea de sănătate a locuitorilor de la orașe și sate devine din ce în ce mai precară datorită sărăciei introdusă și dezvoltată chiar de către edili a acestor așezări. Toate zonele de intravilan se dezvoltă haotic, ele fiind expuse unor nenumărate riscuri pentru locuitorii acestora care plătesc nemeritat costul dezmățului administrativ.

Dotările edilitare din fiecare localitate în parte sunt la pământ și/sau nefuncționale, serviciile publice sunt tot mai deficiente, serviciile sanitare sunt la mila lui Dumnezeu, protecția cetățeanului devine o bună glumă de bancuri cu Bulă, copiii noștri se îmbolnăvesc pe capete datorită indiferenței celor cărora noi le-am încredințat răspunderea administrativă și enumerarea poate continua, dar mă opresc pentru că nu intenționez să ne crească tensiunea peste limita suportabilului.

Te întrebi firesc, cum de a fost posibil să ajungem în această stare jalnică. Răspunsul îl putem găsi tot în sfera politicului. Nici un partid politic care se respectă nu investește nimic în formarea, instruirea și educarea unor cadre competente care să se implice conștient în administrare a localităților. Ca să ascundă această carență de funcționare a partidului, se utilizează frecvent motivațiile: ESTE OM CU NOTORIETATE, sau ESTE UN BUN GOSPODAR.

În realitate, la nivelul fiecărui mare partid politic, candidații sunt selectați pe bază de licitație publică, respectiv cine dă mai mai mulți bani pentru partid ăla este propus să candideze. Poate să fie o lichea sadea sau interlop, dacă are bani de dat partidului, atunci ajunge ori primar, ori consilier, funcție de cât este dispus să cotizeze fiecare candidat în parte.

Se ajunge la forma ridicolă că pot candida la aceste funcții și pușcăriașii sau pușcăriabilii, căci partidele politice sunt interesate să facă bani de pe urma candidaților, dar în nici o formă nu sunt interesate să facă performanță administrativă.

Ajungem astfel în situația ca noul ”ales” să încerce să-și scoată repede banii investiți și atunci ”alesul, împreună cu aleșii” se apucă de furat ca în codru și nu îi mai interesează nimic de soarta localității și mai ales a cetățeanului care i-a votat. Hoția și corupția merge așa de departe încât nici nu mai au jenă, o fac pe față, în ochii lumii, iar când sunt prinși și anchetați o dau pe răzbunare politică și nici nu vor să recunoască că au jefuit cetățeanul și localitatea. Dacă sunt prinși cu mâța în sac, atunci se dau bolnavi de moarte și cer milă și îndurare de la procurori și judecători.

Încercam în articolul anterior ”NU ȘTIM CE ESTE ORAȘUL, DAR MULȚI VOR SĂ CANDIDEZE PENTRU A DEVENI PRIMARI DE URBE” să fac o comparație între modul de manifestare al unui primar sau consilier neinstruit și un pilot de avion care a reușit să-și ia brevetul de zbor fără a parcurge însă formele de inițiere necesare. Spuneam despre acel pilot că el măcar nici nu știe ce este un avion, la ce se folosește el, și mai ales nimic despre modul cum funcționează acesta. Dar totuși, prin forma de imbecilitate pe care o manifestă, aidoma cu a primarilor noștri, acest pseudo-pilot se încumetă să se urce la manșa avionului și iată cam ce poate rezulta:

• Varianta a I-a. Aflat în fața aparaturii de bord se inhibă și nu are nici știința de carte cu experiența necesară și nici curajul necesar de a atinge și pune în funcțiune aparatura de zbor. Totuși, pentru că salariul de pilot, ca de altfel și salariul de primar, este foarte atrăgător, nu se dă jos de la comandă și tine ca un bou avionul pe loc. Uite așa el îmbătrânește, ajunge la pensie, avionul ruginește și pasagerii sunt cei păgubiți pentru că au plătit niște servicii de care nu vor putea beneficia niciodată (cum este cazul și multor primari ai Bucureștiului care au procedat în acest fel, de la Crin Halaicu la Viorel Lis și mulți alți primari de sectoare, de orașe și municipii, cât și de localități rurale).
• Varianta a II-a. Dacă din greșeală sau dintr-un entuziasm inconștient atinge niște manșe, avionul se pune în mișcare, dar lipsa de cunoștințe nu îi permite să-l și ridice de la sol și avionul eșuează ieșind de pe pistă, fapt care aduce avarii majore aeronavei, iar pasagerii suferă accidentări grave, sau unii chiar pot să și moară (așa este cazul primarilor de teapa lui Videanu, Băsescu etc.).
• Varianta a III-a. Dacă dintr-o pură nimereală acest pilot neinstruit reușea să ridice aparatul de zbor de la sol, el nu-l mai poate controla și în mod sigur contribuie la prăbușire lui. În urma acestui dezastru, toți pasagerii mor, inclusiv pilotul, iar de avion nici nu se mai pune problema, pentru că este transformat în niște resturi carbonizate. Similar acestui dezastru putem asocia actul de administrare al Bucureștiului de către fostul primar Sorin Oprescu, apoi al altor municipii ca Iașul, Constanța etc. precum și al numeroaselor localități rurale aduse în pragul falimentului de actualii edili.

Pe scurt, iată ce ne paște dacă mai acceptăm diletanții să se implice în actul administrativ al localităților din România, iată ce nenorociri ne pot aduce acești candidați iresponsabili, inconștienți și fără nici un fel de educație în domeniu, de frică și respect față de cetățean, dar mai ales față de Dumnezeu. Acești neoameni fără de conștiință, au însă un tupeu nemărginit, ne cred idioți, speră să ne cumpere conștiința și mai ales viitorul cu te miri ce fleacuri, pentru că ei ne cred pe noi naivi și mai ales fără educația civică necesară pentru a înțelege semnificația voltului.

Dacă ne dorim cu adevărat un alt fel de trai, dacă vrem să stăm cu fruntea sus în fața copiilor și a nepoților noștri, trebuie ca să ne implicăm cu toți, să participăm activ la toate mitingurile electorale și să-i chestionăm pe toți candidații mai ceva ca la anchetele de la DNA. Nu trebuie să fim miloși, indiferenți sau îngăduitori cu nici un candidat, pentru că de modul cum vom ști să alegem depinde viitorul nostru și al localității în care trăim și sper că toți dorim să trăim din ce în ce mai bine.

Așa să ne ajute Dumnezeu, să ne dea mintea necesară pentru a deveni CETĂȚENI LUCIZI ȘI MAI ALES RESPONSABILI.

Mircea Vintilescu

Supărarea cetățeanului român pe cele trei puteri din stat

SUPĂRAREA CETĂȚEANULUI ROMÂN TREBUIE SĂ SE ÎNDREPTE ASUPRA

CELOR TREI PUTERI DIN STAT PENTRU CĂ AU CAM LUAT-O RAZNA

333

Nu vreau să exagerez cu absolut nimic, dar cred că am ajuns într-o stare greu de imaginat și chiar halucinantă. Suntem în situația ca unii cetățeni români educați să se lupte chiar în justiție cu autoritățile statului, respectiv cu instituțiile guvernamentale și parlamentare pentru A LE CERE SĂ RESPECTE LEGILE STATULUI ROMÂN.

Este halucinant să cerem cu disperare Președintelui României să se implice în calitatea sa de garant al Constituției României, ca să se respecte prevederile din această lege fundamentală și să nu mai permită încălcarea ei de către Parlament, Guvern și mai ales de către autoritățile centrale și locale ale statului.

Mă refer la nepăsarea manifestată de toate cele trei puteri din stat, respectiv puterea legislativă, judecătorească și executivă privind încălcarea drepturilor cetățenești, în condițiile în care toți acești slujbași ai statului sunt plătiți din taxele și impozitele cetățenilor tocmai pentru a li se apăra bruma de drepturi care sunt puse sub semnul întrebării chiar de cei care le-au legiferat.

Astfel, dacă ne referim la Egalitatea în drepturi, Art. 16. - (1). ”Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”, iar la alin. (2). ”Nimeni nu este mai presus de lege”, te crucești cum este aplicată această prevedere.

Se vede de la o poștă că toți parlamentarii, inclusiv Președintele sunt deasupra legii. Ei nu pot fi anchetați de justiție, ei au drepturi speciale la salarii și pensii, ei pot să-și dea legi numai în favoarea lor și nu vreau să mai continui că îmi crește tensiunea.

Referitor la Secretul corespondenței, Art. 28. ”Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. Cât de inviolabile au ajuns acestea se vede bine azi, când avem legi proaspete care dă dreptul să fi ascultat, interceptat nu doar de o singură instituție, ci chiar de mai multe sub un buchet nemărginit de pretexte.

Gluma se îngroașă când vorbim de Libertatea de exprimare, care la Art. 30. - (1). specifică: ”Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”, iar la alin. (4). ”Nici o publicație nu poate fi suprimată”. Păi numai eu cunosc câteva posturi TV care au fost închise pentru că deranjau pe guvernanți.

Referitor la Dreptul la informație, constatăm că are doar caracter declarativ, chiar dacă la Art. 31. - (1). ”Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.”, dar nici respectat, pentru ca la alin. (2). să constați că prevederile nici acum nu sunt respectate, de nici o autoritate a statului, respectiv ”Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Mă întreb dacă cineva a alat în ultimii 25 de ani dacă s-a dat publicității un audit guvernamental din care să aflăm cum mai stăm cu datoria publică, ce deficite avem, cum sunt ele acoperite, ce privatizăm și în ce condiții etc., dar aflăm că se fac contracte secrete care nu trebuiesc date publicității pentru ca cetățeanul să nu afle ce hoții s-au pus la cale de către guvernanții noștri.

222

Cu Dreptul la învățătură, lucrurile sunt mult mai grave. Astfel, dacă la Art. 32. - (1). se specifică că ”Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.”, constați că noi am desființat învățământul profesional, iar celelalte forme de învățământ s-au degradat în așa măsură că nici nu mai ști ce să crezi. Mult mai sfidător stau lucrurile referitor la conținutul alin. (4). care specifică: ”Învățământul de stat este gratuit”.

Păi cum se mai explică că peste 85% din cursanții învățământului superior de stat sunt studenți cu plată. Cum se admite ca universitățile de stat să facă o concurență total neloială și pe față universităților private și asta nu de ieri, ci de zeci ani buni.

Despre Dreptul la ocrotirea sănătății (Art. 34.), Dreptul la mediu sănătos (Art. 35.) și Nivelul de trai (Art. 47.) nici nu mai doresc să comentez caracterul lor declarativ și mai ales cum sunt încălcate zi de zi aceste drepturi chiar de către cei puși să le apere și să le slujească, pentru că eu devin de-a dreptul ridicol. Cum poți vorbi despre respectarea acestor drepturi când în România peste 80% din populație trăiește la limita sărăciei, peste 50% din locuitori trăiesc sub pagul de sărăcie, când populația țării are cel mai scăzut indice de sănătate din Europa, având cei mai mulți canceroși la mia de locuitori, când foametea este la ea acasă, când resursele solului și subsolului sunt exploatate în sistem dezmățat aducând grave atingeri mediului înconjurător etc.

Interesantă este povestea cu Dreptul de proprietate privată, care stipulează la Art. 44. - (1). ”Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate.”, apoi la alin. (2). ”Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”, sunt simple povești. Îngrijorător este însă faptul că autoritățile statului nu respectă cu nimic prevederile alin. (7). ”Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.”

111

Aici chiar îmi permit să reliefez rolul statului nu numai în distrugerea proprietății private individuale, ci chiar a bunurilor a numeroase colectivități umane, respectiv a așezărilor omenești care se situează în aval de zonele despădurite unde alunecările de terenuri, curgerile noroioase, torenții și inundațiile se produc cu multă violență numai și numai din grija și sub oblăduirea autorităților statului. Pentru aceste autorități proprietatea privată nu există, drepturile cetățeanului sunt povești de adormit copiii, iar furtul de proprietate este o laudă măreață a fiecărui demnitar indiferent de rangul pe care îl poartă în statul român.

Mai vreau să spun doar două vorbe și despre Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Art. 52. - (1). ”Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.”. Personal cred că o glumă mai proastă nici că poate exista. Să spună cineva din categoria cetățenilor de rând dacă a fost despăgubit corect de statul român, poate că a fost jefuit nemilos de către acest stat condus de oameni care nu trebuie să-și mai aibă locul printre noi.

Ce constatăm în schimb, că avem trei puteri majore în stat, care se luptă din greu cu cetățeanul român pentru a-l desființa atât fizic, cât mai ales ca statut al demnității umane.

Astfel, puterea legislativă se străduiește să scoată pe bandă rulantă legi care încalcă Constituția României, puterea judecătorească apără prevederile acestor legi anticonstituționale, iar puterea executivă le pune în aplicare și astfel corupția la toate nivelurile merge strună.

Și când te gândești că totul se petrece sub ochii Președintelui României care este garantul drepturilor constituționale. Oare noi cetățenii români chiar merităm o asemenea batjocură?

http://www.constitutiaromaniei.ro/

Mircea Vintilescu

Ceauşescu a murit de pomană

Totul a pornit de la o simplă fotografie, în care un fotograf, militar din trupele speciale de parașutiști ale Serviciului de Informații Speciale a prins momentul căderii căciulii lui Ceaușescu în timpul execuției. Mulți bănuie că-i o lucrătură în computer, dar din păcate este reală și pe viu…

Ceaușescu garantase împrumuturile contractate de la FMI cu aurul Apusenilor! Ceea ce știm, e că la Roșia Montană se află zăcăminte foarte importante de arsen, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadiu și mai ales WOLFRAM, toate având aplicații militare și industriale strategice.

Wolframul, metalul cu punct de topire extrem de înalt, este folosit în industria aerospațială, dar și în ogivele nucleare. Wolframul se găsește în condiții optime de exploatare doar în două locuri pe planetă, respectiv în Afganistan și în România (în Munții Apuseni).

În anul 1982, România atingea vârful de plată al datoriei externe de 11 miliarde USD către FMI și avea nevoie de lichidități pentru a nu intra în incapacitate de plată. Conform contractului semnat cu FMI, incapacitatea de plată presupunea cedarea aurului din Apuseni, cu care România garantase împrumuturile.

Institutul de Prospecțiuni și Foraje Geofizice, aduce la cunoștința lui Ceaușescu că în Apuseni, pe lângă aur se află și alte comori extrem de importante. Aflând acestea, Ceaușescu ia o decizie care uimește Planeta. În loc sa permită FMI-ului începerea exploatării din Apuseni și de la Roșia Montană, Ceaușescu plătește până în 1985 întreg debitul de 11 miliarde USD.

Eforturile întregii țări au fost imense. Majoritatea produselor alimentare luau calea exportului, energia electrică era direcționată 99% spre producția industrială, limitând astfel în multe cazuri accesul populației la iluminatul casnic. Efortul imens făcut de popor în acele vremuri viza indirect salvarea zăcămintelor din Munții Apuseni, zăcăminte girate ca de altfel și astăzi FMI-ului.

Plata datoriilor înainte de termen a înfuriat rău FMI-ul, astfel că am fost penalizați aspru prin aproape triplarea dobânzii de drept. Exact precum un cămătar fără scrupule, FMI-ul a mai luat un rând de piele de pe noi, dându-ne un nou termen pentru luna martie 1989. Noul termen de 4 ani a fost din nou devansat de Ceaușescu, care cu ajutorul sacrificiilor imense făcute de popor reușește să strângă suma totală care ne elibera de absolut orice datorie cu un an mai devreme!

Din 1988 România nu mai avea datorii și nu doar din martie 1989 cum unii trădători încearcă să modifice adevărul, pentru a ascunde de fapt cele peste 18 miliarde avute în plus la momentul atacării României, miliarde a căror urmă e îngropată deocamdată în filele dosarului BANCOREX.

România era o mașină de făcut bani, de făcut valută forte și nicidecum un morman de fier vechi cum a afirmat agentul străin Petre Roman. Cele 18 miliarde avute în plus se constituiau din lichidități bancare sub formă de rezerve valutare, creanțe și sume aflate în curs de achitare ca urmare a exporturilor efectuate.

De ciudă că România nu mai are datorii, n-i s-a retras de îndată de către S.U.A. Clauza Națiunii celei mai Favorizate. Plusul imens de 18 miliarde U.S.D. a început să producă modernizări în industrie. UM Cugir spre exemplu a fost dotata cu strunguri noi nouțe suedeze, strunguri care erau dotate cu CNC, comandă numerică computerizată. Inginerii de atunci au amânat schimbarea liniilor tehnologice pe diverse motive, iar după lovitura de stat din decembrie 1989 strungurile moderne, utilajele noi destinate retehnologizării, au rămas la comandă, tot în magazii. Nu numai la UM Cugir ci în întreaga țară s-a pus stop punerii în funcțiune a utilajelor noi, deja achiziționate.

Industria românească trebuia oprită. Utilajele noi, strunguri, freze, etc. au ajuns la fier vechi conform directivei date de străinul Petre Roman, actualmente parlamentar PNL.

Fără a avea datorii majore, Ceaușescu pune la cale un plan de exploatare al Apusenilor încă din 1985. Atât FMI-ul înnebunește de-a dreptul, cât și magnatul Soros. Planul cu bătaie lungă al lui Ceaușescu le da insomnii și palpitații deoarece până în 2040 urmau să se exploateze intensiv zăcămintele de aur, argint și metale rare, ce urmau să aducă României un profit evaluat în 2013 la nu mai puțin de 400-500 miliarde de euro!!! numai sub formă de PROFIT!!!

Deja se întrecea orice măsură. România nu mai avea nevoie de nimic din afară, își acoperea singură necesarul intern, exporta masiv, și punea la cale împreună cu China, Iranul și Libia, o replica a FMI, prin BANCOREX. Pentru aceasta Ceaușescu trebuia condamnat la moarte prin împușcare și România condamnată la jaf și sărăcie!

Care dintre dumneavoastră n-ați strânge cureaua și n-ați agonisi bănuț cu bănuț timp de 8 ani pentru ca apoi să trăiți 1000 de ani voi și neamul vostru în bogăție și prosperitate?

Mai mult decât atât, imaginați-vă ce sume s-au pus în joc de FMI, de Soros sau alții lezați de independența noastră financiară pentru a se cumpăra geologi precum Gelu Voican Voiculescu care a fost geolog la Roșia Montană până la revoluție, bancheri ca Mugur Isărescu fost economist la Institutul Bancar Mondial, economiști ca Stolojan și Văcăroiu au fost colegi la Institutul Național de Planificare Economică dar nu în ultimul rând ingineri care să amine retehnologizarea, merceologi care să deturneze fluxul de aprovizionare cu alimente?

Aici a greșit Nicolae Ceaușescu deoarece trădarea a venit de lângă el. Dar asta-i altă poveste la care n-am cum să nu revin. S-a văzut clar scena teroristului prezentat la TVR 1 pe data de 23 decembrie 1989, scenă care a scăpat de controlul regiei și care din neatenția cameramanului la surprins în continuare pe ofițerul care cică l-ar fi prins pe așa zisul terorist cum îl felicita pe acesta!!!!!!!!!! BRAVO MĂI, hai că te-ai descurcat bine, au fost cuvintele de lauda ce au sincronizat surâsul șmecheresc al acelui actor nenorocit!

Înregistrarea există și a intrat în posesia multora care au arătat-o la rândul lor la mai multor prieteni. Și spre uimirea tuturor nu s-a primit decât răspunsuri pline de indiferență, ilogice și parcă din partea unora cărora le-a fost șters creierul.

Ceaușescu a demonstrat în timpul procesului ilegal că a fost un conducător adevarat ce nu făcea compromisuri nici chiar în fața morții. Chiar și acum după 24 și ceva de ani, Iliescu și ceilalți poarta-n suflet frica că Ceaușescu s-ar putea întoarce. Ei simt ceva și chiar au dreptate. Ceaușescu este încă viu în mentalul colectiv al românilor și istoria îl va răzbuna!

Promit să revin foarte curând cu noi informații despre motivul secret din nou cu Roșia Montană care a constituit și mobilul vizitei avute de Victoria Nuland (secretarul de stat American) la palatul Cotroceni și despre posibila legătură dintre cutremurul anunțat de aproape 1 an pe site-ul oficial al ambasadei S.U.A. din București și nesupunerea României de a permite exploatarea zăcămintelor din Apuseni, dar nu numai atât!

Interesant este faptul că acest material a fost pus pe pagina mea de FB de către un cunoscut din tinerețea mea, român neaoș, care trăiește de mai bine de 25 de ani în S.U.A., cu rugămintea de a-l difuza. Acest cunoscut m-a rugat ca pentru moment să-i păstrez anonimatul dorind ca la momentul pe care îl va considera numai el oportun, să-și dezvăluie și identitatea.

Mircea Vintilescu

Demagogia europeană asupra spiritului de solidaritate umană

Zilnic văd scene pe care nu pot să le explic nepoților mei, dar pe care, mai tragic, nici eu nu pot să le înțeleg. Mă refer la exodul populației din zonele de conflict sau din zonele cu o sărăcie extremă a lumii spre țări care încearcă în mod iresponsabil să-și etaleze fie indiferența sau condamnarea fenomenului de migrație, fie manifestă o indulgență declarativă față de suferințele a zeci de mii de suflete, atitudinii care evidențiază nu numai o neputință decizională, dar o gravă atitudine de înstrăinare a individului față de semenii lui.

Nu cred că este normal să tratăm această problemă așa cum este ea prezentată că se produce în multe țări precum Ungaria sau Danemarca ori la nivelul întregului spațiu al Europei Occidentale. Văd mii de oameni care au pornit în lungul drum al pribegiei prin țări dezvoltate, dar care manifestă o indiferență totală chiar la nivelul protecției propriului lor popor. Cum este posibil să lași mii de oameni, dar mai ales copii să doarmă în câmp sau să mărșăluiască pe unde îi duce capul sau să fie la cheremul traficanților de suflete?

Dacă din cauze total insalubre în care conviețuiesc și mărșăluiesc aceste mii de suflete va izbucnii o epidemie de tipul tuberculozei, a poliomielitei, a holerei su mai știu eu ce, cum va reuși țara respectivă să-și păzească populația de baștină? Oare aceste guverne nu s-au gândit că pot acum în mileniul III de civilizație să asigure condiții omenești de circulație a acestor transfugi? Oare nu avem autobuze, trenuri, medici, personal cu răspunderi sociale etc. astfel ca să satisfacem dorința Germaniei de a primi și caza pe toți acești oameni loviți de soartă?

Mă cutremură gândul că la o posibilă producere a unei catastrofe naturale, cum ar fi creșterea nivelului oceanului planetar cu 0,5 sau 1,0 m, când zonele costiere ale continentelor vor fi inundate, iar multe așezări mari sau chiar state vor fi în pericol de a dispărea cu totul (vezi New York, Londra sau Olanda ori arhipelaguri întregi de insule din Pacific sau din Oceanul Indian etc.). Ce vom face atunci cu milioanele de oameni care au pierdut totul fugind din calea dezastrului? Ne vom tocmii la modul cum îi vom repartiza în alte zone mai sigure sau vom pune mitraliera pe ei?

Văd că la nivelul instituțiilor internaționale ne pierdem timpul pentru a defini ce înseamnă refugiat, de câte categorii sunt aceștia, ce înseamnă emigrant, cum trebuiesc ei categorisiți în funcție de religie, grad de cultură, vârstă, pregătire profesională etc., dar nu vrem să înțelegem și mai ales să acționăm pentru a salva atât viețile celor năpăstuiți de soartă, cât mai ales viețile celor care urmează a îi primii și mai ales a le asigura integrarea lor pentru această mare masă de suflete aflate într-o dificultate disperată.

Nu avem un cod de proceduri pentru preluarea acestor suflete chinuite de soartă, apoi nu ne interesează să vedem cum trebuie ei tratați și nu în ultimul rând cum trebuie să se integreze și mai ales cum trebuie să le impunem să respecte niște reguli elementare pentru noii veniți. Apoi nu ne interesează nimic legat de asigurarea protecției atât pentru populația locală cât și pentru cei noii veniți. Ne comportăm iresponsabil fără a înțelege că indiferența, dar mai ales disperarea umană poate genera conflicte care vor dezechilibra total pacea la nivel planetar.

Păcat că la aceste probleme majore ale umanității am promovat lideri incompetenți sau iresponsabili, care din lipsă de educație și mai ales de viziune vor afecta viitorul unor mari comunități umane. Constat că vorbim mult, dar fără rost, chiar unii vorbesc numai prostii grave și nu facem nimic durabil și în folosul omului. Ne dăm cu părerea în reuniuni regionale, dar batem pasul pe loc în ceea ce privește spiritu umanitar pe care ar trebui să-l etalăm după mai bine de 2000 de ani de la învățăturile lui Isus, cel ce ne-a lăsat un cod comportamental față de semenii noștri, dar pe care refuzăm cam de mult timp să-l punem în practică.

Îmi amintesc acum cu multă plăcere de spusele tatălui meu, care fiind soldat la granița de nord a României anilor 1942, primise ordin ca să primească atât evreii, cât și polonezii care se refugiau cu multă disperare din calea invadatorilor naziști, dar care au fost preluați absolut toți câți au venit și au fost ospătați și cazați nu numai în cazărmi, ci chiar la diferite gospodării ale multor sate din Bucovina și din nordul Moldovei. Cuvântul de ordine de atunci suna cam așa: ”Nu disperați oameni buni, căci în România nu este o problemă să vă dăruim o pâine, o cană de lapte și mai ales un adăpost sigur”.

Iată că după mai bine de 70 de ani constat că la nivel umanitar am INVOLUAT, avem legi care în loc să ne unească, NE ÎNSTRĂINEAZĂ unul de altul, dezvoltăm și încurajăm EGOISMUL uman și mai ales DEMAGOGIA. După cum a reacționat Europa civilizată la acest prim test al solidarității umane, se impune să apreciem că este REPETENTĂ, că acești conducători care o guvernează nu au înțeles nimic din istoria acestui continent, iar nivelul lor de cultură și educație politică este LAMENTABIL.

Cu un asemenea comportament vom merge sigur nu spre bunăstare și progres, ci spre DEZASTRUL CIVILIZAȚIEI EUROPENE și zău că este tare păcat.

Mircea Vintilescu

Perseverenţă

Constat că sunt o mulțime de lucruri de dezbătut de către acel segment educat al societății civile, gen inundațiile catastrofale din Japonia și din Italia asociate cu alunecările de teren care evidențiază colții schimbărilor climatice ce ne afectează și pe noi, apoi problema utilizării de către insurgenții ISIS, deocamdată numai pe teritoriul Siriei, a armelor chimice de distrugere în masă, dar nu în ultimul rând a modului cum vom înțelege să restructurăm și să reorganizăm statul român, dar văd că poți să consemnezi cât vrei, căci puțini te citesc, foarte puțini înțeleg și nimeni nu se încumetă să se implice cu nimic.

Dar pentru mine acest lucru nu reprezintă un impediment sau un motiv de a renunța la datoria mea de cetățean responsabil de a spune ce gândesc și de ce gândesc într-un fel sau altul pentru a ne trezi din această stare de neputință mentală și atitudinală, chiar și în condițiile în care unii vor zâmbi satisfăcuți că nu se face nimic civic în România.

Cu această ocazie mă adresez celor care au sesizat și ei acest fenomen cu rugămintea de a nu abandona rolul lor de cetățeni educați, de a continua rolul de adevărați apostoli pentru neamul românesc care este bine ajutat să se scalde în mediocritate pentru a putea îmbrăca curând și haina imbecilizării.

Lipsa de atitudine a cetățeanului la tot ce se întâmplă strâmb în România este echivalentul anestezicului pe care autoritățile doresc să-l folosească împotriva cetățeanului și al societății civile pentru a evita să-și asume răspunderea pentru toate eșecurile în care au băgat această țară timp de 25 de ani.

Implicarea pe care o solicit cetățenilor români este echivalentul noului tip de patriotism necesar pentru a putea aspira la bunăstare, la unitate de neam și țară, pentru a ne putea uita fără jenă în ochii copiilor și nepoților noștri, pentru că toți trebuie să înțelegem că avem ce apăra în cadrul acestei țări. Din aceste considerente eu voi PERSEVERA în a promova spiritul de implicare civică deoarece pentru mine DREPTUL LA VIAȚĂ, LA SĂNĂTATE, BUNĂSTARE ȘI LIBERTATE REPREZINTĂ VALORI SUPREME de la care nu am să mă abat sub nici o formă.

Dacă nu vă este jenă de voi, de copiii voștri sau de nepoți ori de generațiile viitoare care or veni după noi, încercați de a apăra acestor valori supreme și de a vă implica responsabil în viața comunității în care trăiți, pentru că numai aceasta este calea care ne va bloca în viitor statutul de refugiați dintr-o țară bolnavă de indiferența cetățeanului și care a fost cucerită de armata incompetenților politici față de care manifestăm o toleranță de neconceput sau mai bine zis de neacceptat.

Mircea Vintilescu

De mii de ani suntem minţiţi

Din fragedă pruncie ni se tot toarnă gogoși despre bunătatea poporului român, despre toleranța lui și despre cumsecădenia în raport cu vecinii și conlocuitorii de toate neamurile. Acest popor își trage deșteptăciunea, frumusețea și mândria tocmai datorită acestui amalgam de nații care conviețuiesc de milenii împreună.


AȘA O FI OARE?


Poate am fost prea sofisticat în expresie, dar hai să simplific. De mii de ani, hoarde nomade sunt prinse în acest amețitor du-te-vino de-a lungul și de-a latul continentelor. Europa nu putea să scape din această veșnică reconfigurare de etnii și frontiere. Istoria a consemnat cicluri de migrații dinspre zonele așa-numite barbare (și pe bună dreptate), către zonele prospere, așezate pe cele mai sigure și mai pitorești zone de uscat. Astfel am asistat la un nou tip de reconfigurare a societăților umane. Astfel națiunile s-au împărțit în sărace și bogate. Cum era de așteptat, națiunile grupate în state, s-au așezat în dispunere radială pe întinsul continentelor, pornind de la cele mai bogate - în zona intern continentală, în timp ce statele mai sărace au fost îngăduite să se așeze la periferie, din motive de securizare a statelor bogate și pe motiv de asigurare de carne de tun dușmanilor.


Iată că suntem martorii unui astfel de experiment desfășurat pe viu, în care statele bogate vor repeta aceste șiretlicuri, păcălindu-ne (a câta oară?) să primim în rândul nostru drojdia rezultată din valul de migratoare. Scenariul e simplu: valul încearcă să spargă digul pe zonele consolidate ale Europei, pe alocuri va penetra (datorită hăndrălăilor de care are nevoie Uniunea) digul, iar ce nu va reuși să treacă se va retrage către zonele mai molcome din aval, unde se va contopi cu restul masei de apă de ploaie care suntem noi, țările de mâna a treia ale continentului. Dezrădăcinații migratori nu vor avea alternativă, vor învăța limba, obiceiurile (proaste) și specificul locului, iar noi ne vom mândri în continuare cu toleranța și cu sufletul nostru bun. Așa am ajuns, din daci cu suflet mare, MÂNDRI CĂ SUNTEM ROMÂNI!

Dumitru Zburlea